În jur de 170 de drone, 30 de rachete de croazieră și peste 120 de rachete balistice au fost lansate sâmbătă seară de Iran înspre Israel, un stat cu o suprafață de zece ori mai mică decât cea a României – cam cât Dobrogea.
Dacă ar fi lovit orașele și satele israeliene, efectele proiectilelor ar fi fost catastrofale și ar fi fost urmate, cel mai probabil, de un război regional.
Doar câteva rachete au ajuns însă în spațiul aerian israelian, cele mai multe fiind distruse în aer – cu ajutor din partea forțelor armate din SUA, Marea Britanie și Franța – peste zona de frontieră dintre Irak și Siria.
Iordania și Arabia Saudită au ajutat, de asemenea, la distrugerea proiectilelor.
Rachetele care au ajuns pe deasupra teritoriului israelian au fost și ele distruse în aer.
Atacul Iranului, similar cu cele ale Rusiei în Ucraina
Institutul pentru Studierea Războiului (ISR/ISW) arată într-o analiză despre atacul iranian de pe 13 aprilie că acesta s-a inspirat din cele ale Rusiei asupra Ucrainei. Atacul a provocat daune mai mici decât și-ar fi dorit regimul de la Teheran, care a subestimat capacitatea Israelului de a se apăra, arată experții institutului.
„Iranienii vor învăța lecții din această lovitură și vor lucra pentru a-și îmbunătăți în timp abilitățile de a penetra apărarea israeliană, așa cum au făcut rușii în serii repetate de lovituri împotriva Ucrainei”, arată ISR.
Experții institutului spun că dronele au fost lansate de iranieni cu mult înaintea rachetelor balistice, foarte probabil pentru ca acestea să ajungă în Israel în același timp. Rușii au folosit o astfel de tactică împotriva Ucrainei în mod repetat.
Rolul acestei tactici este ca rachetele de croazieră și dronele mai lente să distragă atenția și să copleșească apărarea antiaeriană, pentru a permite rachetelor balistice, care sunt mult mai greu de doborât, să-și atingă țintele.
În Ucraina, rata de interceptare a rachetelor balistice este de 46%, iar a rachetelor de croazieră și a dronelor, de 75%. Iranienii – mai spune ISR – se așteptau ca multe dintre rachetele sale să fie interceptate, însă nu într-un procent atât de mare, de 99% – așa cum susține Israelul.
Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) și aliații Israelului au sisteme de apărare antirachetă și aeriană mult mai avansate decât are Ucraina. Israelul beneficiază, de asemenea, de cei peste 1.000 de kilometri care separă granițele sale de cele ale Iranului, în timp ce Ucraina are graniță directă cu Rusia.
„Iranul va împărtăși probabil cu Rusia lecțiile pe care le-a învățat în acest atac. Rusia va folosi apoi aceste lecții pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a învinge sistemele de apărare aeriană furnizate de SUA și NATO în Ucraina”, mai spun experții ISR.
Atacul asupra țării de 10 milioane de locuitori – mulți dintre ei adăpostiți în buncăre în noaptea de sâmbătă spre duminică – a provocat rănirea gravă a unei fetițe de șapte ani, lovită în propria casă de resturile unei rachete care a fost distrusă în aer.
O bază aerienă israeliană a fost, de asemenea, avariată. Oficiali americani citați de presa occidentală au precizat că, dacă rachetele lansate de Iran nu ar fi fost interceptate înainte de a produce victime și pagube, cel mai probabil ar fi urmat un conflict armat regional.
Iranul a anunțat atacul cu câteva ore înainte ca dronele și rachetele să poată parcurge cei 1.700 de kilometri prin aer și să poată ajunge în Israel. Ce drone folosește Iranul, vedeți aici.
La capătul celor cinci ore de atac asupra Israelului, armata iraniană a spus că lovitura sa „și-a atins toate obiectivele” și a fost „finalizată cu succes”.
Șeful de stat major al forțelor armate iraniene, generalul-maior Mohammad Bagheri, a avertizat Israelul să nu riposteze, spunând că „răspunsul Teheranului va fi mult mai mare” în comparație cu acțiunea militară din noaptea de 13 spre 14 aprilie.
Marea necunoscută după atacul de sâmbătă al Iranului este cum va reacționa Israelul.
Armata israeliană a rămas în alertă maximă, însă, până la ora redactării acestui articol, premierul Beniamin Netanyahu nu a comunicat o decizie oficială cu privire la ce va face țara sa mai departe.
Doi dintre cei trei membri ai cabinetului de război de la Tel Aviv au sugerat că ar putea fi adoptată o strategie pe termen lung, fără să ofere alte detalii.
Ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a declarat că respingerea atacului de către forțele aeriene ale țării și mai mulți aliați este o oportunitate pentru o nouă „alianță strategică” împotriva Iranului.
Iar Benny Gantz, un membru al guvernului de unitate al Israelului în timpul războiului, a spus: „[Israelul] va construi o coaliție regională și va cere un preț pe măsură de la Iran în modul și în momentul potrivit pentru noi”.
Între timp, dinspre partenerii occidentali – cu SUA în frunte – mesajul către Israel e că vor ajuta țara pentru a se apăra în fața unor eventuale alte atacuri ale Iranului, însă nu vor sprijini acțiuni ofensive împotriva Teheranului.
Reacțiile partenerilor occidentali ai Israelului
SUA: John Kirby, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA. „Președintele a fost clar. Nu vrem ca situația să escaladeze. Nu căutăm un război mai larg cu Iranul”.
UK: David Cameron, ministru de Externe: „Israelul are dreptul să răspundă, dar nu sprijinim o răzbunare. Sunt momente în care trebuie să fim atât deștepți, cât și duri, în care trebuie să folosim atât capul, cât și inima.”
Franța: Emmanuel Macron, președinte: „Vom face tot ce ne stă în putință pentru a evita ca lucrurile să escaladeze.”
Situația din regiune
Indiferent de răspunsul Israelului, acesta trebuie să ia în calcul și interesele partenerilor săi din țările arabe, mai ales Iordania, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care – deși nu sunt mulțumiți de atacurile Israelului din Gaza – au ajutat Israelul să se apere în fața barajului de bombe trimis sâmbătă de Iran.
„Partenerii regionali ai SUA s-au implicat (n.r. în sprijinirea Israelului), în ciuda a șase luni de tensiuni semnificative între ei și Israel și între ei și Statele Unite, timp în care au rugat Statele Unite să facă ceva pentru a-i convinge pe israelieni [să oprească atacurile din Gaza]”, a declarat Steven Cook, analist din Orientul Mijlociu la Consiliul pentru Relații Externe, pentru Wall Street Journal.
Deși nu îl simpatizează pe premierul israelian Beniamin Netanyahu, mai scrie sursa citată, toți acești actori regionali detestă mai mult guvernul Iranului.
Statele din Golful Persic (Kuweit, Irak, Bahrain, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite) nu au niciun interes ca în regiune să izbucnească un război.
„Extinderea conflictului ar putea fi dublată și de revolte interne și niciuna dintre monarhiile din Golful Persic nu și-ar dori să devină terenul unei revoluții similare celei din Iran, din 1979”, spune pentru Europa Liberă Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române.
Surse oficiale citate de The Guardian arată că mai ales Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – ale căror teritorii ar putea fi implicate într-un eventual conflict Iran-Israel – fac demersuri pentru a stabiliza relațiile dintre cele două state.
Monarhiile din Golf, aliate Washingtonului, și-ar dori să se concentreze mai degrabă pe propriile proiecte naționale decât pe un război regional. În ultimii ani, acestea au încercat să își stabilizeze relațiile cu Iranul și Israelul.
Iran și Israel nu au graniță directă, așa că implicarea vecinilor într-un eventual conflict între ele ar fi inevitabilă.
Un război direct între Israel și Iran s-ar putea extinde rapid la statele din Golf, al căror spațiu aerian se află între cele două, și care găzduiesc mai multe baze militare ale Statelor Unite, aliatul Israelul.
„Nimeni nu vrea o escaladare. Toată lumea vrea să limiteze situația”, a spus o sursă din Golf, apropiată cercurilor guvernamentale, pentru The Guardian. Aceasta a adăugat că probabil există o diplomație telefonică largă în curs.
„Presiunea nu este numai asupra Iranului. Presiunea este acum asupra Israelului pentru a nu riposta”, a spus sursa, adăugând că consecințele unui atac israelian asupra bazelor-cheie iraniene „va afecta toată regiunea”.
O altă sursă din Golf citată de ziarul britanic a declarat că Irakul și Iordania discută cu SUA pentru a se implica în aplanarea situației din regiune.
„Este clar că America folosește aliații arabi din Golf pentru a transmite mesaje către Iran. Arabia Saudită menține contacte cu Iranul și există o înțelegere pentru a limita lucrurile”, a spus sursa.
Președintele american, Joe Biden, încearcă să îl convingă pe premierul israelian, Beniamin Netanyahu, că respingerea atacului iranian este o victorie în sine, care a demonstrat superioritatea militară a Israelului și a aliaților săi și că un contraatac ar fi neînțelept.
„În cazul unui răspuns israelian pe care guvernul de la Teheran îl va considera supra-dimensionat – dacă vor fi pierderi de vieți omenești, dacă ar fi distruse facilitățile nucleare de la Natanz, Arak, Bushehr, etc. – am putea asista la un scenariu de răspuns-contra-răspuns, ceea ce ar putea genera o spirală incontrolabilă”, crede Ioana Constantin-Bercean.
Experta crede că israelienii nu vor uita gestul Iordaniei de a ajuta la doborârea dronelor și de a-și deschide spațiul aerian pentru ei. Din acest motiv, vor evita să lanseze un atac care va încălca spațiul aerian iordanian.
„Aceeași abordare ar trebui să fie și față de spațiul aerian saudit, pentru a nu anula complet șansa de normalizare dorită cu Riad.”
De ce se urăsc Israelul și Iran
Cele două țări, între care se află o distanță de aproximativ 2.000 de kilometri, au fost aliate până în 1979, când liderul pro-occidental Șahul Mohammed Reza Pahlavi a fost îndepărtat de la putere în timpul Revoluței Islamice.
Noul regim islamist de la Teheran a negat dreptul Israelului de a exista ca stat independent, considerând că acesta ar trebui înlocuit cu un stat non-confesional, în care musulmanii și evreii trăiesc ca egali.
Această ură a dus în ultimii 45 de ani la o lungă serie de atacuri reciproce în aer, pe uscat sau pe mare între cele două părți sau – mai recent – la atacuri cibernetice.
Situația s-a deteriorat și mai mult odată cu invadarea Libanului, în 1982, de către Israel, pe care acesta l-a numit „Operațiunea Pace pentru Galilea”, provocată de tentativa de asasinat a ambasadorului Israelului în Regatul Unit.
Atunci a apărut gruparea paramilitară Hezbollah, bazată în Liban, însă susținută de Iran, pe care Israelul o consideră cel mai mare dușman de la granițele sale și cu care s-a atacat reciproc, de nenumărate ori, în ultimele patru decenii. Ce este Hezbollah, vedeți în clipul video de mai jos:
Iranul a finanțat și înarmat și Hamas, gruparea militantă cu care Israelul poartă acum un război devastator în Gaza, soldat din octombrie 2023 și până în aprilie 2024 cu cel puțin 33.000 de decese. Europa Liberă a scris aici despre istoria Hamas.
Atacul din noaptea de 13 spre 14 aprilie al Iranului asupra Israelului a venit ca răspuns la o lovitură asupra ambasadei iraniene din Damasc, de pe 1 aprilie, care a ucis mai mulți comandanți militari ai Teheranului.
Atacul – despre care se crede că a fost efectuat de Israel – este considerat unul dintre cele mai importante de până acum asupra intereselor iraniene în Siria, unde Israelul derulează o campanie militară de lungă durată împotriva Iranului și a grupurilor pe care le sprijină.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
