E 25 octombrie 2024 și a început campania electorală pentru alegerea viitorului președinte al României. 14 candidați își doresc ceea ce Constituția numește funcția supremă în stat – un mandat de cinci ani. Președintele țării este garantul respectării Constituției, șeful suprem al Armatei, reprezentantul României în relațiile externe.

După zeci de ani de dictatură comunistă, în care puterea a fost concentrată în mâna unui singur om – președinte, secretar general al Partidului Comunist, omul care decidea soarta țării – percepția românilor despre primul om în stat nu s-a schimbat foarte mult.

Chiar dacă democrația și legea fundamentală, Constituția, au transformat funcția prezidențială mai degrabă într-una de reprezentare decât de forță. Iar bătăliile pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni au fost, de departe, cele mai interesante în campaniile electorale din democrație.

La fel și fascinația de a ajunge președinte. Au candidat oameni politici ai momentului, iluștri necunoscuți, actori, membri ai familiei regale.

Și totuși, probabil cu unele excepții, românii au votat mai degrabă cine să NU fie președinte. Au votat răul cel mai mic. Din acest motiv, dar și pentru că integrarea în Uniunea Europeană a îndepărtat marile pericole, interesul pentru vot a scăzut.

Pe 20 mai 1990, la primele alegeri libere de după cel de-al Doilea Război Mondial, prezența la urne a fost de 86,19%. Aproape trei decenii mai târziu, la cel mai recent tur de scrutin, cel din 2019, puțin peste jumătate din alegători au trecut prin cabina de vot (54,46%).

Ștampila pusă pe buletinul de vot mai degrabă a amendat decât a aprobat. Fie pe Ion Iliescu, fie pe Corneliu Vadim Tudor, pe Mircea Geoană sau pe Victor Ponta. La fel de puțin a contat și lunga listă de promisiuni pe care candidații le-au aruncat cu nemiluita în fața electoratului.

La fel de incertă este situația și înaintea celei de-a noua rundă de alegeri prezidențiale ale României democratice. Va fi un vot pozitiv, bazat pe încredere, pe promisiunea unor programe care vor aduce bunăstare, ordine în societate sau va fi, din nou, un vot care amendează?

Timp de 30 de zile, scena publică va fi plină.

Nu doar de candiadații la prezidențiale, pentru că pe 1 decembrie sunt și alegeri parlamentare. Dar, cu siguranță, reflectoarele cele mai puternice vor fi îndreptate spre cei 14 candidați care au intrat în cursa electorală. Și care pot schimba și soarta partidelor care îi susțin, acolo unde e cazul.

Duminică, 8 decembrie, după al doilea tur de scrutin, România va avea un nou președinte. Pentru cel puțin cinci ani. Cine va fi el/ea depinde de fiecare dintre românii care vor intra în cabina de vot. De speranțele lor dar, mai ales, de frici.

A început campania electorală

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale a început pe 25 octombrie, la ora 00:00, şi se încheie la ora 07:00, pe 23 noiembrie.

Pentru al doilea tur de scrutin, campania începe de la data aducerii la cunoştinţă publică a zilei votării şi se încheie pe 7 decembrie, tot la ora 07:00.

În sens strict legal, campania electorală este perioada în care competitorii electorali își fac propagandă pentru de a-i determina pe alegători să îi voteze.

Practic, înseamnă 30 de zile în care afișele electorale împânzesc țara – dar doar în locurile special amenajate – actorii politici se mută de la o televiziune la alta, de la un radio la altul pentru a-și promova mesajele, sunt plătite reclame în toate mediile, au loc întâlniri cu alegătorii și orice altă activitate care le-ar putea atrage simpatia votanților.

De unde vin banii? În primul rând de la bugetul statului pentru partidele care deja au reprezentare parlamentară prin așa-numita subvenție. Sume importante de bani intră în conturile fiecărui partid parlamentar, lună de lună, și o bună parte din ei merge spre propagandă.

În plus, sunt fondurile care vin din cotizații, donații, împrumuturi. Iar acești bani sunt canalizați spre candidații partidului, inclusiv la prezidențiale.

Reprezentanții partidelor mici au mult mai puțini bani la dispoziție pentru a-i convinge pe români că sunt buni pentru fotoliul de la Cotroceni. Fondurile vin în special din donații și împrumuturi. La fel și pentru candidații independenți.

După încheierea campaniei, adică cu 24 de ore înainte de deschiderea urnelor, este interzisă continuarea propagandei electorale.

Și totuși, există și excepții, stabilite de gestionarul regulilor de campanie – Biroul Electoral Central.

Conținutul online cu caracter electoral publicat în campanie pe pagini de internet și rețele sociale nu e considerat continuare a propagandei electorale.

Datele importante ale campaniei, aici:

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la urne pe 24 noiembrie pentru a-și alege președintele. Cei mai mulți locuiesc în București – aproape 10% – 1,8 milioane. Cei mai puțini, aproape 1%, în Covasna.

Care este rolul președintelui

Vodă, Șeful cel Mare, Zeus sunt doar câteva dintre poreclele cu care au fost gratulați mai-marii României care au ocupat vremelnic funcția supremă în stat. Apelativele au în spate o realitate factuală. Președintele României are un rol esențial în sistemul politic al țării, poate cel mai important.

Șeful țării este ales pentru un mandat de cinci ani. Perioada a fost decisă astfel încât să nu se suprapună de fiecare dată cu mandatele parlamentare. 2024 este o excepție. Parlamentul și Președintele vor fi aleși, după cum știm, în decembrie, cam în același timp.

Funcțiile lui sunt stabilite clar de Constituție:

Cine sunt candidații la alegerile de anul acesta?

Biroul Electoral Central (BEC) a anunțat pe 10 octombrie cele 14 candidaturi care au rămas definitive pentru alegerile din 24 noiembrie. Sunt zece candidați propuși de partide politice și patru candidați independenți.

A mai fost un al 15-lea, Diana Șoșoacă, propusă de partidul S.O.S. – a cărei candidatură a fost, însă, respinsă de Curtea Constituțională, printr-o decizie care a stârnit o dezbatere aprinsă în societate.

Diana Șoșoacă nu poate candida pentru funcția de președinte al României deoarece convingerile sale nu sunt compatibile cu valorile democraţiei, iar dacă ar deveni președinte ar pune în pericol apartenența României la UE și NATO, au scris judecătorii Curții Constituționale (CCR) în motivarea unei deciziei fără precedent în politica din România.

Cine sunt foștii președinți ai României după 1990

În cele trei decenii și jumătate de regim democratic au avut loc opt runde de alegeri prezidențiale și patru oameni au ocupat cea mai înaltă poziție în stat.

Ion Iliescu a rămas singurul reprezentant al stângii care a ajuns la Cotroceni. De atunci, PSD a pierdut toate bătăliile electorale în ultima rundă, în fața candidaților dreptei.

De numele fiecărui fost președinte al României se leagă evenimente din mandatele lor care au marcat istoria recentă.

• Ion Iliescu – mineriadele anilor '90 și „Măi, animalule!”, dar și intrarea în NATO;
• Emil Constantinescu – parteneriatul strategic cu SUA, cererea de aderare la Uniunea Europeană, „M-a învins Securitatea”;
• Traian Băsescu – intrarea în Uniunea Europeană, criza economică și lupta anticorupție, „Ce blestem o fi pe țara asta să aibă de ales între doi comuniști”;
• Klaus Iohannis – pandemie de Covid-19, războiul din Ucraina, turismul prezidențial.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.