Mișcarea Legionară fost o organizație naționalist-fascistă în România interbelică devenită partid politic. Avea un caracter mistic-religios, anticomunist,, antisemit, anticapitalism și antimasonic, organizată, finanțată și dirijată cu sprijinul organizației naziste paramilitare SS.
Fondatorul mișcării în România a fost Corneliu Zelea Codreanu, supranumit „Căpitanul”.
În iunie 1930, din motive electorale, Codreanu creează „Garda de Fier”, o organizație care lupta „împotriva expansiunii comunismului”, care urma să fie un fel de partid-umbrelă pentru racolarea altor partide în scopul participării la alegeri.
În apropierea alegerilor din 1933, Codreanu întemeiază partidul „Totul pentru Țară”. Mișcarea este scoasă în afara legii de premierul I.G. Duca. Membrii Gărzii ripostează la 29 decembrie 1933 prin asasinarea premierului Duca în gara din Sinaia.
În martie 1938, Nicolae Iorga îl acuză pe liderul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, de ultragiu față de un ministru. Codreanu e arestat și condamnat. În noiembrie 1938, e asasinat de alți 13 legionari, de către jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava. A doua zi presa anunță că cei 13 legionari și Codreanu au fost împușcați în urma unei tentative de evadare.
Conducerea mișcării este preluată de Horia Sima, care continuă seria de asasinate politice.
Asasinatele politice ale Mișcării Legionare:
- Ion Gheorghe Duca, prim-ministru - 29 decembrie 1933;
- Mihai Stelescu, legionar, opozant al lui Zelea Codreanu - 16 iulie 1936;
- Armand Călinescu, prim-ministru - 21 septembrie 1939;
- Nicolae Iorga, istoric, fost prim-ministru - 27 noiembrie 1940;
- Virgil Madgearu, economist și politician de stânga - 27 noiembrie 1940;
- Gen. Gh. Argeșanu, militari, fost prim-ministru - 27 noiembrie 1940;
- Mihail Moruzov, șeful serviciilor secrete - 27 noiembrie 1940.
În septembrie 1940, regele Carol al II-lea îl cheamă la guvernare pe generalul Ion Antonescu, susținut de Horia Sima, cu condiția să facă un guvern de uniune națională. Sima încheie cu Antonescu o alianță pentru constituirea unui guvern legionar și a unui „Stat Național-Legionar”.
Partidele politice istorice (liberalii, țărăniștii, social democrații) refuză să participe oficial la guvernare alături de legionari.
În ianuarie 1941, Horia Sima și legionarii organizează o lovitură de stat împotriva lui Antonescu și a Armatei Române. Antonescu învinge rebeliunea legionară în trei zile. Tot atunci, legionarii pornesc pogromul împotriva evreilor din sudul țării.
În iunie, generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, declanșează pogromul împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași, unde au murit 13.266 de evrei.