Ioana este numele fictiv al unei fete de 18 ani care locuiește într-unul dintre adăposturile pentru femei abuzate din București.
A ajuns aici prima dată în urmă cu doi ani, când bătăile tatălui s-au întețit. A revenit frecvent și, de jumătate de an, împreună cu mama ei, e sub protecția statului și așteaptă o hotărâre judecătorească pentru despărțirea părinților.
Tatăl ei a fost primul care a urmărit-o și care o punea să îi dea share location pentru că voia să știe în permanență unde e și ce face. La un moment dat, fata i-a spus că are nevoie de intimitate, mai ales că era la prietenele ei. Tatăl a bătut-o.
Ioana iese acum cu băieți de vârsta ei, așa cum fac toate prietenele sale. Pe unii îi cunoaște din cercul de amici, pe alții i-a cunoscut pe rețele sociale. Spune că a dezvoltat o frică teribilă de bărbați, după felul în care a fost tratată în familie.
Frica i se acutizează de fiecare dată când ajunge să fie singură cu un bărbat, chiar și într-un loc unde ar trebui să se simtă în siguranță.
Când sunt în Bolt, fac screenshot să se vadă șoferul. Au câte unii o privire care te împietrește. Apoi încep întrebările: ce vârstă am, ce treabă am, cu cine, dacă am prieten. Trimit share location mamei sau prietenelor instant”Ioana, victimă a violenței domestice
Tânăra povestește și una dintre cele mai ciudate experiențe pe care a avut-o. A cunoscut, la un moment dat, un băiat pe Instagram. S-a întâlnit cu el, dar a început să îi pară dubios, mai ales că și-a dat seama că tânărul are dependențe.
Într-una din serile în care s-au văzut, a dus-o în spatele blocului unde locuia și a chemat mai mulți băieți. Atunci a decis să trimită locația unor prietene.
Spune că și-a păstrat calmul și a încercat să se poarte cât de firesc posibil. Crede că nu ar fi ajutat-o să își arate frica sau să încerce să agite și mai tare spiritele. Nu i s-a întâmplat nimic, dar ar vrea să nu mai simtă niciodată frica aceea, care e la fel de puternică cum e frica de propriul tată.
A încercat să scape de băiatul care devenise insistent și a reușit abia după ce i-a spus mamei acestuia.
„Mă duceam în vizită la o prietenă, cu Uberul. El îmi povestea cum a fost hipnotizat să închidă ochii la aventura nevestei, cum a vrut aia să-l otrăvească punându-i epidurală (?!?) în cafea, apoi mi-a arătat cuțitele din torpedou, după care, ajunși la destinație, a blocat ușile și a mai dat o tură de cartier ca să să își termine povestea”, își începe Ana istorisirea despre momentele în care a simțit că e cazul să folosească share location.
„Le-am dat locația live prietenelor, numele și numărul mașinii, să știe de unde să mă ia”, spune tânăra, care își amintește fiecare moment în care nu s-a simțit în siguranță.
Uneori a fost chiar în locuri aglomerate, când a simțit din plin indiferența oamenilor, sau în locuri cunoscute, cum a fost serviciul, unde apropourile colegilor bărbați sau propunerile directe o înspăimântau.
Mersul cu taxiul sau ride sharing a devenit, de fiecare dată, o aventură.
„În Uber din nou, spre casă. El îmi povestește cum a scăpat de brățara de la picior că și-a bătut mama și sora, dar e om bun, iar «mâine se duce din nou peste ele». Iar am dat locație”, povestește din nou Ana.
Elena are o fată adolescentă.
Prima dată când i-a cerut voie să se întâlnească cu un băiat, a verificat dacă e activă aplicația ei de urmărire din telefonul mobil. Apoi a încercat să afle date despre copil.
În final, fata a mai rugat o prietenă să meargă cu ea la întâlnire. A aflat însă că partenerul urma să mai aducă niște amici. Așa că a renunțat la rendez-vous.
Ce înseamnă share location
Fenomenul de „share location" sau „partajare a locației" se referă la capacitatea de a distribui informații despre locația fizică a unei persoane sau a unui dispozitiv electronic cu alte persoane sau entități. El a devenit tot mai prezent odată cu popularizarea dispozitivelor mobile și a aplicațiilor care permit utilizatorilor să își împărtășească locația în timp real.
Multe dintre aplicațiile de socializare - WhatsApp, Facebook Messenger și Snapchat - au integrat funcții de partajare a locației. Aceasta le permite utilizatorilor să își împărtășească locația curentă cu prietenii lor sau cu grupurile din care fac parte.
Aplicațiile își prezintă unele facilități ca fiind concepute în ideea siguranței.
Partajarea locației poate ridica îngrijorări legate de confidențialitate și securitate. Adică ea poate fi și un dezavantaj, atunci când este împărtășită cu persoane rău-intenționate, de aceea este indicat ca ea să fie partajată doar cu persoane cunoscute.
Aplicațiile, la rândul lor, oferă opțiuni pentru a controla cine poate accesa aceste informații și pentru cât timp. Utilizatorii ar trebui să fie conștienți de aceste setări și să le ajusteze conform preferințelor lor.
Partajarea locației poate fi o unealtă utilă și practică în numeroase situații, dar utilizatorii ar trebui să fie conștienți de implicațiile privind confidențialitatea și securitatea și să utilizeze această funcție cu precauție.
Mii de mesaje ale femeilor abuzate sau ale celor care s-au temut la întâlniri, uneori chiar și cu bărbați cunoscuți, au invadat internetul și rețelele sociale după ce artista română Erika Isac a lansat melodia Macarena, un protest la adresa abuzului asupra femeilor.
Cât de reală e frica. Ce are ea în spate
„E o frică reală, nu suntem nici închipuite, nici răsfățate, nici manipulatoare, nici prea sensibile, nici nu ne-a lovit psihoza colectivă. Pe to do list-ul oricărei femei, pe lângă «luat copilul de la grădiniță», «scos hainele de vară din dulap» și «terminat raportul pentru ședință», figurează, pe viață, task-ul «să am grijă să nu pățesc ceva»”, explică psihologul Simona Tache pentru Europa Liberă.
Psihologa vorbește despre un program de vigilență dezvoltat de creierul femeilor românce care nu se închide niciodată și care include instrumente de protecție:
- femeia se uită cine e pe stradă;
- cine e în spatele ei;
- evaluează dacă să se urce sau nu în lift cu un bărbat necunoscut;
- share location;
- sunatul iubitului;
- dacă taximetristul pare un pic prea insistent;
- pretinderea sunatului atunci când femeia e singură.
Grija s-ar transmite din generație în generație. Fetele tinere sunt înarmate cu același arsenal de sfaturi și cu grija pentru share location.
Cele mai norocoase am pățit și continuăm să pățim doar microagresiuni. Dar multe, foarte multe dintre noi, mult mai multe decât se vede cu ochiul liber, ascundem povești care ne-au marcat viața”Simona Tache, psiholog
„Realitatea bunicilor noastre, care le-au povestit mamelor noastre, care ne-au povestit nouă. Apoi, pe măsură ce creștem, realitatea noastră, a surorilor, a colegelor, a prietenelor noastre. Realitatea tuturor femeilor care, zilele astea, vorbesc despre momente îngrozitoare prin care au trecut, fetițe fiind, adolescente sau adulte. Realitatea tuturor femeilor care, zilele astea, tac despre momente la fel de îngrozitoare. Realitatea femeilor din cabinetele de terapie, care se tăvălesc pe jos de durere, povestind ce le-a făcut cândva un necunoscut. Un necunoscut, un coleg, un prieten, un profesor, vecinul, soțul sau - O, Doamne! - chiar tata, pe vremea când nu mergeau încă la școală”, definește Simona Tache cauza fricii colective.
Psihologa spune că poveștile despre hărțuire și violență sexuală nu sunt din filme și din cărți, ci țin de realitatea vieții de femeie.
Toate femeile care au ajuns la cabinetul ei de psiholog și și-au expus problemele s-au înecat în vinovăție și rușine, indiferent de vârsta la care au fost victime.
Singurătatea – catalizator
Singurătatea în care se afundă fiecare femeie căreia i se spune, încă dinainte de a deveni victimă, că, dacă pățește ceva, va fi vina ei, spune Simona Tache, este cea care vulnerabilizează și mai mult victimele.
„Am auzit femei care își spun că sunt greșite și curve, pentru că nu au știut să îl oprească pe tata din a le băga mâna în chiloței, când aveau 4 ani. O să ne vindecăm de frică, rușine și vinovăție atunci când n-o să mai fim singure și nu o să mai fim singure atunci când nu o să ni se mai spună că, dacă ni s-a întâmplat, e pentru că am avut fusta prea scurtă, ne-am căutat-o, nu ne respectăm, suntem proaste, iresponsabile sau ușuratice”, mai spune Tache.
Un alt element al creșterii fricii este lipsa de acțiune a poliției și numeroasele cazuri în care agresorii au fost lăsați să-și ducă acțiunea până la capăt.
„Nu vor mai exista agresiuni atunci când violatorii de minore nu vor mai fi achitați pe motiv că victimele nu s-au opus convingător sau nu au spus părinților. Când fetițelor care sună la 112 nu o să li se mai spună că țin linia ocupată. Când polițiști, judecători sau procurori nu vor mai zâmbi cu subînțelesuri, favorizând agresorii. Când bărbații care nu sunt agresori se vor opri din a se lupta tot cu victimele, în loc să se lupte alături de ele, cu cei care sunt agresori”, concluzionează Tache.
Cum ar trebui să reacționeze o femeie într-o situația neplăcută când este singură cu un agresor
Simona Tache spune că ajutorul trebuie cerut în funcție de context.
Dacă agresiunea se petrece în public, iar agresorul e necunoscut, ar putea fi util ca ea să strige, să încerce să se îndepărteze de agresor și să sune la 112.
Dacă victima e singură cu agresorul într-un spațiu închis, atunci se complică mult mai tare lucrurile, iar dacă agresorul e cunoscut și agresiunea se petrece într-un cadru privat, familiar, atunci e extrem de important să ceară ajutor uneia sau mai multor persoane de încredere.
Peste 80 de mii de agresiuni anual, peste 1.300 de infracțiuni. 80% dintre cazuri - neraportate
Statisticile date publicității la finalul anului trecut arată că, în primele 10 luni ale lui 2023, au ajuns în atenția poliției peste 80 de mii de cazuri de violență domestică (79.442).
Cele mai multe dintre victime erau femei. 10% erau bărbați.
Cele mai multe dintre agresiuni au fost în mediul rural - peste 40 de mii. La oraș, au fost înregistrate peste 37 de mii de fapte.
În 60% dintre situațiile raportate poliției a fost vorba despre loviri, iar în 12% dintre cazuri, de amenințare, urmează nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecţie, în 7% dintre cazuri, şi nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului - în 4%.
Locul producetii agresiunilor:
- la domiciliu: 35.801
- în spaţiul public: 7.624.
Statistica din 2023 arăta o creștere a numărului autorilor – 44.100 – dar și a victimelor. Din totalul victimelor infracţiunilor de violenţă domestică, 8.182 sunt bărbaţi, 30.716 sunt femei, iar 6.541 sunt minori.
În 4.093 de cazuri, instanța a emis ordine de protecție.
Asistenții sociali spun că, în realitate, cifrele sunt mult mai mari și că 80% dintre cazurile de agresiuni rămân neraportate.
Statistica Parchetului General arată câte dintre ele se transformă în infracțiuni și devin dosare penale.
În fiecare an din ultimii unsprezece, statistica Ministerului Public arată că, în medie, peste 1.300 dintre cazurile semnalate devin infracțiuni.
15% sunt omoruri în care victimele sunt rude sau cunoscuți. Lovirile, vătămările corporale, loviturile cauzatoare de moarte, violurile, incesturile, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor sau abandonul de familie mai sunt infracțiuni pe lista Ministerului Public.
În aceste cazuri, agresorii au fost trimiși în judecată.
O problemă a întregii societăți
Sociologul Gelu Duminică este unul dintre promotorii share location: i-a cerut nepoatei să-i spună exact unde se află atunci când pleca la întâlniri sau era în mijloace de transport.
Rumoarea socială creată de melodia Erikăi Isac, crede Duminică, ar trebui să iasă din discursul public al rețelelor sociale și se concretizeze în politici publice.
„Momentan pare o furtună așa, care e posibil să fie într-un pahar cu apă, noi discuții emoționale am mai avut pe diverse subiecte, doar că este un an electoral și emoția asta trebuie transpusă și în acțiune”, spune sociologul.
Duminică spune că printre liderii care ar trebui să ia acțiune sunt și cei din societatea civilă, nu doar din zona politică. Numai că, afirmă sociologul, experiența altor subiecte care au creat euforie publică arată că totul se va dezumfla așa cum s-a umflat.
