Justiția din România a pronunțat ultima sentință definitivă dintr-un dosar de corupție în care a fost implicat un magistrat pe 7 aprilie 2023.
Decidentul: Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ). Soluția: încetarea procesului penal. Acuzata: judecătoarea Elena Pușcaș-Burlan de la Tribunalul București.
Condamnată în primă instanță la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru că ar fi primit mită 10.000 de euro ca să scoată din arest un individ acuzat de fapte de violență, judecătoarea a scăpat de acuzații nu prin achitare, ci pentru că procesul a durat prea mult și faptele s-au prescris (acuzațiile datau din 2009-2010).
Prin decizia definitivă, de altfel, ICCJ a decis confiscarea sumei de 10.000 de euro de la judecătoare, confirmând astfel fapta ilicită – nu și penală – comisă de aceasta.
După acea sentință, Elena Pușcaș-Burlan a primit salariile pe cinci ani – perioada procesului, în care a fost suspendată. După câteva luni, a ieșit la pensie.
Problema corupției din sistemul judiciar a stârnit în ultimii ani mari controverse în România. Însă nu neapărat pentru apariția în media a unor cazuri precum cel al judecătoarei Elena Pușcaș-Burlan, ci din pricina haosului legislativ și instituțional cu privire la cine ar trebui să îi judece pe magistrații suspectați de corupție.
Între 2002 și 2018 – dosarele au fost instrumentate de Direcția Națională Anticorupție (DNA). 161 de magistrați, inclusiv dna Pușcaș-Burlan, au fost trimiși în judecată. 117 au fost condamnați. O medie de zece pe an trimiși în judecată și șapte condamnați – doar pentru corupție.
Între 2018 și 2022 a funcționat Secția de Investigare a Infracțiunilor în Justiție (SIIJ)– o creație a PSD – care a întocmit doar cinci dosare, însă niciunul de mare corupție.
În 2022, Secția a fost desființată formal și reînființată ca serviciu la Parchetul General sub pretextul unei reforme a legilor justiției.
În ultimii trei ani, însă, dosarele de corupție au fost inexistente. Un singur dosar e pe rol, cel al judecătoarei Ana-Maria Chirilă, de la Tribunalul Suceava, care este judecată pentru luare de mită și deținere de droguri.
Ce s-a întâmplat, așadar, cu corupția din sistemul judiciar?
La începutul acestui an, fostul șef al DIICOT, Daniel Horodniceanu – membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – spunea că „dosarele de corupţie au dispărut, dar, personal, nu sunt convins că a dispărut şi corupţia din Justiţie”.
Luări de poziție similare au mai apărut de-a lungul timpului, în special din partea breslei procurorilor sau a societății civile.
Într-un interviu recent acordat publicației Recorder, despre corupția din sistemul judiciar a vorbit și o judecătoare de la Curtea de Apel București (CAB).
Raluca Moroșanu a devenit cunoscută după luarea de poziție de pe 11 decembrie, când, înaintea conferinței de presă organizată de conducerea instanței la care lucrează, a ieșit în fața presei și a spus că judecătorii Curții de Apel sunt „terorizați cu acțiuni disciplinare” și că la această instanță mediul de lucru este unul „toxic”.
În interviul Recorder, publicat pe 14 decembrie, judecătoarea Moroșanu spune că mandatele de supraveghere tehnică – cele prin intermediul cărora un procuror ar trebui să obțină probe despre un coleg corupt – nu mai reprezintă o amenințare reală pentru magistrați.
„Degeaba vor procurorii să facă ceva”, a fost răspunsul șocant al judecătoarei, întrebată cine ar trebui să rezolve problema corupției din Justiție.
„În momentul în care se vor duce la instanța competentă să emită aceste mandate de supraveghere tehnică, e degeaba. Vor fi pe hârtie, dar nu se va întâmpla nimic. Cel mai probabil, cel implicat va fi anunțat.”
„Dacă președintele instanței nu este un om de bună-credință, cel vizat va fi anunțat imediat și toată munca procurorilor este degeaba”, a mai spus Moroșanu.
Ea a punctat că frica de a fi prinși a celor tentați să comită o infracțiune a dispărut. „Un judecător care ar fi tentat să se ducă în zona asta de corupție, de șpagă, nu are nici cea mai mică teamă”, susține ea.
„Am trăit și alte vremuri. Vremurile în care aveam colegi care luau șpagă. Practica aceea s-a oprit la un moment dat. Mă tem că în acest moment această practică este reluată”.
Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Înalta Curte de Casație și Justiție a României a transmis că „respinge categoric insinuările construite prin speculații și procese de intenție”.
Reprezentanții instituției ne-au mai transmis că activitatea ICCJ „se desfășoara doar în baza legii” și au respins „orice aluzie privind săvârșirea unor fapte ilegale”.
Ministrul Justiției: „Acuzația este foarte gravă!”
Într-o declarație pentru Europa Liberă, ministrul Justiției, Radu Marinescu, spune că acuzația adusă public de judecătoarea Raluca Moroșanu „este foarte gravă, de natură a ridica suspiciuni privind integritatea în activitatea de judecată”.
„Astfel de alegații trebuie ferm și imediat verificate, cei care au cunoștință de asemenea fapte să le dezvăluie și să coopereze cu organele în drept, furnizând elementele concrete pe baza cărora au făcut aceste susțineri, pentru a ajuta la aflarea adevărului și sancționarea celor care ar comite asemenea fapte”, declară ministrul Justiției.
Radu Marinescu le mai cere procurorilor care investighează faptele de corupție din rândul colegilor lor „să acționeze ferm, prompt și imparțial” și „fără teama de represalii”.
„Voi susține ferm aflarea adevărului, protejarea de persecuții a celor care îl dezvăluie și sancționarea celor probați vinovați și invit pe toți magistrații ce au cunoștință de fapte grave de abuzuri sau infracțiuni în sistemul judiciar să le comunice autorităților judiciare în drept și către Ministerul Justiției”.
Cine ar trebui să se ocupe de corupția din sistem?
După cum spuneam, Direcția Națională Anticorupție (DNA) și-a pierdut încă din 2018 competența de a ancheta faptele de corupție din Justiție.
Se întâmpla după asaltul Partidului Social Democrat (PSD) asupra Justiției din acei ani – soldat cu revocarea din funcție a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, de către fostul ministrul al Justiției, Tudorel Toader.
În prezent, dacă un procuror sau judecător de rang înalt ia mită, fapta sa trebuie probată de Serviciul de Anchete Speciale al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fostul procuror general al României Augustin Lazăr spune că la acest serviciu pot fi încadrați doar procurori care au avizul CSM, unde judecătorii sunt în majoritate.
„Uimitor control neconstituțional al anchetei”, crede Lazăr.
„În contextul controlului sever, cu multe respingeri, [serviciul] este lipsit de resurse umane și practic lipsit de activitate, fără dosare privind judecători și procurori corupți”, arată acesta, într-o luare de poziție scrisă.
Într-o petiție publică semnată până luni, 15 decembrie, de peste 180.000 de persoane, Asociațiile Declic și Funky Citizen cer politicienilor modificarea legilor justiției și revenirea competenței anchetării magistraților corupți la DNA.
Laura Ștefan, expert anticorupție la Expert Forum, spune pentru Europa Liberă că „a fost o mare greșeală” mutarea competenței de anchetare a corupției din sistemul judiciar de la DNA, la SIIJ – și apoi la o secție din Parchetul General.
„În acest moment, de corupția judiciară – și de toate faptele comise de magistrați – se ocupă procurori special desemnați […] Acești magistrați sunt desemnați printr-o procedură netransparentă.”
Ea explică:
„Nimeni nu știe de ce sunt aleși unii și sunt refuzați alții. Ei [procurorii] sunt foarte puțini, iar resursele pe care le au la dispoziție sunt inexistente. Pentru a putea să investighezi corupția judiciară, ai nevoie de resurse, pe care acești procurori nu le au. Eu cred că nu există altă soluție de a avea combatere eficientă a corupției din sistemul judiciar în afară de reîntoarcerea competenței la DNA”.
Laura Ștefan spune că acuzațiile făcute de judecătoarea Raluca Moroșanu sunt „foarte grave”.
Amintiri din vremea în care procurorii și judecătorii erau arestați
Dacă ceea ce spune în interviul pentru Recorder judecătoarea Raluca Moroșanu ar fi adevărat, atunci nu ar fi pentru prima dacă când în sistemul judiciar din România unii judecători și-ar anunța colegii că sunt investigați.
Pe 22 iunie 2015, judecătoarea Georgeta Barbălată, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, era condamnată la patru ani de închisoare cu executare pentru favorizarea făptuitorului.
Ea a fost găsită vinovată după ce, în iulie 2012, când a aflat că DNA cercetează un fost membru CSM, un procuror și un ofițer al Serviciului de Informații și Protecție Internă (SIPI), l-ar fi anunțat pe unul dintre suspecți că urmează să fie percheziționat.
Suspecții au reușit, astfel, să distrugă unele probe, preciza DNA la acel moment.
Judecătoarea Barbălată a fost eliberată condiționat după un an de închisoare.
Cine știe când un magistrat este interceptat
Faptele penale sunt anchetate de anumite unități de Parchet în funcție de tipul de infracțiuni, dar și de calitatea pe care o are cel investigat. Pe magistrați – spre deosebire de alte categorii profesionale – DNA sau DIICOT nu îi pot trimite în judecată, deoarece competența cercetării acestora revine secțiilor speciale de la parchetele de pe lângă curțile de apel, respectiv de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Primele au competența de a-i investiga pe judecătorii și procurorii de la judecătorii și tribunale, iar Parchetul General poate investiga corupția de rang înalt, de la curțile de apel, DNA, DIICOT sau propria instituție.
Conform procedurii penale, un procuror poate supraveghea tehnic (filaj, interceptări telefonice) pentru maximum 48 de ore un suspect, inclusiv un magistrat. După 24 de ore, însă, e obligat să anunțe judecătorul de drepturi și libertăți al instanței care ar fi competentă să judece respectivul dosar. De regulă, judecătorul care autorizează supravegherea face parte din conducerea instanței.
Cu alte cuvinte, o informație despre un posibil dosar al unul judecător este imposibil să nu treacă pe la o curte de apel din țară sau pe la ICCJ.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
