![„Problema nu va fi rezolvată dacă nu vorbim [cu talibanii]”, a declarat Mahbouba Serajshe - aici, la Kabul în aprilie 2021, într-un interviu acordat Radio Azadi de la RFE/RL. „Trebuie să avem o țară în care să trăim cu toții”.](https://gdb.rferl.org/42fab024-d8af-4aef-ae7f-305332ef6fbe_cx0_cy10_cw0_w250_r1_s.jpg)
Când talibanii au preluat puterea în august 2021, sute de activiști pentru drepturile femeilor au fugit din Afganistan, temându-se de represalii din partea grupării militante.
Dar Mahbouba Seraj, una dintre cele mai active militante pentru drepturile omului din țară, a refuzat să plece, deși deține un pașaport american.
Seraj este nepoata regelui reformist afgan Amanullah Khan, care a câștigat independența față de Marea Britanie în 1919 și a domnit până în 1929.
Cariera ei de jurnalist, umanitar și activist se întinde pe mai bine de patru decenii. Ea nu a părăsit Afganistanul din 2003, când s-a întors. în patria ei după 26 de ani în exil în Statele Unite.
În ciuda intimidării talibanilor, femeia de 75 de ani a continuat să pledeze pentru drepturile femeilor și fetelor și să opereze o rețea de adăposturi pentru femeile care fug de abuzul domestic.
În ultimele 16 luni, gruparea islamistă dură a impus restricții severe asupra aspectului femeilor, libertății de mișcare și dreptului lor de a lucra și de a primi o educație.
Talibanii au condus, de asemenea, o represiune brutală împotriva disidenței care i-a vizat pe apărătorii drepturilor omului, pe femeile activiste, jurnaliștii și intelectualii țării. Militanții au dispersat violent protestele pașnice organizate de femeile care își cer drepturile fundamentale.
Seraj a cerut o înțelegere cu guvernul nerecunoscut internațional al talibanilor, o opinie care a atras critici din partea unor afgani.
Munca și curajul lui Seraj au fost recunoscute atunci când ea a fost selecționată pentru Premiul Nobel pentru Pace la începutul acestei luni.
Ea a fost nominalizată împreună cu Narges Mohammadi, activistul și avocatul iranian pentru drepturile omului întemnițat. Câștigătorul este de așteptat să fie anunțat în octombrie.
În anunțarea nominalizărilor la 1 februarie, Institutul de Cercetare a Păcii din Oslo a declarat că ambele femei au strălucit „în lumina reflectoarelor luptei nonviolente pentru drepturile omului” și că „merită foarte mult [să fie] nominalizate și să împartă premiul, pe baza eforturilor lor neobosite de a îmbunătăți drepturile femeilor în Iran și Afganistan.”
Seraj a declarat pentru Radio Azadi de la RFE/RL că ar fi o „mare onoare pentru mine și pentru Afganistan” să câștige premiul.
„Această nominalizare este rezultatul tuturor sacrificiilor și eforturilor femeilor afgane”, a spus ea. „De la fetele care au ieșit pe străzile din Afganistan și și-au ridicat vocea până la cele care și-au pierdut viața, au fost întemnițate sau au suferit.”
Multe femei afgane au lăudat-o pe Seraj pentru că a înfruntat talibanii și luptă pentru drepturile femeilor și fetelor.
„Femeile care lucrează în aceste circumstanțe dificile în interiorul Afganistanului merită să fie recunoscute”, a declarat Samira, o activistă pentru drepturile din Kabul, care nu a vrut să-și dezvăluie numele complet de teama răzbunării, pentru Radio Azadi de la RFE/RL.
Halima Kazem, un istoric afgano-american de la Universitatea Stanford, a declarat că nominalizarea lui Seraj reprezintă „un punct de vedere important asupra luptei pe care femeile și fetele din Afganistan o duc împotriva talibanilor și a altor presiuni societale”.
Politicile talibanilor cu privire la apariția femeilor în mass-media și în forumurile internaționale au stimulat „rezistența femeilor din Afganistan și a mobilizat sprijinul din străinătate”, spune Kazem.
Totuși, Seraj a cerut dialogul cu gruparea militantă, spunând că nu mai există altă cale decât să vorbească noilor conducători ai Afganistanului.
„Problema nu se va rezolva dacă nu vorbim”, a spus ea la Radio Azadi. „Trebuie să avem o ţară în care să trăim cu toţii”.
Părerile ei contravin celor pe care le au mulți afgani care au cerut comunității internaționale să izoleze și să pedepsească în continuare talibanii.
Seraj a răspuns criticilor ei, spunând că singura modalitate de a atenua crizele umanitare și economice devastatoare din Afganistan este comunicarea cu talibanii.
— Ai alte sugestii? a întrebat ea. „Sau vrei să murim toți aici, în Afganistan?”
Ea a fondat și a condus diverse organizații, cum ar fi Rețeaua nonprofit pentru femei afgane, Organizația pentru Cercetare în Pace și Solidaritate și Centrul de dezvoltare a competențelor femeilor afgane. Acesta din urmă administrează adăposturi pentru femei afgane vulnerabile și copii care fug de abuzul domestic.
ONG-urile locale și străine au fost supuse unei presiuni crescânde din partea talibanilor, care le-au forțat fie să-și închidă, fie să-și restricționeze operațiunile.
Dar Seraj a reușit să-i convingă pe talibani să-i permită să-și continue unele dintre activitățile sale, chiar dacă ea protestează împotriva restricțiilor grupului asupra femeilor.
„Este un act de rezistență curajos”, a spus Mariam Atash, un avocat afgano-american și militant pentru drepturile femeilor.
