Albastru, galben, verde, negru. Nu sunt culorile de pe steagul vreunei țări exotice. Nici cele din noul sezon toamnă-iarnă ale unei celebre case de modă. Dar sunt culorile care acum sunt la modă – cele ale colectării selective!
Cu câțiva ani în urmă, reciclarea nu era deloc la modă în România. Cine arunca gunoiul altfel decât „la grămadă” era privit ca un ciudat. Iar cine avea acasă mai mult decât celebrul coș de gunoi de sub chiuvetă era deja temerar.
Mai cu forța, mai cu vorba bună, colectarea separată a devenit și în România o parte importantă din viața de zi cu zi. Dacă în alte țări să colectezi separat și să reciclezi sunt obiceiuri aflate deja în ADN-ul oamenilor, în România, lucrurile se mișcă mai greu.
Date furnizate de Eurostat în 2019 arată că Bucureștiul are un grad de reciclare a deșeurilor de aproximativ 10%, în timp ce media națională este de 11,5%.
Ținta de reciclare asumată de România, ca membru UE, este de 50%. Motivele gradului scăzut de reciclare sunt lipsa unei infrastructuri care să faciliteze colectarea separată a deșeurilor și lipsa de informare cu privire la regulile de colectare.
Spre deosebire de romanul lui Alexandre Dumas – Cei trei mușchetari, când vine vorba despre mediu există cei 3 „R”: reducere, refolosire, reciclare. Exact în această ordine.
Deșeurile generate de oameni pot fi o resursă valoroasă. Mare parte din ce aruncăm poate fi refolosit și transformat în materie primă. De multe ori, avem impresia că ceea ce am folosit o singură dată trebuie aruncat și depozitat la groapa de gunoi. În realitate, multe dintre lucrurile aruncate ar putea fi reparate, refolosite sau reciclate. De exemplu, o tonă de hârtie reciclată salvează de la tăiere 15 arbori maturi, economisește 9 barili de petrol și 2.500 de litri de apă.
„În loc să tai copaci și să fac din ei hârtie, pot să duc la reciclare un caiet pe care l-am folosit deja și din el se va face un caiet nou. La fel, în loc să extrag petrol, să îl prelucrez și să îl transform într-un PET, pot să duc un PET din care am băut apă sau suc la tomberonul potrivit, el să ajungă la reciclare și să fie transformat într-o sticlă de plastic nouă”, spune Teodora Iacob, fondator al platformei Școala de Mediu.
Ea precizează că, în medie, durează cam șase săptămâni pentru ca o doză din aluminiu dusă la reciclare să treacă prin toate procesele și apoi să ajungă din nou pe rafturile magazinelor.
Ca să înțelegem cum funcționează colectarea separată intrăm în interiorul unei stații de sortare a deșeurilor de la marginea Capitalei, o hală imensă în care gunoiul este sortat pe categorii. O muncă murdară, la propriu, dar cineva trebuie să o facă...
Prin una dintre instalații, care funcționează 24 de ore din 24, sunt prelucrate anual 10.000 de tone de deșeuri. Se lucrează în trei ture pentru a face față cererii, iar procesul de sortare este unul extrem de complex.
Există trei filtre majore, trei aparate care separă deșeurile în funcție de culoare, de volum sau de tipul de material.
Pe lângă acestea, sunt oamenii care se uită apoi pe bandă ca nu cumva vreun deșeu să scape în altă secțiune decât cea în care trebuie să ajungă.
La finalul benzii se formează baloți de plastic, de carton, de metal sau din materiale care au fost compromise și nu mai pot fi reciclate. În tot acest proces, important este ce se întâmplă în momentul în care cineva aruncă gunoiul, explică Dan Bănăseanu, șef punct de lucru stație de sortare deșeuri.
„De când intră în prima cuvă și până când ajunge în sortat în baloți, gata de reciclare, un deșeu are nevoie de câteva minute pentru a trece prin tot acest proces. Dar ca să parcurgă tot acest traseu de separatoare, benzi de colectare, sortare și balotare, este nevoie să respectăm câteva reguli destul de simple. De exemplu, să colectăm pe categorii”, spune el.
- Albastru: hârtie și cartonul, fără bandă scotch sau capse de metal;
- Galben: deșeurile din plastic și metal, fără lichide sau resturi de mâncare;
- Verde: sticlă golită și spălată;
- Roșu, gri sau negru: fracția umedă - deșeuri menajere, dar și deșeuri care nu se mai pot recicla, cele compromise.
Pentru fiecare culoare ar trebui să existe un tomberon diferit, dar cum nu toate locuințele sunt atât de încăpătoare, legislația permite unele excepții și deșeurile pot fi colectate și în mai puține pubele.
„Acolo unde din punct de vedere tehnic și economic nu putem să avem patru tomberoane și să colectă pe patru fracții diferite, putem colecta pe minimum două fracții diferite. Pentru asta trebuie să avem o pubelă de culoare galbenă în care punem deșeurile reciclabile în amestec (n.r. hârtie, carton, plastic, metal), fără sticlă și o pubelă de culoare neagră în care punem restul deșeurilor menajere, fracția umedă!, spune Dan Bănăseanu.
Sticla se colectează întotdeauna separat pentru că ajunge la stația de sortare deja spartă, precizează el. Nu poate fi „culeasă” dintre ale deșeuri pentru că e periculoasă atât pentru lucrători, cât și pentru utilaje.
De altfel, sticla este unul dintre puținele deșeuri care se poate recicla la infinit. Ea nu își pierde din proprietăți indiferent de câte ori este transformată într-o altă sticlă. Dar nu toate produsele realizate sau care conțin sticlă se pot recicla. Paharele, geamul de la ferestre, oglinzile și învelișul din sticlă de la becuri și neoane nu pot fi reciclate, așa că nu trebuie aruncate în tomberonul verde.
Folosirea tomberonului corect nu e suficientă. „Tot ce are rest de băutură sau mâncare trebuie spălat înainte să fie aruncat în coșurile pregătite pentru reciclare”, amintește Teodora Iacob. Iar cutia de carton trebuie pliată și reciclată după îndepărtarea altor materiale care s-ar putea afla pe ea, de exemplu bandă scotch.
Graba celui care colectează selectiv se regăsește în munca în plus pe care trebuie să o facă cei care lucrează la stația de sortare.
Despre nemulțumirea exprimată de mulți, că nu au tomberoane lângă locuință sau că „oricum mașina le amestecă”, Teodora Iacob amintește că există tomberoane pentru colectarea separată pe stradă, în centrele comerciale, în magazinele mari etc.
„Un instrument care ne vine în ajutor este platforma hartareciclarii.ro. Trebuie doar să trec adresa mea sau materialul pe care vreau să îl trimit la reciclare și imediat site-ul îmi va arăta care este cea mai apropiată locație unde pot duce produsele respective”, explică ea.
„Omul trebuie să înțeleagă că există o finalitate a acestor deșeuri. Toată lumea trebuie să înțeleagă că trebuie să închidem bucla de consum și totul să fie în baza unei economii circulare”, adaugă Marius Porojan – director executiv adjunct la o stație de sortare a deșeurilor.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce producem ar trebui să aibă un lanț care să se închidă cu valorificarea inclusiv a resturilor de producție sau a produselor atunci când devin deșeuri.
Noi transformăm deșeurile pe care le colectăm de la clienții noștri în produse 100% sustenabile, din materiale 100% reciclate, materiale pe care le colectăm de la agenții economici. Vorbim aici de folie strech, folie de construcții, saci menajeri, capeline, botoșei. Hârtia o transformăm în cofraje de ouă și așa mai departe”, precizează Marius Porojan.
La final, în curtea stației de sortare stau așezate pe categorii baloți întregi cu diferite tipuri de deșeuri, gata să fie trimise la reciclat.
Care sunt însă cele 5% de deșeuri ce nu pot fi reciclate? Lista este destul de lungă: hârtia igienică, rola de bucătărie, bonuri și chitanțe, cutiile de pizza murdare, căni, farfurii, pungi de chipsuri, cutiile de vopsea, pixuri, caserole sau periuțele de dinți.
Acestea ajung la groapa de gunoi, dar, în România, limita maximă admisă pentru depozitare la groapa de gunoi e depășită cu 22%.
Datele colectate de Ministerul Mediului și Garda de Mediu arată că în România sunt generate anual 6 milioane de tone de deșeuri, dintre care 50% sunt reciclabile, iar restul sunt biodeșeuri. Așadar, jumătate din tot ce aruncăm la gunoi ar putea fi salvat prin reciclare.
„Această responsabilitate nu este numai a statului, ci și a noastră, a tuturor, de a ne asigura că facem o colectare separată nu doar acasă, dar și la serviciu și oriunde am fi”, spune Marius Porojan.