„Cred că alături de dvs., de ceva vreme, de câteva săptămâni, verificăm de câteva ori pe zi site-ul Curții de Arbitraj ICSID care a pus în transparență tot istoricul acestui litigiu dintre Roșia Montană Gold Corporation și statul român. Așteptăm în continuare această publicare a acestei decizii. Procesul a fost, să spunem, încheiat în septembrie anul trecut și se așteaptă acum decizia”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin, după ședința de joi a Executivului.
El a spus că cerințele în bani actualizate ale celor care au dat în judecată statul român au fost inițial la nivelul sumei de jumătate de miliard și că au ajuns în prezent la 6,7 miliarde de dolari.
Constantin a atras atenția, însă, că aceasta este suma maximă pe care o pot cere reclamanții, ceea ce nu înseamnă că suma va fi acceptată și de Curtea de Arbitraj, unde se află în prezent dosarul.
„Cât despre actualizarea cerințelor făcute de Roșia Montană, și nu de eventualul nivel de compensații sau despăgubire care va fi solicitat statului român, el a fost estimat undeva între (...) jumătate de miliard de dolari, iar astăzi, cu toate actualizările de rigoare, ar putea fi un prag maximal de 6,7 miliarde de dolari, dar țin să precizez că este o solicitare pe care, eventual ar fi făcut-o compania minieră. Asta nu înseamnă că acest prag se va și regăsi în decizia pe care, repet, o așteptăm a fi publicată de către Curtea de Arbitraj.”
Compania canadiană Gabriel Resources a reclamat statul român la curtea de arbitraj de la Washington în 2015, iar după opt ani de proces, tribunalul care aparține de Centrul de litigii privind investițiile al Băncii Mondiale (ICSID) a declarat procedura închisă, în septembrie 2023.
Litigiul a fost deschis după ce compania canadiană a reclamat că Guvernul României a blocat un proiect de exploatare a aurului din zona Roșia Montană, în județul Alba.
În septembrie 2023, Tribunalul de arbitraj a declarat cazul închis, termenul final pentru comunicarea unei decizii fiind 12 martie 2024.
Extragerea aurului Roşia Montană datează încă din epoca romană și a continuat până în anii comunismului. Proiectul propus de compania canadiană Gabriel Resources a demarat în a doua parte a anilor '90, prin intermediul controversatului om de afaceri Frank Timiş.
În 1997 a fost înfiinţată Eurogold Resources, în care Gabriel Resources deţinea 80% din acţiuni, iar statul român deținea 20% prin Minvest Deva. Statul român a emis o licenţă de exploatare minieră către Minvest, preluată în 2010 de către Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), fostul Eurogold.
RMGC a demarat acţiuni geologice, de explorare şi a cumpărat de asemenea cea mai mare parte a imobilelor din Roşia Montană, o parte dintre localnici fiind strămutaţi. Compania nu a reuşit să obţină autorizaţie de mediu.
Compania a obţinut în două rânduri, în 2004 şi 2011, certificate de descărcare arheologică pentru unul din masivii care urma să fie exploataţi, Cârnic, dar ambele documente au fost anulate de instanţă, în urma unor acţiuni depuse de ONG-uri.
Faptul că urma să fie folosită cianurarea pentru extragerea aurului a alertat organizaţiile de mediu din ţară şi străinătate, dar şi localnicii, care au pornit acţiuni constante de protest, încă de la începutul anilor 2000.
Între 2012 şi 2014, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă să protesteze faţă de legea specială iniţiată de Guvernul Ponta, care ar fi permis începerea exploatării. Sub presiunea străzii, Senatul a respins proiectul de lege în noiembrie 2013, iar Camera Deputaţilor în 2014.
În 2015, Gabriel Resources LTD şi Gabriel Jersey (societate de tip off shore) au deschis procesul de arbitraj de la Washington.
Doi ani mai târziu, în 2017, România a trimis dosarul de includere al Roşiei Montane în patrimoniul cultural mondial UNESCO, iar în 27 iulie 2021 a fost inclusă în listă, la categoria siturilor în pericol.
