Trei sunt lucrurile de care se teme cel mai mult Gabriel Radu, agricultor din comuna Tomnatic (județul Timiș): înghețul timpuriu, seceta și faptul că, dacă va depăși primele două obstacole și va culege recolta, nu o va putea vinde.
Din cele 13 hectare pe care le lucrează, cinci sunt cu pomi fructiferi, patru cu legume, iar alte patru sunt cu cereale.
Livada cu pruni și caiși este mândria lui, dar la sfârșitul sezonului, după ce o culege, începe calvarul vânzării: închiriază un spațiu în Piața de gros din Timișoara, la 56 de kilometri distanță, și-și duce acolo produsele.
„Ne-ar ajuta mult dacă ar fi deschis depozitul”, spune Gabriel Radu.
Spațiul la care se referă e la câteva sute de metri de casa lui. O investiție de 5 milioane de euro, finalizată de Consiliul Județean Timiș anul trecut, își ține porțile ultramoderne închise.
E o construcție-pilot, gândită să sprijine producția locală și să ofere un punct de legătură între producătorii locali, micile magazine și chiar supermarketurile din zonă.
Nu o face.
Și-n timp ce legumicultorii sau pomicultorii din Timiș se întreabă cum își vând marfa, România importă. Doar în primele 11 luni ale anului trecut, TIR-urile au adus din străinătate legume și fructe de 1,5 miliarde de euro. Cu 40% mai mult decât în 2024.
O soluție ar fi depozitele agroalimentare regionale. Promise de mai bine de zece ani, propuse inclusiv în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), acestea întârzie să apară. Sau, în cazul celui din comuna Tomnatic – primul finanțat de autoritățile locale din țară – ușile sunt închise.
Banatu-i fruncea, varianta așa nu prea
În primăvara lui 2014, o veste trecea de granițele județului Timiș și ținea prima pagină a publicațiilor naționale.
În apropiere de Timișoara urma să fie construit cel mai mare depozit de legume și fructe românești. Un proiect de 18 milioane de euro, în parteneriat cu autoritățile din Ungaria și cu finanțare europeană.
Consiliul Județean Timiş urma să dezvolte trei centre de legume-fructe, centrul multifuncţional fiind făcut în parteneriat cu dieceza romano-catolică din judeţul Csongrad şi cu Consiliul Judeţean Csongrad – Ungaria. Din partea românească, parteneri urmau să fie Universitatea de Ştiinţe Agricole (pentru analize de laborator, certificare, branding al produselor) şi două comune din Timiș.
„Operaţionalizarea acestui proiect presupune implicarea tuturor producătorilor de legume şi fructe, fie ei fermieri sau asociaţi, totodată procesatori în domeniu din diversele magazine de desfacere, mai mici sau mai mari, şi cumpărători, cetăţenii – clienţii finali care vor putea să cumpere legume şi fructe produse local, mai ieftine şi mai calitative”, declara Marian Vasile, vicepreședintele Consiliului Județean (CJ) Timiș, în mai 2014, conform agrointel.ro.
Anunțat că va începe în 2015, proiectul urma să fie finalizat în doi-trei ani. Nu s-a întâmplat.
Subiectul a revenit în atenția publică, tot în luna mai, dar în anul 2022.
Nicolae Oprea, fost consilier al președintelui Consiliului Județean de la acea vreme, Titu Bojin, explica pentru Radio Timișoara de ce au întârziat atât lucrurile.
A fost nevoie de patru ani pentru a se stabili cine susține financiar depozitul, deși, inițial, a fost privit ca un proiect-pilot de către Ministerul Agriculturii urmând ca, mai apoi, să fie extins la nivel național.
În cele din urmă, finanțarea a rămas strict în sarcina Consiliului Județean Timiș, care s-a rezumat la construcția unui singur depozit.
„La începutul mandatului din 2016, pentru că ideea a mers mai departe, aproape un an și jumătate ne-am luptat – știu că eram președintele Comisiei de Agricultură – unde să fie amplasat acest depozit”, susține Oprea.
A câștigat comuna Tomnatic, inima unui bazin legumicol.
A început hora birocratică a avizelor și autorizațiilor, apoi a modificărilor de proiect. Pe 7 martie 2022, buldozerele intrau pe șantier.
Trei ani mai târziu, tot în luna mai, un alt reprezentant al CJ Timiș ieșea public pe subiectul depozitului agroalimentar.
Era vicepreședintele instituției, Alin Popoviciu, care anunța finalizarea lucrărilor.
„Am discutat zilele trecute inclusiv cu lanțurile mari de magazine, care vor să vină în următoarea perioadă să vadă dacă există posibilitatea de a prelua marfa din acel centru și în ce condiții. Mai sunt și alți doi privați chiar din zonă, interesați să-l preia și să-l facă funcțional, să coaguleze tot ceea ce înseamnă producători agricoli din zonă, care să depoziteze acolo recoltele de legume și fructe proaspete. Până acum merge bine”, declara Alin Popoviciu, conform publicației locale Ziua de Vest.
Optimismul lui Popoviciu a fost contrazis de rezultatele licitației pentru închirierea Centrului de colectare legume și fructe Tomnatic.
Amplasat pe un teren de 11.500 mp, prevăzut cu un spațiu pentru procesare, facilități frigorifice, echipamente de sortare și de ambalare, Centrul era propus spre închiriere cu 13.000 de euro pe lună.
Ghinion. Până pe 8 iulie 2025, data limită a înscrierii, nu s-a prezentat nimeni.
„Reluăm anul acesta licitația”, a declarat pentru Europa Liberă Alin-Andrei Gorscovoz, consilier superior în cadrul Serviciului de gestionare a patrimoniului CJ Timiș, persoana desemnată să se ocupe de licitație.
„Dacă nici în urma celei de-a doua proceduri de licitație nu este adjudecat contractul, trebuie să ne gândim la alte proceduri de operaționalizare”, mai spune Gorscovoz.
„S-a schimbat foarte mult contextul economic, față de când a fost gândit proiectul. Cheltuielile cu întreținerea sunt mari.”
Motivul pentru care nu s-a întâmplat nimic din iulie 2025 până acum ține de niște detalii tehnice: au fost aduse mici modificări proiectului și s-a suplimentat numărul generatoarelor de curent. Cel mai probabil, noua licitație va fi în mai 2026.
Cât de important ar fi depozitul?
„Ar fi, că pe noi vânzarea ne omoară”, spune pentru Europa Liberă legumicutorul Vasile Dobre, din comuna Tomnatic.
Pe cele cinci hectare cultivă de obicei varză, conopidă, ardei, vinete. Și pentru el, soluția de a face bani e Piața de gros din Timișoara, la 56 de kilometri distanță.
„Îmi iau o boxă în hală, e 5.000 de lei pe lună, mă duc cu noaptea-n cap”, spune bărbatul în timp ce se ocupă de solariile în care crește noua recoltă de ceapă verde. Din momentul în care producția e gata, va trebui să schimbe haina de agricultor cu cea de negustor.
Multe promisiuni, zero realizări
Pe 29 martie 2017, o delegație a Consiliului de Afaceri Americano-Român (AMRO) putea fi zărită pe holurile Ministerului Agriculturii. Oameni de afaceri din companii cu activitate în domeniul agricol, alimentar și industrial veneau să-l întâlnească pe ministrul de atunci, Petre Daea, din partea PSD.
Unul dintre subiectele de discuție a fost construcţia de depozite frigorifice regionale pentru colectarea de fructe şi legume de la fermierii români, pentru ca marfa lor să ajungă în hipermarketurile din România.
„Cu privire la acest aspect, ministrul a punctat că astfel de centre de colectare sunt foarte necesare în România, salutând această iniţiativă”, se arată în comunicatul de presă al MADR care a detaliat întâlnirea.
Inițiativa nu a depășit faza de salut ministerial.
Două luni mai târziu, Daea se întâlnea cu Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, și discuta despre oportunitățile agricole din această zonă și interesul investitorilor americani.
Printre „prioritățile zero ale Guvernului României” enumerate de Daea figura și construcția depozitelor. Inițiativa a rămas la nivelul anunțat - zero.
Promisiunea unor astfel de centre a fost preluată și de miniștrii care au urmat.
Pe 15 octombrie 2020, de exemplu, pe lungile coridoare ale ministerului Agriculturii pășea Laurence Auer, ambasadoarea Republicii Franceze la București. Avea întâlnire cu Adrian Oros, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la acel moment, din partea PNL.
Unul dintre subiectele discutate viza înființarea unor centre logistice regionale pentru colectarea, depozitarea, promovarea și distribuirea produselor agroalimentare.
Pe 3 august 2020 avusese loc chiar o ședință de lucru în Ministerul Agriculturii pe tema înființării a opt depozite regionale.
Nu s-a concretizat nimic.
Asta în timp ce, printre obiectivele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale figurează și „stimularea înfiinţării de depozite pentru colectarea, sortarea şi valorificarea produselor agricole”.
Au fost sau n-au fost prevăzute depozite agroalimentare în PNRR?
Într-o zi toridă din vara lui 2020, liberalii prezentau, prin premierul Ludovic Orban, „Planul național de investiții și relansare economică”.
Gândit ca un program amplu pentru stimularea economiei, în contextul pandemiei COVID-19, a precedat și a pus bazele unor linii de finanțare ulterior integrate în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
„Lipsa investițiilor în sectorul agricol a contribuit substanțial la creșterea deficitului comercial al României, importurile de produse agro-alimentare înregistrând creșteri constante, deși capacitatea de producție agricolă națională este sub-valorificată”, se arăta în documentul de 160 de pagini, ce purta antetul Guvernului României și figura pe pagina Ministerului Finanțelor.
„Între probleme identificate care contribuie la acest dezechilibru major se află lipsa unor capacități moderne de depozitare a produselor agricole (în prezent, capacitățile de depozitare funcționale asigură numai 20% din necesar) și lipsa unor circuite economice de desfacere/comercializare competitive a produselor agricole românești”, continua expunerea stării de fapt.
„Pentru a răspunde acestei nevoi urgente, Guvernul României va demara, începând cu data de 1 martie 2021, construirea a opt depozite de produse agricole, amplasate în cele opt regiuni de dezvoltare ale României”, se mai arăta în document.
Valoarea totală a investiției era estimată la 120 de milioane de euro și, se spunea în document, va fi asigurată din fonduri naționale și fonduri europene nerambursabile.
Depozitele regionale urmau să fie amplasate în proximitatea nodurilor de transport rutier, feroviar și fluvial, în scopul reducerii costurilor de transport.
Suprafața desfășurată a fiecăruia era estimată la 30.000 de metri pătrați, din care 20.000 mp de tip depozit și 10.000 mp depozit cu temperatură controlată. Pe baza acestei investiții, erau preconizate venituri din vânzări de aproximativ 2 miliarde lei (400 milioane de euro) anual.
În aprilie 2021, la o lună după termenul asumat pentru începerea proiectului, Florin Jianu, președintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), organiza o conferință de presă.
„Vedem că depozitele agricole regionale au fost scoase din ultima variantă a PNRR. Deşi nouă ni se prezentase că erau acolo, ele au fost scoase, deci în varianta cu care a mers ministrul Investiţiilor şi Programelor Europene la Bruxelles nu se regăseau aceste depozite. Spunem aceste lucruri pentru că ele sunt în total dezacord cu nevoile mediului de afaceri”, a afirmat Florin Jianu, conform agrobiznes.ro.
În acel moment, era pregătită varianta finală a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care urma să fie aprobată de Bruxelles. România primea 28,5 miliarde euro (14,9 miliarde euro sub formă de împrumuturi, 13,6 miliarde euro sub formă de granturi).
„Depozitele regionale sunt o inițiativă foarte bună și ar fi plasat România în rând cu alte țări precum Polonia, care a devenit un hub regional foarte puternic”, a declarat Jianu pentru Europa Liberă.
La momentul aprilie 2021, când Jianu denunța lipsa depozitelor regionale din propunerile PNRR, de problemă se ocupa Cristian Ghinea, numit în decembrie 2020 în fruntea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
„Nu a văzut nimeni niciodată niște proiecte pe subiect. Numai palavre”, a fost reacția fostului ministru Ghinea, întrebat de Europa Liberă care sunt motivele pentru care finanțarea celor opt depozite agricole regionale a fost eliminată din PNRR.
„Nu au existat aceste proiecte decât în propaganda PNL din campania electorală. Le-am cerut apoi, să le trimitem la Bruxelles, și nu au venit niciodată”, a continuat Ghinea.
În momentul în care i-am prezentat datele din „Planul național de investiții și relansare economică”, document ce poartă însemnele Guvernului României și a fost publicat de Ministerul Finanțelor, a reacționat: „PNRR a avut 30.000 de pagini de proiecte, adică chestii concrete, studii, costing. Ministerul Agriculturii nu a avut niciodată nimic pe ideea asta, doar acest tabel cu un depozit pe regiune cu zeci de mii de metri. Fără detalii, cum le face, unde, care e piața, cât costă, etc. Am cerut, nada”.
În contextul în care subiectul era deja vehiculat în spațiul public (fie și insuficient documentat), l-am întrebat de ce nu a considerat necesară introducerea lui în PNRR, dacă nu a existat propunerea din altă parte?
„Am cerut proiect și nu am primit. Ca să introduci ceva în PNRR, trebuie să existe”, a spus Ghinea.
„În primul proiect pentru PNRR, trimis prin octombrie 2020 de domnul Boloș (ministrul MIPE la acel moment, n.r.) erau aceste depozite regionale”, a declarat Adrian Oros, fostul ministru al Agriculturii, pentru Europa Liberă.
„În 2020, venea domnul Boloș la fiecare două-trei săptămâni în Ministerul Agriculturii și lucra cu noi”, explică Oros procedura. Susține că, după venirea lui Ghinea în fruntea ministerului, în decembrie 2020, delegațiile din Ministerul Agriculturii se deplasau la sediul MIPE.
„Atunci când s-a trimis, în mai 2021, proiectul final pentru PNRR era scoasă și strategia de gestionare a apei (sistemul de irigații, n.r.) iar partea de depozite agroalimentare a dispărut”, mai spune Oros.
Versiunea sa este susținută și de Aurel Simion, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, care susține că a fost implicat direct în redactarea propunerilor MADR, inclusiv a construirii unor depozite alimentare regionale.
„Am prins depozitele în PNRR, a fost una dintre cele 14 măsuri susținute la Ministerul Fondurilor Europene”, a declarat Aurel Simion pentru Europa Liberă.
Depozitele apar într-un document publicat în noiembrie 2020 pe pagina oficială a Ministerului Fondurilor Europene (MFE), în capitolul „Structura Planului Național de Redresare și Reziliență”.
La pagina 63, la domeniul „Reziliența în situații de criză alimentară” sunt enumerate cinci depozite regionale de cereale, patru depozite frigorifice și două pentru resurse energetice.
„Nu sunt propuneri, sunt două poze și un tabel. Documentul MFE e propagandă electorală, nu a fost trimis la Bruxelles, doar dat la presă cu două zile înainte de alegeri”, a fost reacția lui Cristian Ghinea, cel care a preluat portofoliul ministerial de la Marcel Boloș.
Întrebat dacă USR nu putea propune în PNRR propriul proiect pe această temă, Ghinea a fost laconic: „Nu știu cum să răspund la asta”.
Importuri de miliarde
Din vara lui 2025, un cuvânt nou e tot mai prezent în vocabularul românilor: „deficit”. Menit să sublinieze diferența cu care cheltuielile întrec veniturile, este folosit și pentru a arăta cu cât importurile depășesc exporturile.
Pentru a acoperi deficitul, Guvernul României se împrumuta la dobânzi tot mai mari. Pentru a-l reduce, a recurs la o serie de măsuri nepopulare.
„A trebuit să luăm mai multe măsuri dificile pentru noi, măsuri care au fost dureroase pentru români, care într-o primă fază au trebuit să facă față acestor reforme și să ducă greul. Creșterea TVA-ului, eliminarea unor sporuri salariale, înghețarea unor venituri au fost primele măsuri care puteau fi luate atunci, pentru că trebuia să facem dovada că cheltuim atent banii publici și dăm semnale de reducere a deficitului”, explica premierul Ilie Bolojan, în decembrie 2025.
Din 2020 – anul în care Guvernul a propus înființarea celor opt depozite regionale, și până în prezent – România a importat legume și fructe în valoare de opt miliarde de euro.
Conform Institutului Național de Statistică, doar în primele 11 luni ale anului trecut importurile au depășit 1,5 miliarde de euro, cu 40% mai mult față de 2024.
În timp ce pomicultorul Gabriel Radu din comuna Tomnatic Timiș se chinuie să-și valorifice pe cont propriu recolta de prune și caise strânsă din cele cinci hectare de livadă, România a importat 32.000 de tone de prune în 2023 și 28.000 de tone, în 2024, exportând doar 4.200 de tone în 2023 și 2.500 de tone în 2024.
Rezultatul: deficit.
La caise, INS nu are o statistică separată. Are în schimb pe categoria piersici-nectarine, unde România a importat 75.000 de tone în 2023, respectiv 85.600, în 2024. A exportat de până la zece ori mai puțin: 710, respectiv 1.300 de tone.
Deficit.
România a importat 162.000 de tone de mere în 2023 și 160.000 de tone, în 2024. A exportat doar 26.000 (2023), respectiv 47.000 (2024). S-a ajuns la situația hilară ca la Voinești, în „patria merelor”, copiii să primească mere din Polonia la gustarea oferită gratuit de stat.
Deficit.
Diferențe mari se văd și la legume cum ar fi cele cultivate de Vasile Dobre, din comuna Tomnatic.
România a importat 28.000 de tone de varză în 2023, plus alte 41.000 în 2024. A exportat doar 6.200, respectiv 4.300.
La ceapă, TIR-urile au adus din străinătate 98.000 de tone, în 2023 și alte 95.000, în 2024. În sens invers, au mers doar 1.700 de tone (2023), respectiv 1.500 de tone (2024).
La rădăcinoase – cum ar fi pătrunjel, țelină ori păstârnac – România a importat 113.000 de tone în 2023 și 103.000 în 2024. Exporturile aproape nu se văd: 2.900 tone în 2023, 1.100 - în 2024.
Pe orice categorie de legume-fructe ne-am uita, rezultatul este același: deficit.
Mici proiecte individuale
Pe 7 ianuarie 2022, o delegație a Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) discuta cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu.
Discuțiile au vizat domeniul îmbunătățirilor funciare și accesul la fondurile europene disponibile prin Planul Național Strategic (PNS) din anul 2023, cu accent pe construcția de depozite regionale și finanțarea investițiilor în energia verde.
Nu s-a mai auzit nimic de acest demers.
Am întrebat Ministerul Agriculturii, condus în prezent de Florin Barbu (PSD), dacă există în prezent pe agenda sa construirea unor depozite regionale agroalimentare, în ce stadiu este proiectul, câte depozite ar viza, care ar fi capacitatea, valoarea lor totală și sursa de finanțare.
Nu am primit un răspuns.
În paralel, sunt anunțate mici inițiative locale, cum ar fi Centrul logistic și depozit frigorific de fructe și legume în orașul Însurăței (Brăila). Abia a fost semnat, în ianuarie 2026, contractul de concesiune a terenului.
În 2018, reprezentanții primăriei comunei Călărași, din județul Dolj, susțineau că pornesc lucrările pentru un depozit. Șase ani mai târziu, în 2024, Compania Naţională de Investiţii (CNI) scotea la licitaţie construirea unei hale de 400 mp cu frigorifer pentru depozitarea legumelor şi fructelor în comuna Călăraşi, între Bechet şi Dăbuleni. Micul proiect, în valoare de sub un milion de euro, nu e finalizat.
În timp ce administrația locală ori centrală mai mult promite decât face, mediul privat începe să se implice. Grup Șerban Holding din Onești anunța că în 2025 va atinge o capacitate totală de 21.500 de tone de depozitare frigorifică, cu intenția de a depăși 50.000 de tone până în anul 2028. Grupul ridică spații de depozitare lângă viitoarea autostradă A7, pe tronsonul Răcăciuni–Adjud.
Oricât de bine intenționate ar fi, rămân însă inițiative disparate.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
