Linkuri accesibilitate

Doi ani dificili pentru Europa. Cum poate pierde Rusia războiul cu energia și care este situația din România


Vladimir Putin, pe vremea când participa la summitul Rusia -UE, de la Bruxelles, cu puțin timp înainte să invadeze Crimeea.

Temerile legate de posibilele pene de curent declanșate de reducerea exporturilor de energie rusești, pe fondul războiului purtat de Moscova în Ucraina, au dispărut, în această iarnă, în Uniunea Europeană, datorită norocului, vremii favorabile și acțiunilor rapide.

Europa a avut parte de un început de sezon de iarnă călduros în octombrie și noiembrie, fapt care a permis UE să reducă consumul de gaze naturale și să stocheze mai mult combustibil pentru lunile de iarnă. La asta s-a suprapus scăderea cererii din partea Chinei datorată blocajelor epidemiei de COVID care a permis redirecționarea către blocul comunitar a petrolierelor de gaz natural lichefiat (GNL) cu destinația Asia.

Oficialii UE au jucat, de asemenea, un rol important încurajând țările să reducă consumul, să îmbunătățească eficiența și să stimuleze furnizarea de energie alternativă pentru a contribui la compensarea scăderii ofertei.

Însă norocul poate fi de ambele părți. Potrivit analiștilor, o inversare a sorții din acest an, combinată cu noi reduceri ale exporturilor de gaze naturale din partea Rusiei, ar putea lăsa Europa cu o aprovizionare insuficientă cu energie și cu prețuri foarte mari iarna viitoare.

„Dacă importurile din Rusia realizate prin gazoducte de către Uniunea Europeană scad la zero în 2023, iar cererea chineză de gaz lichefiat revine la nivelurile din 2021, atunci Uniunea Europeană se confruntă cu un decalaj serios între cerere și ofertă care va deveni vizibil în 2023", a specificat Agenția Internațională pentru Energie (AIE) într-un raport din 12 decembrie.

„Pe termen scurt, Europa se află într-o situație dificilă", scria în noiembrie în Politico și Agathe Demarais, director de previziuni globale la Economist Intelligence Unit, adăugând că situația s-ar putea înrăutăți iarna viitoare.

„Dar, pe termen lung, Rusia pur și simplu nu poate câștiga acest război energetic", a scris ea.

AIE a estimat că deficitul de gaze al Uniunii Europene în 2023 ar putea ajunge la 57 de miliarde de metri cubi, ceea ce reprezintă 15% din cererea prognozată. Măsurile care sunt implementate în prezent - cum ar fi noile proiecte solare și eoliene - ar trebui să reducă acest deficit la 27 mld. mc.

UE ar putea acoperi diferența rămasă dacă ar investi imediat 100 de miliarde de euro (107 miliarde de dolari) în plus pentru a extinde proiectele de energie alternativă și pentru a stimula eficiența energetică, a estimat AIE.

Gazele naturale sunt utilizate în mare parte pentru încălzirea locuințelor și a clădirilor, pentru alimentarea centralelor electrice și pentru procesele industriale, cum ar fi producția de îngrășăminte.

Un deficit de gaz ar duce la prețuri ridicate și volatile ale energiei în UE, declanșând distrugerea cererii industriale și casnice și raționalizarea energiei.

Unele națiuni au pus deja în aplicare planuri de urgență în cazul în care ar apărea o criză.

Multe depind de ceea ce face - sau nu face - Kremlinul.

De la 60 la zero

Rusia a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Uniunea Europeană, reprezentând aproape 40% din cererea blocului în 2021, ceea ce a oferit Moscovei o influență enormă asupra sectorului energetic al UE.

Și s-a grăbit să folosească această putere după ce a declanșat invazia sa masivă în Ucraina în februarie, încercând să submineze unitatea occidentală și sprijinul acordat Kievului prin reducerea drastică a exporturilor de gaze către bloc și prin influențarea prețurilor la nivel mondial.

Se preconizează că exporturile de gaze naturale rusești către UE prin conducte vor scădea la aproximativ 60 de miliarde de metri cubi în acest an, comparativ cu 140 de miliarde de metri cubi anul trecut și aproape 200 de miliarde de metri cubi în anul 2019, anul pre-Covid.

Rusia își poate reduce cantitățile de gaze pompate către Europa și în 2023. Foto de arhivă.
Rusia își poate reduce cantitățile de gaze pompate către Europa și în 2023. Foto de arhivă.

În pofida celor mai proaste relații din ultimele decenii între Moscova și Occident, Rusia continuă să aprovizioneze UE cu gaze prin intermediul conductelor care trec prin Ucraina și Turcia, în timp ce trimite, de asemenea, gaz lichefiat către bloc.

Dar exporturile prin conductele rusești ar putea fi reduse sau oprite complet în 2023, se tem unii experți, ceea ce ar putea forța Europa să vâneze gaze într-o lume cu opțiuni limitate.

În prezent, Rusia furnizează UE aproximativ 25 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe bază anuală, potrivit AIE. Aproximativ două treimi din această cantitate este livrată prin Ucraina, unde continuă luptele aprige.

„În cazul conductei ucrainene, cred că există un risc fie de deteriorare accidentală, fie de deteriorare intenționată", a declarat pentru RFE/RL Nadia Kazakova, analist la Renaissance Energy Advisors din Londra.

Ea a declarat că exporturile rusești prin Turcia vor continua în principiu, cu excepția cazului în care Kremlinul stabilește că o închidere completă a gazoductului către UE este oportună din punct de vedere politic și militar.

„Ei vor continua să pompeze până când vor merge până la capăt în Ucraina", a spus ea.

Între acordul care plafonează prețul petrolului rusesc și întâlnirea de la Tirana

Chris Weafer, expert în energie pentru Rusia la Macro Advisory, cu sediul la Moscova, a declarat că nu se așteaptă ca Rusia să reducă și mai mult volumele de gaze către Europa, deoarece are nevoie de bani și nu poate vinde gazul din conducte către alte piețe din cauza lipsei de infrastructură.

Rusia a obținut venituri de export extraordinare în 2022, deoarece prețurile materiilor prime au crescut, dar banii au fost în mare parte direcționați către finanțarea războiului, care se află acum în a 11-a lună și nu se întrevede niciun sfârșit.

Iar perspectivele pentru veniturile din export ale Moscovei în 2023 arată substanțial mai rău. Petrolul, principala marfă de export a Rusiei, s-a prăbușit deja de la un maxim de 130 de dolari atins în martie la puțin peste 80 de dolari, aproape de minimul ultimului

Rusia își vinde petrolul cu un discount puternic față de prețul pieței din cauza sancțiunilor occidentale.

Un joc al orgoliilor?

Exporturile de petrol și de produse rafinate au reprezentat aproximativ 34% din veniturile bugetului federal al Rusiei în acest an, iar gazele au reprezentat aproximativ 10%, potrivit Elinei Ribakova, economist la Institutul de Finanțe Internaționale cu sediul la Washington.

Se așteaptă ca Rusia să înregistreze deficite bugetare succesive în 2022 și 2023 de aproximativ 2% în 2022 și 2023, ceea ce va obliga Kremlinul să apeleze la așa-numitul fond „pentru zile negre" pentru a acoperi deficitul.

Rusia „va avea nevoie cel puțin de volumele actuale de export de gaze, deoarece va trebui să încerce să mențină deficitul bugetar la un nivel cât mai scăzut posibil", a declarat Weafer pentru RFE/RL.

Dar dependența este încă de ambele părți, cel puțin deocamdată.

Europa și Rusia „au reușit anul acesta să reducă dependența de gaz de cealaltă parte, dar volumele au scăzut acum la niveluri critice", a spus Weafer. „Niciuna dintre ele nu își poate permite ca volumele de gaze din Rusia către Europa să scadă și mai mult în 2023 și, probabil, și în 2024".

UE a importat de fapt mai mult gaz lichefiat rusesc în 2022 decât în anul precedent, deoarece s-a luptat să găsească alternative la gazele rusești prin conducte.

„GNL din Rusia este mai acceptabil din punct de vedere politic pentru Europa, permite Bruxelles-ului să spună că are opțiuni și că UE nu este blocată în riscul rusesc. Realitatea nu este atât de clară", a declarat Weafer.

UE a acoperit în mare parte deficitul de gaze rusești de 80 de miliarde de metri cubi prin importuri din Statele Unite și Orientul Mijlociu, prin trecerea la cărbune și prin îmbunătățirea conservării energiei.

Cu toate acestea, creșterea bruscă a prețurilor la energie a provocat o distrugere a cererii industriale de aproximativ 10 miliarde de metri cubi, a precizat AIE.

Concurența GNL cu China

Pentru a compensa scăderea gazului rusesc prin gazoducte, UE a importat cu aproximativ 50 de miliarde de metri cubi mai mult de GNL în 2022. Acest lucru ar fi fost mult mai greu de realizat dacă China nu și-ar fi blocat economia pentru a combate COVID.

O parte din producția de gaz a Rusiei care mergea către Europa a luat drumul Chinei, dar pandemia de Covid a redus cererea
O parte din producția de gaz a Rusiei care mergea către Europa a luat drumul Chinei, dar pandemia de Covid a redus cererea

China și-a mărit achiziile de GNL de aproape patru ori din 2016 până în 2021, devenind anul trecut cel mai mare importator de combustibil din lume. Se preconizase că va importa și mai mult în 2022, dar blocajele au sfârșit prin a reduce cererea cu 20 de miliarde de metri cubi, permițând ca încărcăturile de GNL să fie redirecționate către UE.

Este posibil ca Europa să nu fie la fel de norocoasă în 2023. China și-a atenuat blocajele și cererea sa de GNL ar putea reveni la nivelurile din 2021, ceea ce ar putea duce la o concurență cu Europa pentru încărcăturile spot, spun experții.

„Am putea vedea Europa luptându-se să atragă suficiente volume de GNL pentru a umple stocurile înainte de iarna viitoare", a declarat pentru RFE/RL Carlos Diaz, analist la Rystad Energy, cu sediul la Oslo.

Pentru a înrăutăți situația, în 2023 va exista o creștere redusă a livrărilor de gazoducte sau GNL din afara Rusiei, a spus Diaz.

Norvegia, Azerbaidjan și țările din Africa de Nord - principalii exportatori de gaze prin conducte către UE - funcționează deja la capacitate sau aproape de capacitate, a spus el. Iar Statele Unite și Qatar nu vor lansa noi proiecte majore de export de GNL decât peste doi ani.

UE ar putea compensa o parte din cererea de gaze naturale în 2023 cu o creștere a producției de energie hidroelectrică, dar speranțele că energia nucleară își va reveni și ea s-ar putea să nu se materializeze, a spus Diaz.

Consumul UE depinde foarte mult de vreme, a spus el, astfel încât cât de greu va fi iarna viitoare depinde și de cât de cald sau de rece va fi restul iernii actuale.

UE a avut niveluri ridicate de depozitare a gazelor naturale la începutul lunii decembrie, datorită unei toamne neobișnuit de calde, deși o scurtă repriză de frig de scurtă durată în cursul lunii a redus aceste rezerve.

Cu cât nivelurile de stocare a gazelor naturale vor fi mai scăzute în primăvară, cu atât mai mult combustibil va trebui să cumpere UE pe o piață cu ofertă limitată pentru a se pregăti pentru iarna 2023-24, a spus el.

În cazul în care restul sezonului de iarnă se va dovedi „normal", atunci UE va ieși din sezonul de încălzire cu volume suficiente în depozite, "ceea ce va facilita reumplerea la un nivel confortabil până la începutul iernii viitoare", a spus el. Dacă va fi mai frig decât în mod normal, atunci UE ar putea avea parte de o călătorie dificilă.

„Mai avem încă trei luni de iarnă, iar nivelurile de stocare au început să se epuizeze într-un ritm rapid, așa că încă nu este sigur că această iarnă va fi atât de confortabilă pe cât se așteaptă unii acum", a declarat Diaz la 20 decembrie.

Sinuciderea pe mâna gazelor

În orice caz, însă, analiștii spun că, în timp ce UE ar putea avea de suferit pe termen scurt din cauza reducerii livrărilor de energie din cauza confruntării dintre Bruxelles și Moscova privind invazia Ucrainei, Rusia va avea de pierdut pe termen lung.

„Șantajul Moscovei a convins, o dată pentru totdeauna, țările UE că Moscova nu este un furnizor de energie de încredere", a scris Demarais. Pe măsură ce Europa își intensifică eforturile pentru a renunța la dependența față de Moscova, "începe să pară că, în aproximativ trei ani, Europa nu va mai avea nevoie de petrol și gaze rusești".

Este o schimbare importantă care cu greu ar fi putut fi prezisă înainte ca Putin să lanseze invazia pe scară largă a Ucrainei la 24 februarie, chiar și după ani de tensiuni între Moscova și Occident.

„Afacerea cu gaze a Rusiei în Europa... este acum aproape moartă", a scris Thane Gustafson, profesor la Universitatea Georgetown și autor al mai multor cărți despre industria energetică a Rusiei, într-o postare pe blog din 12 decembrie.

Rusia exportă gaze în Europa încă din anii 1960, iar relația simbiotică a supraviețuit atât adâncurilor Războiului Rece, cât și destrămării Uniunii Sovietice în 1991 și tranziției dificile a Moscovei către o economie de piață.

În anii 2000, poziția Rusiei ca principal furnizor de gaze naturale pentru Europa părea asigurată pentru următoarele decenii. Putin, care a preluat puterea la sfârșitul anului 1999, a fost de acord să investească peste 200 de miliarde de dolari pentru a dezvolta noi proiecte de gaze naturale în Peninsula Yamal, în nordul îndepărtat, pentru exportul către Europa.

Pentru ca gazul să ajungă pe piață evitând tranzitul prin Ucraina, el a ordonat construirea mai multor conducte noi de export, inclusiv Nord Stream 1 și 2 către Germania și TurkStream către Turcia.

Aceste investiții au ajutat Rusia să genereze venituri anuale din exportul de gaze europene de peste 50 de miliarde de dolari în ultimii ani. În condițiile în care producția internă europeană de gaze naturale este în scădere, Rusia părea că va continua să culeagă profituri din exporturile de gaze către UE.

„Cererea europeană de gaze era proiectată să continue să crească cel puțin încă un deceniu", a scris Gustafson - dar decizia lui Putin de a lansa o invazie în Ucraina și întreruperea ulterioară a exporturilor de gaze către Europa a "spulberat" încrederea UE în Kremlin "pentru o generație".

Războiul a accelerat tranziția Europei de la combustibilii fosili la alternative mai puțin poluante, cu rezultatul că, peste cinci ani, Turcia va rămâne "singurul cumpărător" de gaz rusesc în Europa, a spus el.

„Rezultatul final este clar.... Putin nu a comis pur și simplu o sinucidere a gazului", a scris Gustafson. „El a ucis împreună cu el ultima jumătate de secol de înțelegere".

Ce va face România

Pe 2 ianuarie 2023, depozitele Uniunii Europene erau pline în proporție de 83% cu gaze. România era la 80% și una dintre puținele țări cu o scădere nesemnificativă din depozite față de ziua precedentă. Celelalte state încă depozitau mici cantități de gaze pe fondul unui consum redus ca urmare a temperaturilor extrem de ridicate din întreaga Europă. În aceeași zi, depozitele UE erau pline doar într-o proporție de 52.89%, iar în 2019, anul de dinaintea pandemiei, în proporție de aproximativ 70%. De precizat că, înainte de februarie 2020, în evaluarea privind totalul de gaz aflat în depozite erau și cantitățile pentru Marea Britanie.

România stă, teoretic, mult mai bine față de restul Europei. Estimările de anul acesta arătau că va face față cu producția internă și cu ceea ce a reușit să înmagazineze și la temperaturi de iarnă extremă. Nu a fost nevoie de extrageri majore, pe fondul unor temperaturi pozitive pe perioade lungi de timp. A fost însă solicitată să pompeze pentru prima dată de la existența gazoductului Ungheni- Iași care a fost readaptat în cursul lui 2021 pentru a putea transfera cantități de gaze și în sensul spre Chișinău.

Pe 13 decembrie OMV Petrom și Romgaz au depus declarația de comercialitate pentru extracția din Marea Neagră, din zăcământul Neptum Deep. Esențial pentru începerea producției de gaze, documentul spune că explorările s-au încheiat, iar proiectul intră în fază de dezvoltare. Într-un scenariu optimist, producția ar urma să înceapă în 2027.

Prin declarația de comercialitate depusă de Romgaz și OMV Petrom, cei doi parteneri ai proiectului Neptun Deep anunță că etapa de explorare a perimetrului s-a încheiat și începe cea de exploatare a acestui zăcământ de mare adâncime, extrem de important pentru România.

Iar pe 19 decembrie producătorul român de gaze Romgaz a semnat un contract de furnizare cu compania de stat de petrol și gaze din Azerbaidjan SOCAR pentru livrarea de volume spot în lunile de iarnă.

Cumpărătorul poate asigura până la 300 de milioane de metri cubi (mcm) în perioada 1 ianuarie-1 aprilie 2023, cu livrări zilnice de până la 4,2 milioane de metri cubi.

  • 16x9 Image

    Oana Despa

    A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune unde a fost reporter specializat pe domeniul Justiției sau a condus secții de Investigații. A produs una dintre emisiunile de impact despre devalizarea României după 1989 - România furată. În prezent este pasionată de alfabetizare media și combaterea dezinformării.

Unirea Principatelor. Iași 2023
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:00:38 0:00
XS
SM
MD
LG