Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) admisese, în data de 9 noiembrie, cererea DNA de recurs în casaţie împotriva deciziei de încetare a procesului penal în dosarul finanţării campaniei electorale din 2009, în care au fost judecate Elena Udrea şi Ioana Băsescu.
DNA încerca atunci să obţină anularea deciziei Instanţei Supreme din 11 iulie. În vară, magistrații au dispus încetarea procesului împotriva celor două inculpate, pe motiv că faptele s-au prescris. Asta chiar dacă magistraţii au constatat că există dovezi care ar atesta vinovăţia lor.
Anterior, fiica fostului președinte al României, Ioana Băsescu, și Elena Udrea primiseră, în primă instanță, 5 ani, respectiv 8 ani de închisoare cu executare pentru corupție.
Recursul introdus de procurorii DNA a pornit de la o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), care oferă posibilitatea judecătorilor români să nu aplice două decizii ale Curţii Constituţionale şi o hotărâre a Instanţei supreme privind prescrierea pedepselor, dacă prin aceasta se încalcă dreptul UE.
În mediul juridic din România există mai multe interpretări legate de aplicarea hotărârii CJUE. Unii magistrați consideră că decizia CJUE se aplică strict în procesele de fraudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă, și nu s-ar aplica în speța care le implică pe Elena Udrea și Ioana Băsescu.
Alți magistrați susțin că decizia CJUE vizează inclusiv dosarele de corupție în condițiile în care hotărârea vorbește de riscul de impunitate în fața legii prin aplicarea hotărârilor CCR și ÎCCJ.
Care au fost acuzațiile inițiale
În 2017, anchetatorii anticorupție au trimis-o în judecată pe Elena Udrea, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru instigare la luare de mită, spălare a banilor.
Elenei Udrea i s-au adăugat pe lista acuzaților Gheorghe Nastasia, ca secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru luare de mită, Victor Tarhon, î preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea, tot pentru luare de mită, Ioana Băsescu, notar public, fiica preşedintelui României în funcţie la acel moment, pentru instigare la delapidare, instigare la spălarea banilor, Silviu Wagner, la data faptei director general Oilterminal pentru delapidare şi pe Dan Andronic, pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului.
Banii fuseseră mascați prin contracte fictive de 50 de milioane de euro cu firme care prestau servicii în campania electorală: publicitate stradală, tipărire de afişe, reclame publicate în mass media etc.
În acte, contractele erau încheiate cu autorităţi locale finanţate de Ministerul Turismului în cadrul programului „Schi in România”.
De asemenea, pe 11 iulie au fost anulate toate condamnările primite de ceilalţi inculpaţi din dosar:
- Gheorghe Nastasia (fost secretar general al Ministerului Dezvoltări), care avea o pedeapsă de 6 ani în primă instanţă pentru luare de mită;
- Victor Tarhon (fost preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea), care primise la fond 4 ani cu suspendare pentru luare de mită;
- Ioan Silviu Wagner (director general al companiei Oil Terminal), condamnat în primă instanţă la 3 ani cu suspendare pentru delapidare.
