Arhitectul și dizidentul din Ungaria László Rajk a încetat din viață la 70 de ani. Tatăl său – fostul ministru de externe comunist cu același nume -a fost executat de comuniști în 1949 după un proces-spectacol .
Arhitectul și scenograful Rajk (1949 - 11septembrie 2019) s-a implicat în mișcarea dizidentă din Ungaria comunistă din anii 70, susținând publicațiile samizdat. A fost ales membru al parlamentului Ungar în 1990. După execuția tatălui său și arestarea mamei sale, Laszlo Rajk a fost crescut într-un orfelinat și i s-a dat un alt nume. In 1954, după eliberarea mamei sale din detenție și-a reluat numele.
Comunitatea internațională a prietenilor societății deschise a suferit în ultima vreme câteva lovituri dureroase. Mai cu seamă că ele privesc Ungaria, țara în care Viktor Orbán și camarila sa cleptocratic-autoritară se străduiesc din răsputeri să emasculeze statul de drept, presa liberă, justiția independentă. Întâi s-a stins din viață, pe 19 iulie, Ágnes Heller (1929–2019), gânditoare umanistă de mare profunzime, spirit neliniștit și nedomolit în lupta pentru valorile adevărului, încrederii și toleranței. Apoi, pe 11 septembrie, a trecut în lumea drepților László Rajk, Jr., arhitect, disident, unul din liderii istorici ai Alianței Democraților Liberi. Iar vineri, 13 septembrie, a încetat din viață unul din marii romancieri și eseiști central-europeni, György Konrád (1933–2019), autorul unor cărți fundamentale despre antipolitică, melancolia post-comunistă, rezistența la ofensiva naționalismului primordialist, etc.
Mă voi limita în acest text să împărtășesc câteva din propriile mele amintiri despre László (Laci) Rajk. Purta același prenume precum tatăl său, militantul comunist executat după unul din sinistrele procese-spectacol din anii stalinismului dezlănțuit (1949). Se discuta mult la noi în casă despre acele monstruoase înscenări, Rajk Sr. fusese voluntar în Brigăzile Internaționale din Spania, la fel și ai mei. În anii războiului, Rajk-tatăl a fost unul din liderii rezistenței anti-naziste, a fost arestat, schingiuit, condamnat. În anii imediat postbelici, a fost membru al Biroului Politic, ministru de externe, ministru de interne, deputat, etc.
Relațiile cu echipa moscovită condusă de Mátyás Rákosi erau extrem de tensionate. În plus, Rajk era prieten, încă din Spania, cu unii dintre membrii Olimpului comunist de la Belgrad. Nu voi intra în detalii, am analizat subiectul în cărțile mele, inclusiv Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel. László Rajk Jr. s-a născut pe 21 ianuarie 1949. Tatăl său a fost condamnat ca spion titoist și spânzurat pe 15 octombrie 1949. Fiul nu și-a cunoscut deloc tatăl. Apoi a fost arestată mama sa, Julia, iar el a fost plasat, sub nume fals, într-un orfelinat. În martie 1953, murea Stalin, iar puțin după aceea începea noua apropiere de Iugoslavia. Iuda-Tito devenea, din nou, tovarășul Tito. Acuzațiile din 1949 deveniseră stânjenitoare pentru Rákosi&co. Iulia revenea acasă și obținea dreptul de a-și recupera fiul. În octombrie 1956, mama și fiul participau la ceremonia reînmormântării publice a celui ucis cu șapte ani în urmă. Sute de mii de oameni erau acolo, înfruntând o ploaie inclementă. Există câteva fotografii de atunci, cu Julia și Laci, piese iconice din arhiva onoarei și a suferinței din Europa de Est. Le-am arătat joia trecută studenților mei, tocmai aflasem de la András Bozóki trista veste.
Laci a terminat liceul, a devenit un arhitect de succes. La putere se afla János Kádár, cândva prietenul tatălui său, omul care-l convinsese pe Rajk să recunoască acele diabolice crime din actul de acuzare. Ca în Koestler, Rubașov și Ivanov. Kádár i-a promis viața. L-a mințit. După ani de zile, într-o seară la Varșovia, era în martie 2000, am purtat cu Laci o lungă discuție despre stalinism, fascism, antifascism, rezistență, disidență. Eram în barul hotelului Bristol, participam amândoi la o conferință organizată de cotidianul Gazeta Wyborcza. L-am întrebat dacă în toți anii de după 1956 s-a întâlnit vreodată cu Kádár. A zâmbit amuzat: „Eram cu mama la un spectacol de teatru, chiar în fața noastră s-au așezat Kádár și soția sa. Ne-au observat de îndată. În timpul pauzei, au plecat”. În anii ’80, când tirania lui Kádár se transformase într-un despotism mai puțin întunecat decât cele din alte țări din Est, Laci a fost unul din exponenții renăscutei societăți civile. Opoziția Democratică s-a transformat apoi în partid politic, Laci a devenit parlamentar liber-democrat. A fost cel care a imaginat scenografia reînmormântării lui Imre Nagy în iunie 1989. Se cunoștea cu Viktor Orbán, a ascultat emoționat cuvântarea care l-a propulsat pe tânărul avocat anticomunist într-un personaj politic național și internațional.
O altă amintire: martie 1999, Universitatea Central Europeană, conferința despre anul 1989 organizată de Sorin Antohi (pe atunci prorector) și de mine. Sunt acolo Kati Marton și soțul ei, ambasadorul Richard Holbrooke, Flora Lewis, Adam Michnik, Katherine Verdery, Gail Kligman, Karen Dawisha, Miklós Haraszti, G. M. Tamás, Gabor Demszky, Ilya Prizel, Bart Kaminski. Prelegerea centrală, the keynote address, a fost rostită de Ágnes Heller. Cea de închidere a fost ținută de Timothy Garton Ash. În prima seară suntem invitați la Laci, e acolo și George Konrád. Wine and cheese, discuții intense, glume, amintiri. Richard Holbrooke se duce în biroul lui Laci, fusese sunat pe celular. După vreo cinci minute, revine: „Era Miloșevici. A respins propunerile noastre. Va fi război”. Nu m-am putut înfrâna, l-am întrebat: „How did he have your phone number?” S-a uitat cumva intrigat și a trecut la alt subiect. Pe 24 martie începea bombardarea Serbiei. Într-o lume a pasiunilor tribale și a atașamentelor gregare, László Rajk Jr. a apărat cu ceea ce putem numi curaj civic valorile civilității democratice. A trăit sub semnul demnității și al responsabilității. Să se odihnească în pace...
Washington, D.C.
15 septembrie 2019
Facebook Forum