Unii au ieșit din coridoarele gri de beton ale închisorii siriene ca niște zombie care fug dintr-un cimitir. Unii au plâns când se reîntâlneau cu rude pe care aproape că le uitaseră. Alții au exultat, plângând pentru noua lor libertate după ce au stat într-o instituție a cărei brutalitate i-a adus porecla de „abator uman”.
Căderea dictatorului sirian Bashar al-Assad a deschis o Cutie a Pandorei a dezvăluirilor referitoare la cruzimea serviciilor de securitate, extrem de detestate, ale țării.
Proba A este închisoarea Saydnaya, complexul condus de militari de la nord de Damasc, unde, timp de ani întregi, au fost închiși, torturați și executați zeci de mii de oameni.
Între 2011 și 2018, peste 30.000 de deținuți au fost executați sau au murit de foame, neglijență medicală sau în urma torturii, după cum spune Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, o organizație cu sediul la Londra.
Saydnaya – al cărei nume e scris uneori și Sednaya – a fost în mod clar o creație siriană, spune Philip Luther, șeful departamentului de cercetare al Amnesty International.
Scopul penitenciarului: inițial, întemnițarea și pedepsirea presupușilor extremiști islamici inițial. Ulterior, întemnițarea prizonierilor politici sau a oricărei persoane percepute ca fiind o amenințare la adresa regimului.
De la fuga lui Assad, weekendul trecut, activiștii au mers, în număr mare, la Saydnya, căreia i-au deschis ușile. Au eliberat deținuții – unii dintre ei ar fi fost acolo de zeci de ani, au dărâmat zidurile și au scos la iveală detaliile oribile ale operațiunilor de aici.
„Pe scurt, nu știu ca designul sau operațiunile de la Saydnaya să fi fost ghidate sau inspirate de entități străine precum Rusia sau Iran”, spune Luther pentru RFE/RL. „Operațiunile din închisoare par a fi adaptate obiectivelor de securitate ale autorităților siriene”.
În orele care au urmat spargerii porților închisorii, mii de oameni s-au năpustit către clădiri, în căutarea veștilor despre rudele lor.
Clipuri video verificate de redacția RFE/RL arată mai multe persoane, unele părând a fi rebeli sau insurgenți, frunzărind documente administrative, în timp ce șiruri lungi de bărbați celebrează pe holuri eliberarea.
Alți bărbați de la etajul I al complexului par confuzi și nedumeriți și nu par să înțeleagă că au fost eliberați.
„Nu vă fie frică! Regimul a căzut! Nu vă fie frică! Sunteți liberi!”, spune naratorul unui alt videoclip verificat de RFE/RL. „Pleacă, bătrâne! Slavă Domnului că ești în siguranță! Ești liber!”
„N-am mai mâncat un biscuite de nouă ani”, spune fericit un al bărbat, în timp ce-și împarte hrana cu alt deținut.
Zvonurile conform cărora complexul conținea blocuri de celule vaste, subterane, au atras oameni cu echipamente de demolare, care să spargă cu barosul pereții de beton. Căștile Albe, o organizație umanitară bine-cunoscută, au adus ciocane pneumatice pentru a fora în podele.
Pe 9 decembrie, grupul a emis o declarație în care spune că nu a descoperit în interiorul închisorii „zone ascunse sau sigilate”.
În 2017, Departamentul american de stat a acuzat public guvernul sirian că a construit la Saydnaya un crematoriu și că oficialitățile închisorii ucid până la 50 de oameni pe zi, mulți prin spânzurare – trupurile lor ar fi fost aruncate într-o groapă comună.
Oficialii americani au acuzat Siria că, aparent, a făcut crimele cu „sprijinul necondiționat al Rusiei și al Iranului”, deși au precizat ulterior că nu există nicio dovadă că Rusia sau Iranul ar fi fost implicate în crematoriu.
„Așa e la închisoarea Saydnaya. Asta e mâncarea pe care o serveau. Astea sunt celulele”, spune un bărbat într-un clip neverificat, pe măsură de filmează interiorul penitenciarului. „Îi hrăneau cu varză”.
Prizonierii supraviețuitori, rudele lor și activiștii civici au spus că unii deținuți au stat aici ani la rând – chiar zeci de ani. Un clip video care a circulat, dar care nu a putut fi verificat independent de către RFE/RL, înfățișează un bărbat incapabil să vorbească, care ar fi fost închis aici de 13 ani.
Jubilările celor de la Saydnaya au avut ecou și în alte părți ale Damascului și în ale altor orașe – au fost scene în care alți prizonieri erau eliberați și exultau.
„Zece ani în închisoare! Zece ani!”, a strigă un prizonier proaspăt eliberat pe 8 decembrie, în timp ce o mulțime de bărbați trece în fugă pe lângă Ministerul Energiei din Damasc.
Într-un alt videoclip care a avut o circulație largă pe rețelele de socializare, o femeie fără nume care ar fi petrecut ani de zile în diferite închisori siriene este prezentată plângând în timp ce se reunește cu cei doi copii ai săi.
Riyad Avlar, care a petrecut 12 ani în închisoare și este acum co-fondator al Asociației Deținuților și Dispăruților din Închisoarea Sednaya, cu sediul în Turcia, a comparat clădirea cu ceea ce a citit despre închisorile din Coreea de Nord.
„Ce trebuie lumea să înteleagă este că regimul Assad a fost precum regimul hitlerist, precum cel nazist. Exact la fel de rău”, spune Avlar pentru RFE/RL.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
