În zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Patriarhului Daniel au fost aprobate canonizările a 16 sfinți români, urmând ca textele liturgice ale unora să fie completate și ale tuturor să fie făcute într-o viitoare şedinţă a Sfântului Sinod.
Aceşti sfinţi sunt:
- Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, starețul Mănăstirii Antim din București, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie.
Sofian Boghiu a fost stareț la Mănăstirea Antim din anul 1950. A fost condamnat de regimul comunist ateu la muncă silnică din 1958 până în 1964. După ce a fost eliberat a revenit la Mănăstirea Antim până la trecerea la Domnul în 2002.
- Părintele Dumitru Stăniloae, profesor de teologie la Sibiu și la București, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie.
Dumitru Stăniloae a fost preot, teolog, profesor universitar, specialist în dogmatică, traducător, scriitor și ziarist român.
Este considerat una din autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul al XX-lea și cel mai mare teolog român din acel secol.
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, a fost reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins. În 1959 a fost dus la penitenciarul Aiud, unde a fost ținut luni întregi în regim de izolare. A fost eliberat în 1963.
Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, a ocupat funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.
În 1968 a fost invitat la Freiburg și Heidelberg, de profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În 1969 a ținut conferințe la Oxford. A mers la Vatican, ca membru al delegației B.O.R., în 1971.
În această perioadă a publicat în Glasul Patriei, organul de propagandă al regimului comunist destinat românilor din străinătate. Unul dintre articole sale îl denunța ca legionar pe Constantin Virgil Gheorghiu. A scris și o serie de publicații în care reitera și dezvolta critica Bisericii Unite.
A fost numit doctor honoris causa al Institutul teologic ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și a fost premiat la Londra cu distincția onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești. În 1990 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 a fost membru titular, în același an fiind numit doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Atena.
În 1992 a primit titlul de doctor honoris causa al Universității din București.
A murit în 1993, la București, la vârsta de optzeci și nouă de ani.
- Părintele Constantin Sârbu, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie;
Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. A fost condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist.
- Părintele protosinghel Arsenie Boca, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie.
A fost un ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate.
A fost unul din martorii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea.
A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.
- Părintele Ilie Lăcătușu, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, cu cinstire în ziua de 22 iulie.
Ilie Lăcătușu s-a născut pe 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile (județul Vâlcea) (actualmente satul Țepești din comuna Tetoiu), copil de țărani.
În anul 1942 este detașat la misiunea ortodoxă din Transnistria, propovăduind cuvântul Sfintei Evanghelii la Odessa și la Parohia Sersenița din județul Rîbnița. Și-a încheiat activitatea ca preot misionar în primăvara anului 1943, întorcându-se în țară, unde îl așteptau cei doi copii și o soție bolnavă.
Pe 19 iulie 1952, este arestat de Securitate, trimis și încadrat în colonia de muncă a Ministerului de Interne de la Galeșu, la Canal, până în octombrie 1952 când a fost încadrat în colonia de muncă Peninsula, unde a făcut parte din „brigada preoților".
După un an, în septembrie 1953, din cauza înrăutățirii stării de sănătate, este mutat la închisoarea din Tg. Ocna, unde și-a trăit ultimele zile.
Cei doi ani de închisoare au fost executați doar în baza unei decizii administrative a Ministerului de Interne, fără nicio zi de condamnare.
Este eliberat la 26 aprilie 1954, revenind în slujba Bisericii la Parohia Buicești, unde a slujit până la data de 1 iulie 1959, când a fost din nou arestat și condamnat în baza altei sentințe administrative pentru cinci ani.
În august 1955, familia Lăcătușu a pierdut și cel de-al patrulea copil.
A fost trimis la muncă silnică în colonia Periprava din Delta Dunării, într-o formațiune în care a fost încadrat lotul preoților olteni.
Aici l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu.
A fost eliberat din închisoare pe 6 mai 1964, prin Ordinul MAI cu calificarea de zidar, într-o stare precară a sănătății, cu domiciliu forțat la Bolintinu (raionul Titu), unde a fost obligat să lucreze ca zidar.
Începând cu 20 decembrie 1964, a slujit în parohia Gârdești (Protoieria Videle) din Teleorman, iar în 1970, este transferat în satul Cucuruzu, din comuna Răsuceni, județul Giurgiu, de unde s-a pensionat la cerere în ianuarie 1978.
Anii grei de închisoare i-au afectat sănătatea și a murit pe 22 iulie 1983 în spitalul Panduri din București.
- Părintele ieroschimonah Paisie Olaru, duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie.
Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca - Botoșani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl sau, Ioan, era pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru.
În anul 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1947, preot, fiind pentru puțin timp egumen la schitul de metanie.
În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale.
Între anii 1972 - 1985 s-a retras ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria, până la sfârșitul vieții.
- Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, starețul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie. A fost arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria.
S-a născut într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie.
În 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. În 1936 se întoarce din armată la schit și este tuns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa".
În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.
În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu.
În 1948, urmărit de Securitate, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.
În 1956, revine la metanie, iar în primăvara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
- Părintele arhimandrit Dometie Manolache, cu titulatura: Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie.
Arhimandritul Dometie Manolache a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni. S-a născut în data pe 13 octombrie 1924, în satul Mărculești, Buzău. A absolvit Seminarul Teologic din Buzău în 1945 și Institutul Teologic din București în 1949.
În 1949 a intrat în monahism la Mănăstirea Prislop, primind și hirotonia întru diacon, apoi preot, iar anul următor a fost numit stareț. Între 1952-1957 a fost director de studii și profesor la școlile monahale de la Ciolanu, Rătești și Barbu.
În 1959 a fost numit duhovnic Mănăstirea Râmeț. A trecut la Domnul în ziua de 6 iulie 1975.
- Părintele arhimandrit Serafim Popescu, starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, cu titulatura: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie.
Numit și duhovnicul monahilor. Părintele Serafim (1912 - 1990) a fost duhovnic aproape 50 de ani la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus din județul Brașov şi îndrumător, duhovnic şi prieten al părintelui Teofil Părăian, care îl considera pe părintele Serafim „un om sfânt”.
S-a născut în anul 1912, într-un sat aproape de Alba Iulia. Părinţii săi erau foarte evlavioşi. Având chemare pentru viaţa monahală, mai întâi a studiat Academia Teologică din Sibiu, între anii 1932-1936, apoi şi-a luat doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, între ani 1936-1938. A mai studiat un an la Facultatea de Teologie din Atena, apoi încă un an s-a nevoit la Schitul Românesc din Muntele Athos.
În anul 1941, a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Brâncoveanu, iar în anul 1943 a fost hirotonit preot şi apoi numit stareţ al acestei mănăstiri.
Retrăgându-se din stăreţie, blândul Arhimandrit Serafim, duhovnicul monahilor și al pelerinilor care veneau la el în număr destul de mare, a trăit până la vârsta de aproape 80 de ani, în 1990.
- Părintele Liviu Galaction Munteanu, profesor de teologie la Cluj-Napoca, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie.
Părintele Liviu Galaction Munteanu a fost profesor de teologie și unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă.
S-a născut pe 16 mai 1898, într-o familie de învățători din Cristian, județul Brașov, și s-a format ca teolog la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu. A devenit doctor în Teologie al Universității din Cernăuți.
În 17 februarie 1927, a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicolae Ivan, care l-a numit profesor la Academia Teologică din Cluj. Ulterior, a fost și rector al instituției.
În timpul ocupației horthyste, a rămas în Cluj, asigurând împreună cu episcopul Nicolae Colan un nucleu de rezistență românească și ortodoxă.
Cu toate împotrivirile autorităților comuniste de după 1948, episcopul Nicolae Colan l-a menținut pe profesorul Galaction la conducerea noului institut teologic, până la desființarea din 1952.
Încercările sale de a-i forma pe studenții teologi pentru a putea răspunde la greutățile impuse de autoritățile statului au atras atenția organelor de Securitate care îl urmăreau permanent, arestându-l în 1952 și supunându-l la presiuni pentru a-și înceta activitatea.
A fost repartizat la o parohie din Bistrița, de această dată aplecându-se asupra catehizării copiilor.
În 1958, a fost numit vicar administrativ de către Episcopul Teofil Herineanu, care avea un proiect de relansare a catehizării în Eparhia Clujului. Părintele Liviu Galaction Munteanu a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor și adulților, programă care l-a adus în atenția Securității.
A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
A fost închis în penitenciarele Aiud și Gherla.
A murit în 8 martie 1961, la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus de regimul comunist.
Lista este completată de:
- Părintele arhimandrit Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie.
- Părintele arhimandrit Visarion Toia, starețul Mănăstirii Lainici, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie;
- Părintele protosinghel Calistrat Bobu, duhovnic la Mănăstirea Timișeni și la Mănăstirea Vasiova, cu titulatura: Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai;
- Părintele Ilarion Felea, profesor de teologie la Arad, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie;
- Părintele protosinghel Iraclie Flocea, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, cu titulatura: Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august;
- Părintele protoiereu Alexandru Baltaga cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august.
surse: Biroul de presă al Patriarhiei Române, Doxologia.ro.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
