Cel mai recent dosar de notorietate în care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) s-a pronunțat cu privire la hotărârea CJUE (Curții de Justiție a UE) este cel care îl vizează pe fostul viceguvernator al Băncii Naționale, Bogdan Olteanu.
Acuzat și condamnat pentru trafic de influență - a cerut un milion de euro de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu pentru a numi un anume guvernator al Deltei Dunării - Olteanu a fost eliberat din închisoare în 2022. Eliberarea, decisă de ICCJ, după o hotărâre a Curții Constituționale a României (CCR), a venit după ce fostul viceguvernator fusese condamnat la cinci ani de închisoare.
Anul trecut, CCR a declarat neconstituțional un articol din Codul de procedură penală care le-a permis procurorilor - în perioada 2018-2022 - să întrerupă cursul prescripției prin administrarea de noi probe.
Beneficiari au fost cei cercetați sau judecați în acea perioadă, printre care și ex-guvernatorul BNR și ex-președintele Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, care a executat puțin peste doi ani de închisoare din totalul de cinci.
Alți beneficiari ai deciziei CCR sunt, printre alții, fostul ministru de Finanțe, Darius Vâlcov, fostul ministru al Dezvoltării, Elena Udrea, fostul deputat Cristian Boureanu, omul de afaceri Nelu Iordache. Toți primiseră condamnări pentru fapte de corupție sau asimilate corupției.
Acest curs al proceselor și investigațiilor penale a fost însă întrerupt în iulie 2023, când Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că judecătorii din România sunt în măsură să nu aplice două două decizii ale Curţii Constituţionale (CCR) şi o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) privind prescrierea pedepselor în dosare penale, dacă astfel s-ar încălca legislația Uniunii. Cu alte cuvinte, dacă un judecător constată că aplicarea celor trei reguli interne ar încălca legislația Uniunii Europene, respectivul judecător are dreptul să dea prioritate legilor și regulilor europene. Faptul este prevăzut, de altfel în Constituție.
Totuși, decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene nu a fost una fermă, de tip da sau nu, faceți așa sau faceți invers, ci lăsa la alegerea judecătorului român decizia ce anume prevalează.
Prin urmare, unii judecători aplică în continuare deciziile CCR care a declarat neconstituțional articolul din Codul Penal care le-a permis procurorilor - în perioada 2018-2022 - să întrerupă cursul prescripției prin administrarea de noi probe.
Alții aplică decizia din iulie 2023 a Curții de Justiție a UE care sesezată de Curtea de Apel Brașov, a hotărât că hotărârea judecătorilor constituționali din România încalcă dreptul comunitar.
Așa că instanțele au pronunțat decizii neunitare. Unele au ținut cont de decizia CJUE și nu au închis dosarele în baza deciziei CCR din țară, altele nu. Pe scurt, unii au luat decizii în favoarea celor acuzați de corupție, alții - trecând peste regulile făcute de judecătorii CCR sau de șefii lor de la Înalta Curte - au hotărât în defavoarea respectivilor inculpați sau suspecți.
Contactat de Europa Liberă, avocatul Sergiu Stănilă, vicepreședinte al Uniunii Barourilor din România, spune că CJUE nu ar fi avut competența să dea un verdict în această privință pentru că problema este una care ține de dreptul material.
„Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene nu poate înfrânge principiile de drept material și principiul legalității, sub auspiciile căruia se desfășoară un proces penal în România, stat membru al Uniunii Europene", explică vicepreședintele Uniunii Barourilor din România.
Dar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată în privința deciziilor CCR, de către Curtea de Apel Brașov, și, din acel moment, instanța europeană era forțată să adopte o hotărâre, mai spune avocatul Sergiu Stănilă.
El arată că, pentru a putea pronunța o asemenea decizie în limitele competențelor pe care le are, Curtea de Justiție a Uniunii Europene/ CJUE a făcut o trimitere la infracțiunile de corupție din legea 78 pe 2000 (n.r. Legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție).
Adică, spune Stănilă, judecătorii europeni s-ar referi la acele infracțiuni prin intermediul cărora se aduce atingere bugetului Uniunii Europene și astfel s-a stabilit că, în cazul acelor infracțiuni, s-ar putea să nu se aplice deciziile Curții Constituționale din România privind prescripția.
„Acolo este o chestiune de interpretare și ar genera o discuție mai lungă, pentru că termenul de prescripție stabilit de o Directivă din 2019 este de 3 ani de zile, deci mult mai mic decât termenul pe care îl prevede legea 78/2000 și Codul Penal pentru infracțiunile din legea 78/2000. Deci nu există niciuna dintre premizele care au stat la baza acestei sesizări a Curții de Justiție ale Uniunii Europene", susține avocatul. Cu alte cuvinte, tehnic vorbind, și judecătorii înclinați să fie permisivi, și judecătorii severi pot găsi argumente solide într-un articol de lege sau altul.
Prin urmare, judecătorii români sunt acum împărțiți, unii țin cont de deciziile CCR, alții de hotârârea Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Vicepreședintele Uniunii Barourilor din România, Sergiu Stănilă, atrage atenția că practica neunitară provoacă noi probleme. Afectează termenul de prescripție.
„Atâta timp cât, până la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, lucrurile nu au generat niciun fel de interpretări și s-au aplicat deciziile privind prescripția, ar fi total injust acum ca persoanelor care s-au trezit mai târziu să li se opună, să li se aplice prevederile acestei decizii CJUE și să nu se mai țină cont de prescripție", explică avocatul Sergiu Stănilă.
Cu acest argument și/sau cu altele, cele mai recente decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), cea mai importantă instanță de judecată din România, ignoră hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene CJUE.
Principalii beneficiari: inculpații și condamnații, care pot beneficia în continuare de prescrierea faptelor.
Revenind la dosarul fostului vice-guvernator BNR, Bogdan Olteanu, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a fost cea care a cerut reîncarcerarea sa, invocând decizia CJUE.
Un complet alcătuit din judecătorii Lia Savonea, Adriana Ispas si Dan Andrei Enescu nu a fost însă de acord, zilele trecute. Magistrații bucureșteni au ales, astfel, să respecte decizia Curții Constituționale, în dauna celei europene.
Corupția vs interesele UE
Cei trei judecători susțin că infracțiunea de trafic de influență iese de sub incidența deciziei CJUE, care vorbește de infracțiuni care aduc atingere intereselor Uniunii.
Mai exact, judecătorii Curții Supreme argumentează că, dacă ar fi aplicat decizia CJUE în cazul lui Bogdan Olteanu, ar fi însemnat că aceasta produce efecte în toate cazurile de corupție, nu doar în cele în care sunt vizate fapte care au prejudiciat bugetul Uniunii Europene.
Acest lucru „ar echivala cu încălcarea de către instanță a ordinii juridice și instituirea arbitrariului, aspecte ce nu sunt compatibile cu statul de drept”, spun judecătorii ÎCCJ, în motivarea deciziei.
Completul Savonea-Ispas-Enescu nu este singurul care a interpretat astfel decizia CJUE.
Un alt complet de la ÎCCJ, format din judecătorii Iulian Dragomir, Andrei Claudiu Rus si Cristina Rotaru-Radu, a respins într-o singură zi (25 octombrie 2023) patru recursuri în casație ale DNA formulate în temeiul deciziei Curții Europene de Justiție. Recursul în casație este procedura judiciară prin care se cere redeschiderea unui dosar judecat definitiv.
Printre cei care au scăpat basma curată se numără și Darius Vâlcov, fost ministru și primar al Slatinei/jud. Olt, care fusese condamnat la șase ani și jumătate de închisoare cu executare în așa numitul „dosar al tablourilor”.
Darius Vâlcov este în închisoare într-un alt dosar.
În cel de care a scăpat ca urmare a decizie de pe 25 octombrie a fost acuzat de trafic de influență și spălare de bani pentru că a cerut unei firme 20% din valoarea unor lucrări publice pe vremea când era primar.
La percheziții, procurorii au găsit peste 1,3 mil. lei, 90.000 de euro și 127 de tablouri, unele ascunse în pereții vilei sale sau în cimitirul din Slatina.
Fugit în Italia, Vâlcov a fost extrădat și adus în țară în luna august a acestui an.
Ce (mai) spune decizia CJUE
Decizia Curții Europene de Justiție din 24 iulie 2023 vorbește de riscul ca infractorii să scape nepedepsiți prin aplicarea hotărârilor CCR și ICCJ și precizează că prin Tratatul de aderare la UE (TUE), România s-a angajat să combată și corupția, nu doar frauda cu fonduri europene.
În plus, decizia CJUE a înlăturat interpretarea Înaltei Curți potrivit căreia deciziile CCR privind prescripția reprezintă legea penală mai favorabilă și retroactivează până la 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal.
Altfel spus, deciziile CCR din 2018 şi 2022 privind prescripţia nu se pot aplica reatroactiv pe principiul legii penale mai favorabile.
Argumentație care este valabilă și în cazul dosarelor de corupție, nu doar a celor de fraudă cu bani europeni.
Alți judecători, altă perspectivă
Alți judecători ai Curții Supreme au decis să nu înceteze procesul penal pe motiv de prescripție, ci să repună dosarul pe rol, urmând să analizeze consecințele deciziei CJUE din perspectiva neretroactivității deciziilor CCR pe principiul legii penale mai favorabile.
Un exemplu este completul format din judecătorii Rodica Aida Popa, Oana Burnel și Simona Cârnaru, iar dosarul în cauză este cel al fostei deputate PSD Andreea Cosma.
Condamnată în 2018, în primă instanță, la patru ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu, Andreei Cosma i-a fost anulată în 2020 sentința, în baza deciziei Curții Constituționale referitoare la prescripția faptelor. Trei ani mai târziu, însă, în octombrie 2023, dosarul Andreei Cosma a fost repus pe rol în baza deciziei Curții de Justiție a UE.
Completul Popa-Burnel-Cârnaru nu este singurul care a aplicat decizia CJUE.
Curtea de Apel Constanța, de pildă, a respins contestația în anulare a unui interlop din Tuzla invocând decizia CJUE din 24 iulie.
Judecătorii din Constanța au argumentat astfel:
„Confirmarea faptului că deciziile Curții Constituționale a României produc efecte numai pentru viitor […] este evidențiat cu atât mai mult și prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în data de 24.07.2023 în cauza C-107/23, deoarece răspunsul la cea de a doua întrebare privește o problemă juridică, specifică dreptului național, care nu poate comporta abordări diferențiate, în funcție de natura infracțiunii ce constituie obiect al unei cauze penale, din rațiuni ce privesc necesitatea respectării egalității de tratament”.
Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, a decis să admită recursul DNA într-un caz de fraudă cu fonduri europene în care intervenise prescripția.
Judecătorii Marinel Florea și Adriana Stoicescu au aplicat ad litteram întreaga decizie a CJUE.
Tot Curtea de Apel Timișoara (judecători Dana Vișoianu și Adriana Mirela Roateș) a aplicat decizia CJUE într-un caz de evaziune fiscală, dar a considerat că suma este sub pragul de 50.000 de euro, motiv pentru care a respins recursul DNA.
Opinii împărțite, care e soluția
În rândul magistraților consultați de Europa Liberă, opiniile sunt împărțite, așa cum se vede și din deciziile instanțelor.
Cei mai mulți dintre ei susțin că decizia CJUE se aplică strict în cauzele de faudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă.
Alții consideră că deciziile CCR privind prescripţia din 2018 şi 2022 nu pot reatroactiva pe principiul legii penale mai favorabile.
Cert este că până în prezent nu există nicio decizie care să aplice clar hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), adică să constate că fapta nu s-a prescris.
Majoritatea deciziilor în sensul hotărârii judecătorilor europeni au fost de neînchidere a dosarului și de retrimitere la instanță.
„Toată lumea așteaptă, pentru că situația este foarte complicată, iar CJUE nu a avut cum să întrezărească hățișul în care ne aflăm”, spune un magistrat care nu a vrut să își decline identitatea, pentru Europa Liberă.
Care este rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene
Curția de Justiție a Uniunii Europene este autoritatea judiciară a Uniunii Europene.
Instituția garantează că tratatele Uniunii Europene, asumate de statele membre, sunt respectate.
Rolul său prevăzut în legislație este „respectarea legii în interpretarea și aplicarea" tratatelor.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene:
- controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii Europene;
- se asigură că statele membre își îndeplinesc obligațiile rezultate din tratate;
- interpretează dreptul Uniunii la solicitarea instanțelor naționale.
Hotărârile curții europene sunt, teoretic, obligatorii pentru toate instanțele care judecă cauze similare, dar deciziile acestora sunt lăsate la interpretarea și aprecierea judecătorului în fiecare cauză în parte.
Dacă ar exista însă un număr semnificativ de decizii, unele într-un sens, altele în altul, atunci sunt două posibilități, spune pentru Europa Liberă magistratul menționat.
„Dacă ar exista o practică împărțită, Curtea Supremă ar putea promova un recurs în interesul legii, a doua variantă este că lucrurile vor merge în continuare așa, pentru că există destui inculpați în dosare care știu să sesizeze CEDO pentru că au avocați destul de bine pregătiți, pe lipsă de previzibilitate în aplicarea legii și se riscă o condamnare la CEDO”, ne spune magistratul.
Există deciziile CJUE care se pronunță în procedurile de infringement, adică cele în care statele membre ale UE sunt obligate să facă exact ce stabilește CJUE.
La ce s-au referit cauzele de pe rolul CJUE
Cauza C-131/23 a fost deschisă după ce, pe 27 februarie 2023, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea de Justiţie a UE într-un dosar de corupţie al fostului preşedinte al Consiliului Județean Braşov, Aristotel Căncescu, dosar aflat în fază de contestaţie în anulare.
Curtea de Apel Braşov a întrebat instanţa de la Luxemburg dacă poate să nu aplice deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripţia în dosarele de corupţie în condiţiile în care România s-a angajat prin Tratatul de aderare la UE să combată corupţia.
Pe 24 iulie 2023, CJUE a dat verdictul în cauza C-107/23 și a decis că instanțele românești nu trebuie să aplice decizia ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR privind prescripția.
Mii de dosare închise pe motiv de prescripție
Din luna mai 2022 până în prezent, mii de procese penale s-au închis după ce judecătorii au aplicat o decizie a Curții Constituționale (CCR) care a stabilit că vreme de patru ani, între 2018 și 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripției penale și, mai mult, că decizia se aplică retroactiv.
Ulterior, nouă judecători de la instanța supremă au decis că hotărârea Curții Constituționale (CCR) din mai 2022 privind termenul de prescripție trebuie interpretată ca o lege penală mai favorabilă.
Acest lucru a dus la închiderea a mii de dosare, de la cele de corupție în care erau judecați înalți funcționari publici, până la dosare care judecau fapte de tâlhărie, furturi, proxenetism, trafic de persoane, dar și un dosar de terorism.
Europa Liberă a trecut în revistă câteva dintre marile dosare care au fost închise pe baza acestor două decizii, deși Curtea Europeană de Justiție a spus altceva.
- Adrian Mititelu. Patronul clubului de fotbal FC U Craiova a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de trei ani închisoare deoarece ar fi vândut un fotbalist cu 1,1 milioane de euro, deși activele clubului erau puse sub sechestru de Fisc.
- Gabriel Sandu. Fost ministru al Comunicațiilor, a fost judecat pentru spălare de bani după ce ar fi primit 2,2 milioane de euro pentru a acorda contracte preferențiale de închiriere pentru licențe Microsoft cu Guvernul României.
- Crinuța Dumitrean și Sergiu Diacomatu conduceau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) și au fost condamnați la câte șapte ani închisoare după ce ar fi supraevaluat cu 54 milioane de euro despăgubirile pentru un teren din București. Intermediarul afacerii a fost Dorin Cocoș, fostul soț al ministrului Dezvoltării, Elena Udrea, acuzat că a primit 16 milioane de euro.
- Flori Dinu și Mihai Leva, directorii companiei Hexi Pharma, condamnați la fond la câte trei, respectiv trei ani și opt luni de închisoare cu executare pentru fals în înscrisuri și zădărnicirea combaterii bolilor, au scăpat de închisoare după ce faptele s-au prescris.
- Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării, (dosarul „Hidroelectrica”) a fost acuzată că a primit o mită de 5 mil. dolari.
- Cristian Boureanu, fost deputat PDL, inițial condamnat la patru ani şi trei luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă.
- Nelu Iordache, om de afaceri, condamnat la pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare primită în dosarul delapidării companiei de transport aerian Blue Air.
- Constantin Dascălu, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condamnat inițial la cinci ani şi șase luni de închisoare pentru luare de mită.
- Mihaela Mititelu, o apropiată de conducerea Companiei Naţionale CFR, primise patru ani de închisoare pentru complicitate la trafic de influenţă.
- Petru Constantin Luhan, fost europarlamentar PDL, acuzat că ar fi decontat în fals deplasări de peste 50.000 de euro din bugetul UE.
