Înainte de 12 trecute fix, ora la care trebuia ca mitingul profesorilor să înceapă, mii de oameni mărșăluiau deja spre scuarul din Piața Victoriei încercuit de jandarmi. Pancartele indicau locurile de unde veneau dascălii. Unii au ales să-și arate obârșia și prin port.
Zecii de oameni îmbrăcați în ii românești au umplut piața. În câteva zeci de minute locul simbolic al protestelor din ultimii zeci de ani a devenit neîncăpător. Au fost așteptați 20 de mii de participanți, cel mai mare număr de la începutul grevei generale.
Erau oameni cu pancarte, steaguri tricolore sau ale confederațiilor sidicale din care făceau parte, cu tricouri inscripționate cu mesaje de susținere, cruci improvizate, vuvuzele sau îmbrăcați în costume populare.
Sub un soare torid care făcea ca temperaturile să urce până la peste 30 de grade la nivelul asfaltului, protestatarii erau animați de gândul că, poate, cineva acolo sus, în conducerea statului, le va asculta nemulțumirile și le va îndeplini solicitările.
Profesorul doctor inginer Bovociuc Ionel predă tehnologie la Izvoarele, în Suceava. Este în învățământ de 15 ani, are un salariu de 3.900 de lei și cinci copiii acasă. A ales să predea la țară pentru că, din punctului lui de vedere, Europa a făcut România să fie decadentă. Ca să ajungă la protestul de la București a plecat de acasă luni, la ora 22. A mers 15 kilometri pe jos, cum o face în fiecare zi, ca să fie alături de copiii lui.
Îmbrăcat din cap până-n picioare în costum național, spune că vrea să arate că spiritul satului e încă viu. Din punctul lui de vedere, cea mai mare problemă a învățământului în aceste momente nu sunt salariile, ci toaletele din curtea școlii. Îl invită pe președintele Iohannis să vină să vadă cum el, profesor doctor inginer, și elevii săi sunt nevoiți la meargă la toalete precum în evul mediu.
Nici pentru Mădălina Forțu, profesoară de educație artistică, cea mai mare problemă nu o reprezintă banii. Spune că ar da copiilor și banii ei, dar „dacă profesorul e umilit, primii care suferă sunt copiii.”
Și de la București lucrurile se văd la fel. Învățătorul Ion Vergu, de la Școala Sfântu Silvestru, din București, este îmbrăcat la costum. Căldura îi dă bătăi de cap. Își ține sacoul în mână să se ferească de soare, dar e hotărât să nu renunțe la protest.
Are 44 de ani la catedră. La anul, probabil, va ieși la pensie și nu e sigur că, după o carieră în care a scos multe generații, va primi mai mult de 3000 de lei.
Are un singur regret. Crede că mișcarea sindicală ar fi trebuit să fie mai hotărâtă în anii '90 și să își impună punctul de vedere atunci. Ar fi avut de câștigat și profesorii, și elevii. Și nu ar mai fi fost nevoie ca azi lumea să fie în stradă.
De la Sighișoara, profesorul de limba română Marius Vlățan trage concluzia: „În fapt, cea mai mare problemă este lipsa unui program coerent. Fiecare ministru care vine se crede dator să schimbe, dar schimbă de obicei în rău. Nu au cap, nu au coadă și fac după ureche.”
Spune că, de aici, apare și problema calității învățământului și a rezultatelor la testele PISA.
„ Școala este oglinda societății. Cum e societatea, așa e și școala. Da, există o problemă la calitate, dar asta pentru că lumea nu înțelege că într-un proces educativ intră și copiii, și părinții, și profesorii, ca o echipă. Deocamdată suntem în faza în care fiecare arată cu degetul spre celălalt, plus conducători care, cum spuneam, n-au viziune.”
Din clădirea Guvernului, veștile nu sunt prea bune. Liderii sindicali ies fără vreun răspus pozitiv. E deja a zecea zi de grevă. Profesorii sunt hotărâți să nu renunțe, indiferent de presiunea pe care o pun unii părinți sau copiii lor pe ei. Sunt alții care îi susțin.
De la Constanța, câteva zeci de copii au ajuns în piață cu o pancartă prin care își arată sprijinul necondiționat pentru cei de la catedră. Au venit mai ales să arate că locul elevilor este lângă profesori, nu lângă Guvern. Manifestul public vine după ce, săptămâna trecută, o reprezentantă a elevilor a mers la pupitrul Executivului să ceară profesorilor să înceteze greva.
„Fără o educație finanțată adecvat nu putem să avem parte de o educație de calitate și fără profesori care au salarii decente, din nou, nu putem să avem parte de o educație de calitate”, a explicat Ariana Dudună, președinta Asociației Elevilor din Constanța.
Ca orice adunare de mulți oameni, nici protestul profesorilor nu a fost lipsit de intruși, fie că vorbim de tineri strânși în grupuri, care nu aveau nicio calitate de a protesta, dar care sperau ca protestele să fie „ca-n Franța”, fie de „revoluționari” care sperau să își poată expune propriile probleme. Cei mai ghinioniști au fost depistați și scoși din mulțime.
„Dar așteptăm și noi cârdul când va pleca la Cotroceni și ne vom lipi de el”, a explicat, pentru Europa Liberă, un revoluționar de la 1989, deranjat că la un moment dat Guvernul l-a lăsat fără facilități.
Mulțimea a plecat spre Palatul Cotroceni în uralele șoferilor care treceau prin zonă. După un drum de câțiva kilometri, din cei 20 de mii de oameni estimați în Piața Victoriei, au mai ajuns să ceară președintelui ajutor doar 7 mii.
După discuția cu președintele, sindicaliștii au declarat că acesta s-a oferit „să gireze și să garanteze un acord între ei și Guvern”. Cât despre sfârșitul grevei, orizonturile sunt neclare. Liderii spun că îi vor consulta pe profesori și ei vor decide dacă garanțiile lui Klaus Iohannis sunt suficiente.
În caz contrar, prelungirea grevei va duce inevitabil la amânarea examenelor de final de an școlar, lucru pe care au anunțat deja că și-l asumă și profesorii, și elevii care îi susțin.
