În ultimii zece ani, legislația pentru adopția copiilor s-a schimbat de două ori, iar în prezent un copil poate fi adoptat într-un an.
Părinții adoptatori au dreptul să stea acasă doi ani în concediul de acomodare cu copilul.
Datele de la Protecția Copilului și Adopție arată că în 2022 au fost adoptați 1.541 de copii, aproape dublu față de 2012, când au fost adoptați 892 de copii.
Pentru că procedura privind declararea copiilor adoptabili a fost și ea simplificată și nu se mai caută rudele de până la gradul patru ale copilului, a crescut și numărul copiilor adoptabili din sistemul de protecție.
Astfel, dacă în 2012 erau 1.556 copii adoptabili, în 2022 numărul lor a fost de 6.707; o cifră similară este și în prezent.
Elena Tudor, președinta Autorității pentru Protecția Copilului și Adopție, spune la #10întrebări că românii și-au schimbat parțial mentalitatea privind adopția unui copil și nu mai caută exclusiv bebeluși, perfect sănătoși, care să nu fie de etnie romă.
De altfel, atunci când își aleg criteriile pentru potrivirea cu un copil în vederea adoptării, părinții nu mai pot bifa criteriul de etnie.
1. Europa Liberă: Care sunt pașii pentru adopția unui copil?
Elena Tudor: Orice persoană sau familie care intenționează să adopte trebuie să se adreseze direcției generale de asistență socială și protecția copilului din județul, sectorul în care persoana respectivă sau familia locuiește.
Pe scurt, va primi informații detaliate, cu toată procedura, pornind de la o informare prealabilă. I se va spune acolo ce presupune procesul de evaluare și atestare.
Va parcurge o etapă de evaluare. Evaluarea înseamnă că familia respectivă și persoana trebuie să îndeplinească condiții materiale, adică să aibă acele venituri suficiente, acceptabile, astfel încât să-i asigure copilului un viitor la nivelul oricărei persoane din România. Trebuie să aibă o locuință, nu neapărat proprietate personală.
Trebuie să îndeplinească și garanțiile morale. Asta înseamnă că ideal ar fi și că se impune să nu aibă antecetente, să nu aibă un istoric nu tocmai potrivit pentru a crește și îngriji un copil.
Și, bineînțeles, va fi și o valoare psihologică, pentru că orice persoană sau familie trebuie să fie pregătită pentru un astfel de demers.
2. Europa Liberă: Când ești pregătit pentru rolul de părinte?
Elena Tudor: Atunci când îți dorești lucrul ăsta și când ești perfect conștient că poți să te dăruiești acelui copil ca și când ar fi al tău.
3. Europa Liberă: Există vreun moment anume? Sau ține de maturitate?
Elena Tudor: Ține de maturitate. Și ăsta e rolul colegilor din direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, să-i ajute(n.r., pe părinții adoptatori) să înțeleagă dacă este sau nu momentul potrivit, acela în care au mers să inițieze un astfel de demers.
4. Europa Liberă: Procesul de adopție durează acum, în medie, nouă luni?
Elena Tudor: Media este discutabilă. Cei care se duc și accesează profilul public pot finaliza tot procesul de adopții în câteva luni.
Cei care își doresc exclusiv copil de 0- 2 ani, să fie perfect sănătos, la ei procesul poate să dureze câțiva ani, pentru că intrările copiilor de vârstă mică sunt foarte puține.
Dacă avem, spre exemplu, 1.000 de familii care își doresc copii de 0- 2 ani perfect sănătoși, noi avem intrări în sistem în jur de 100 copii/an. Hai să facem regula de trei simplă: câți ani îi trebuie familiei respective să aștepte ca să ajungă la copil?
5. Europa Liberă: Care este profilul părintelui care adoptă din România?
Elena Tudor: Familia din România și-ar dori un copil mai mic, n-aș spune foarte mic, care eventual să fie fără probleme de sănătate, să nu facă parte dintr-un grup de frați, pentru că în general e mai dificil să te ocupi de mai mulți copii.
Dar ceea ce am observat este că, în ultimii ani, lucrurile au început să se schimbe.
Dacă grupa de vârstă acum 10-20 de ani era prioritară pentru 0- 2 ani, acum am ajuns la 6-7 ani. Ceea ce e bine, e un progres.
Dar și aici trebuie să avem în vedere că 70-80% dintre copii adoptabili de acum sunt între 7 și 13 ani. Eu sper să reușim să convingem familiile să se îndrepte și pe grupa asta de vârstă peste 7 ani.
6. Europa Liberă: Există și acest termen de „adopție ratată” sau „adopție de eșec”, cu toate că poate ești matur, simți că nu te potrivești cu copilul. Cum se explică în termeni simpli această „adopție de eșec”?
Elena Tudor: Ca în orice altă situație, și părinții nu sunt întotdeauna pregătiți să facă față provocărilor copilului.
Totul este să accepți că, într-adevăr, nu faci față și să fii ajutat de ceilalți să iei decizia corectă, să mergi mai departe sau să renunți. Ideal ar fi ca asta să se întâmple înainte de finalizarea întregului proces.
7. Europa Liberă: Aveți o rata de respingere a celor care vor să adopte? Există și varianta cealaltă, în care copiii poate nu vor să meargă cu persoanele care vor să îi adopte?
Elena Tudor: Ăsta este motivul pentru care în tot procesul ăsta de adopție sunt acele etape pregătitoare, astfel încât adopția să nu fie finalizată și vorbim de etapa de potrivire practică, unde oamenii își pot da seama dacă într-adevăr există acea potrivire între copil și familie și există și încredințarea în vederea adopției, care, la fel, este tot o perioadă de testare și de convingere a celor două părți că într-adevăr pot merge înainte împreună.
8. Europa Liberă: Când primești atestatul de familie adoptatoare?
Elena Tudor: O să spun în termeni tehnici. Trebuie să îndeplinească condiții materiale și garanții morale.
Deci, dacă nu îndeplinești cele două condiții, nu poți să mergi mai departe. Rar, în situații excepționale, a fost și evaluarea psihologică. Dar extraordinar de rar.
9. Europa Liberă: Când vă referiți la condiția materială, există o sumă minimă, salariul minim pe economie sau salariul mediu?
Elena Tudor: Nu există așa ceva, pentru că în nicio familie nu este pus un venit minim de la care un părinte se poate ocupa de creșterea și îngrijirea copilului lui, dar trebuie să aibă un venit, da.
În niciun caz nu poți să iei în calcul o familie care nu are niciun venit și nu are nicio locuință și nu are nimic, pentru că familia respectivă își asumă creșterea și îngrijirea copilului și trebuie să asigure un minim de trai decent la nivelul familiilor din România.
10. Europa Liberă: Când e nevoie de consimțământul de adopție?
Elena Tudor: Dacă ne referim la acordul părintelui cu privire la adoptabilitatea copilului, în mod normal părintele ar trebui să știe din momentul în care copilul a intrat în sistemul de protecție care sunt termenele și care este procedura.
Pentru că legislația a fost gândită încă de la început astfel încât să-i dai copilului șansa de a fi crescut în familie și dacă familia nu poate, să îi dai totuși șansa să crească într-o familie adoptivă.
Și atunci termenele cu privire la declararea adoptabilității sunt foarte clar stabilite de lege. Ele curg din momentul în care copilul a intrat în grija statului.
La acel moment, părinții trebuie să fie informați cu privire la aceste termene. Dar ultimul acord părintele și-l dă în fața judecătorului, în fața instanței de judecată, judecătorul poate să treacă peste acest acord, dacă se consideră că este decizia în interesul copilului.
Ce acte sunt necesare pentru a deveni părinte adoptator
Românii care vor să adopte un copil sau mai mulți trebuie să devină mai întâi părinți adoptatori, fapt pentru care trebuie să obțină atestatul de adoptator. Pentru acesta vor depune o cerere la direcția de protecția copilului de care aparțin, cerere însoțită de următoarele documente:
- Copie de pe buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung sau, după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
- Declaraţie autentică pe propria răspundere cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României înultimele șase luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat să depăşească trei luni;
- Copie de pe certificatul de naştere;
- Copie de pe certificatul de căsătorie sau hotărârea de divorţ/certificatul de divorţ, dacă este cazul;
- Copie de pe titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
- Certificatul de cazier judiciar;
- Adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
- Certificat/adeverinţă medical/medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele bolicronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
- Declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie, cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
- Declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu este/sunt decăzut/decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi referitor la faptul că nu are/au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
- Certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
- Certificat/adeverinţă medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.
Toate detaliile despre procesul de adopție se găsesc pe site-ul Autorității pentru Protecția Copilului și Adopție și la direcțiile de protecția copiilor.
