Au trecut șase săptămâni de la începerea contraofensivei pe care comandanții militari și liderii politici ucraineni o anunțau drept moment de cotitură în războiul ordonat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022.
Iată cum stau lucrurile pe teren:
- aproximativ 1.500 de metri de teritoriu recucerit la sud de Orihiv, în regiunea Zaporojie;
- avans chiar mai mic la sud de Huleaipole - orașul raional de reședință din aceeași regiune;
- avans mai mare, de 8-9 kilometri față de linia frontului din 5 iunie, la sud de Velika Novosilka, în Donețk;
- spre nord-est, forțele ucrainene au recuperat câteva sute de metri de teren înalt la nord și la sud de Bahmut.
Deci cu se poate lăuda Ucraina după începerea contraofensivei? Nu cu multe - linia frontului nu a fost străpunsă semnificativ, iar asta provoacă îngrijorare în unele capitale occidentale.
„S-ar putea să nu fie cu viteza pe care am dori-o”, a declarat săptămâna trecută generalul locotenent Douglas Sims, director de operațiuni al șefilor de stat major al SUA.
„Nu sunt rezultate rapide, dar nici catastrofale”, declara ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, în timpul discuțiilor informale de la summitul NATO de săptămâna trecută.
După luni de pregătiri și reaprovizionare - cu până la nouă brigăzi blindate proaspăt constituite și antrenate de NATO - contraofensiva Ucrainei merge încet:
- teritoriul revendicat până acum este tangibil, dar mic;
- cantitatea de echipamente, vehicule și armament furnizate de Occident pe care Ucraina le-a pierdut este substanțială;
- dimensiunea și complexitatea apărării rusești în sudul și estul Ucrainei sunt redutabile.
„Întotdeauna va fi un avans lent, având în vedere toate fortificațiile defensive pe care le-au construit rușii”, spune Nick Reynolds, cercetător în domeniul războiului terestru la Royal United Services Institute, un think tank britanic.
„Nu este bine sau rău. Este doar inerent situației cu care se confruntă”, adaugă el pentru RFE/RL.
Contraofensiva „este lentă”, afirmă Mark Cancian, colonel (r) al Marinei americane, care acum este consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, D.C.
„Durează de o lună, iar ucrainenii nu au trecut în zona defensivă rusă”, scrie acesta într-un e-mail.
„Trebuie să facă asta pentru a-și folosi toate noile vehicule blindate și pentru a reocupa un teritoriu consistent. Lupta în interiorul zonei defensive este o luptă de uzură, ca o ofensivă din Primul Război Mondial. Rusia este mai bine situată pentru un astfel de conflict pentru că are o armată mai mare”, explifică el.
„Dacă privim din punctul de vedere al Ucrainei, bineînțeles că ei ar dori ca ofensiva să se încheie într-o zi”, a spus Dick Berlijn, general (r) al Forțelor Aeriene Olandeze, care a fost șef al apărării Olandei în perioada 2004-2008. „Dar nu e o abordare realistă.”
„Rușii au avut mult timp să sape, să amenajeze structuri defensive”, a declarat el pentru RFE/RL. „Bătălia de acum este foarte diferită de faza anterioară, când ucrainenii i-au alungat pe ruși din estul Kievului”.
„Foarte dificil, foarte lung și foarte, foarte sângeros”
Ucraina și-a dovedit puterea militară - surprinzătoare, se pare, pentru ruși - în primele săptămâni de după invazia din 24 februarie 2022, când a zădărnicit o încercare inițială a Rusiei de a ocupa capitala Kiev.
Rusia a fost nevoită să se retragă din nord și să-și repoziționeze forțele la est.
Ultima dată când Ucraina a înregistrat victorii majore pe câmpul de luptă și a recucerit părți semnificative de teritoriu a fost în toamnă.
În septembrie, trupele ucrainene i-au surprins pe ruși, străbătând o mare parte din regiunea Harkov din nord-est și deplasându-se până la est până la orașul Lîman din regiunea Donețk, la sud-est de Harkov.
La sud, Ucraina a pus în pericol mii de parașutiști ruși pe malul de vest al râului Nipru, în regiunea Herson, în noiembrie. Comandanții ruși au ordonat în cele din urmă retragerea pe malul opus al râului.
Video: Forțele ucrainene care luptă în regiunea Zaporojie i-au spus reporterului RFE/RL Marian Kușnir că operațiunile lor de contraofensivă au fost încetinite de minele puse de soldații ruși, de atacurile cu rachete inamice și de munițiile cu dispersie.
În timpul iernii, ambele părți au săpat tranșee. Rusia a început 2023 cu o ofensivă care s-a dovedit mai degrabă ezitantă în unele părți ale regiunilor Donețk și Lugansk. Unitățile de infanterie marină rusă au suferit pierderi devastatoare lângă Vuhledar în februarie.
În mai, forțele obișnuite ale Rusiei și mercenarii din Grupul Wagner au reușit în sfârșit să captureze pe Bahmut, distrus aproape în totalitate în șapte luni de război urban.
Cum a fost distrus orașul Bahmut de bombardamentele rusești
Ucraina a folosit timpul pentru a încerca să asimileze echipamentele și armele trimise de Occident. Alături de instructori din SUA și NATO, forțele ucrainene au încercat să învețe noi tactici pe câmpul de luptă, îndepărtându-se de doctrina sovietică în care crescuseră mulți dintre ofițerii de rang înalt ai Ucrainei.
Cândva în jurul datei de 5 iunie, după săptămâni de semnale și aluzii, comandanții ucraineni au lansat noile operațiuni ofensive, concentrându-se pe trei zone: lângă Orihiv, lângă Velika Novosilka și în jurul orașelor Bahmut și Soledar.
Forțele ucrainene au ocupat o serie de sate la sud de Velika Novosilka și terenuri înalte în jurul Bahmutului - la nord de oraș și, de asemenea, la sud, lângă satul Klishchiivka.
Dar în regiunea Zaporojie s-au întâlnit și cu ceea ce experții au descris ca fiind o mașină de tocat carne a fortificațiilor rusești - straturi de tranșee, câmpuri de mine, sârmă ghimpată, apărări antitanc - care au forțat unitățile ucrainene să treacă pe fâșii înguste de pământ unde puteau fi lovite de artileria rusă.
Sistemul a fost numit „Apărarea Surovikin”, după generalul Serghei Surovikin, care a comandat pentru scurt timp forțele ruse care au invadat Ucraina. El a fost retrogradat în ianuarie. Un aliat al șefului mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, Surovikin nu a fost văzut sau auzit de la revolta acestuia de luna trecută.
Într-un discurs susținut la Washington pe 30 iunie, generalul american Mark Milley, șeful Statului Major Întrunit, a luat apărarea planurilor ucrainene.
„Nu mă surprinde deloc că merge mai lent decât se așteptau unii. Va fi un proces foarte dificil, foarte lung și foarte, foarte sângeros. Nimeni nu ar trebui să-și facă iluzii în privința asta”, a spus el.
„Soldații ucraineni atacă prin câmpuri minate și în tranșee, iar aceasta este literalmente o luptă pentru viața lor”, a spus Milley. „Deci, da, sigur, merge puțin încet, dar asta face parte din natura războiului”.
O chestiune de sincronizare?
Președintele ucrainean Volodimir Zelesnki a respins la începutul acestei luni criticile potrivit cărora ucrainenii nu avansau suficient de repede. El a sugerat, de asemenea, că susținătorii occidentali ai Ucrainei, care au lucrat îndeaproape cu comandanții ucraineni, ar fi putut cauza o întârziere în lansarea ofensivei.
„Am vrut ca contraofensiva noastră să aibă loc mult mai devreme, pentru că toată lumea a înțeles că, dacă contraofensiva se va desfășura mai târziu, atunci o parte mai mare a teritoriului nostru va fi minată”, a spus Zelenski într-un interviu la CNN pe 5 iulie.
„Oferim inamicul nostru timpul și posibilitatea de a plasa mai multe mine și de a-și pregăti liniile defensive”, a adăugat el.
Potrivit generalului (r) Dick Berlijn, oficialii occidentali ar putea fi nevoiți să-și recalibreze așteptările.
„Ucrainenii au acum arme mai bune, sunt mai bine pregătiți, stocurile lor sunt mai bune decât înainte, dar, din nou, trebuie să ne ferim de așteptările nerealiste”, a spus el. „Rușii nu sunt proști. Chiar dacă pierd o mulțime de oameni, sunt suficient de insensibili pentru a arunca o mulțime de tineri ruși în luptă”.
„Asta înseamnă că [Rusia] este încă un adversar puternic și nu ar trebui să ne gândim că e o plimbare în parc și rușii pot fi dați afară într-o zi sau două”, a spus el.
Doctrina militară susține că orice forță defensivă are o sarcină mult mai ușoară atunci când se confruntă cu o forță ofensivă. Iar încălcarea liniilor defensive bine construite este considerată una dintre cele mai dificile sarcini pe care și le poate asuma orice armată: necesită inclusiv echipamente specializate de construit pontoane, vehicule de deminare, ingineri și săpatori - de care Ucraina nu prea are, admitea și ministrul britanic al Apărării.
Ucraina „face ceea ce ar face oricine altcineva dacă trebuie să lupte prin câmpurile minate spre linia rusă”, a spus Ben Wallace, potrivit unei transcrieri oficiale. Ucrainenii trebuie să „descalece și să curețe pe jos, prin acele câmpuri minate”.
„Inginerii militari ruși sunt foarte, foarte competenți; doctrina lor nu este nimic special, nimic nou pentru oricine a studiat sovieticii în anii 1970 și 1980”, spune Nick Reynolds, care tocmai s-a întors dintr-o călătorie de cercetare în Ucraina.
„Rusia este o țară mare și doar operează la o scară foarte, foarte mare. Li s-a oferit această oportunitate de a pătrunde și au profitat de ea”.
Ucrainenii „au nevoie de mai multe echipamente de inginerie”, a spus el. „Le lipsesc MCLIC-uri” – sistemul de deminare la distanță, folosite de inginerii militari pentru a elibera rutele și a permite infanteriei să se deplaseze prin terenuri minate.
„Deci recurg la soluții manuale, ceea ce este incredibil de periculos”, adaugă expertul.
Pe lângă lipsa echipamentelor necesare și forța apărării rusești, unii experți spun că există un alt factor: brigăzile ucrainene nou antrenate au primit un curs intensiv de tactici în stil NATO și doctrina câmpului de luptă în doar câteva luni.
În schimb, armatele occidentale se antrenează ani de zile pentru a stăpâni manevre combinate și coordonare între diferite unități: infanterie, blindate, inginerie și artilerie, de exemplu.
„Forțele ucrainene încă nu stăpânesc operațiunile cu arme combinate la scară mare”, a scris Franz-Stefan Gady, fost membru senior la Institutul Internațional de Studii Strategice, într-o serie de postări pe Twitter, iar aceasta are un impact mai mare decât problema câmpurilor minate.
În timp ce vehicule blindate Bradley furnizate de SUA și Leopard, de construcție germană, au fost depistate pe câmpul de luptă - cel puțin într-un caz grav avariate - nu este însă clar dacă Ucraina a folosit, de fapt, brigăzile antrenate de NATO.
În armatele occidentale, o brigadă are de obicei între 3.500-4.000 de soldați, iar în unele locuri până la 5.000. Ucraina nu ar fi ajuns până acolo.
Factorul Prigojin
Unii observatori indică un alt element care ar putea afecta contraofensiva: revolta lui Prigojin și consecințele continue, care au inclus mai mulți comandanți ruși de top dispăruți.
„Există întotdeauna posibilitatea ca rușii să slăbească, poate din cauza pierderilor și poate din cauza politicii instabile din spatele frontului”, spune colonelul (R) Mark Cancian.
„Sperăm să vedem o breșă mai mare, o breșă reală a liniilor rusești” spune Berlijn. „Dacă este realist? Nu ar trebui să subestimăm condițiile cu care se confruntă ucrainenii în acest moment”, conchide acesta.
Europa Liberă România e pe Google News. Vă puteți abona AICI.
