Într-o dimineață atipic de rece de mai, am plecat la o plimbare prin centrul Bucureștiului în căutare de semne că suntem în campanie electorală. După o precampanie efervescentă, eram curioasă să văd cum arată Capitala cu mai puțin de o lună înaintea alegerilor locale și europarlamentare.

Ce promit partidele și candidații, ce spun cetățenii despre așteptările lor de la cei care vor conduce orașul și vor lua parte la deciziile de la Bruxelles, câtă atenție dau trecătorii afișelor de campanie?

Primul panou pe care știam că, în urmă cu doar o săptămână, era un afiș mare cu Gabriela Firea, candidat PSD la Primăria Capitalei, era acum gol. Întâiul semn că precampania a fost mult mai colorată și agitată decât campania propriu-zisă. Acum candidații zâmbesc doar din afișe A3, nici mai mici, dar nici mai mari, și sunt înghesuiți toți pe panouri special amenajate.

Am mers binișor peste doi kilometri ca să întâlnesc primul panou cu afișe electorale. Ascuns după un stîlp la baza căruia se odihnea un sac negru cu, probabil, gunoaie strânse de prin zonă, panoul era pe trotuarul de vizavi de stația unui tramvai, lângă o trecere de pietoni foarte aglomerată.

Șansele ca oamenii să fi zărit chipurile candidaților și promisiunile tipărite pe coala A3 erau mari doar teoretic. În graba de a prinde verde la semafor sau de a nu rata tramvaiul, nimeni nu se oprea să analizeze mesajele electorale.

Am zărit doar două fete care, în fuga spre trecerea de pietoni, s-au oprit pentru o fracțiune de secundă. Au întors capul mai degrabă din curiozitatea stârnită de faptul că fotografiam panoul, decât de afișele în sine.

Au făcut haz de posterele ponosite, zgâriate și mototolite și au trecut mai departe ca și cum lumea politică nu ar face parte din viața lor de zi cu zi, ci e doar o lume îndepărtată, total paralelă cu interesele lor imediate.

Prioritatea era să prindă verdele de la semaforul de pe bulevardul Unirii. Cine cunoaște zona știe cât de mult ține roșu pentru pietoni, pe unul dintre bulevardele cele mai importante și mai aglomerate ale Bucureștiului.

Afișele înghesuite și prăfuite îi înfățișează pe candidații la Primăria Capitalei și la Primăria Sectorului 4.

După „Matematică și usturoi”, candidatul independent, susținut de USR, PMP și Forța Dreptei (Alianța Dreapta Unită) și de REPER, Nicușor Dan, are în campanie un mesaj mult mai cuminte. Promite „Normalitate”.

Un slogan similar a avut și președintele Klaus Iohannis în campania pentru prezidențialele din 2019, intitulat „România normală”.

Un afiș un pic șifonat, ca toate celelalte de altfel, o înfățișează pe Gabriela Firea, fost primar al Bucureștiului, actual candidat PSD la Primăria Capitalei și la europarlamentare. Nici sloganul ei nu iese din tipare. „Pentru București, orașul dorit de oameni”.

Campania pentru Firea a fost pusă la punct pe ultima sută de metri, după ce managerul Spitalului Universitar, Cătălin Cîrstoiu, s-a retras din cursă, acuzat că trata pacienții de la stat la clinica privată a soției.

Candidatul AUR la Capitală, Mihai Enache, nu promite nimic. Se prezință simplu, cu numele și sigla partidului, dintr-o poziție clasică pentru promo de prezentator TV - brațele încrucișate și un zâmbet reținut.

Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei, intrat și el în cursă pe ultima sută de metri, după eșecul Cîrstoiu al Alianței PSD-PNL, spune că are „Plan, echipă, rezultate” și promite că schimbă Bucureștiul. Poartă un pulover pe gât și nu tricoul polo, albastru, pe care îl îmbracă mereu în campanie și care amintește de fostul președinte Traian Băsescu. Zâmbește timid-feciorelnic.

Candidatul SOS la București, Diana Șoșoacă, însoțește semnul inimii pe care îl face cu mâinile cu tot felul de versuri. Are același afiș, în mai multe variante. Câte variante, tot atâtea poezioare.

În afișul de mai sus, de exemplu, spune „Bravo ție! Mă votezi la Primărie!”.

În altul, mesajul este: „Totul pentru tine, dulce Românie!”

De la Alianța pentru Unirea Românilor candidează Claudiu Târziu, cap de afiș la europarlamentare, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. Cei doi domnitori, numiți „Apărător al Patriei Române” apar în toate afișele AUR, cu îndemnul „Pe 9 iunie, votați candidații AUR!”

Dacian Cioloș, fondatorul REPER, întreabă electoratul: „Știi pe cineva mai serios decât Dacian Cioloș?”. Și lansează un îndemn la vot pentru formațiunea pe care a creat-o, după ce a demisionat de la șefia USR, care tocmai fuzionase cu fostul partid al lui Cioloș, PLUS.

Panoul de mai sus este în Piața Romană și îi înfățișează pe candidații la Primăria Sectorului 1 și la Primăria Capitalei. Ștefan, cel care stă plictisit lângă panoul cu afișe, este patronul florăriei de vizavi. Mă vede făcând fotografii și intervine.

„Toți niște hoțomani. Nu merg la vot, de ce să merg? Nu am pe cine... Toți sunt o apă și-un pământ!”

În Piața Romană este agitație mare. Pe lângă Academia de Studii Economice, unde e și panoul, trec într-un du-te-vino continuu studenți, oameni care coboară în stația de metrou, corporatiști grăbiți și preocupați. Un singur domn se oprește să citească mesajele electorale. Are 79 de ani încă neîmpliniți și nu mai crede de mult în promisiuni, mărturisește el.

„Mă uitam cât sunt de frumoși”, spune ironic. Nu are nicio așteptare, adaugă fără să clipească. „Atâta timp cât sunt ăștia care sunt acum, nimic. E aceeași Mărie, cu altă pălărie!”.

Și totuși merge la vot. „Mă duc de la 19 ani, de aproape 60 de ani. Dar probabil că pun ștampila pe toți.”

Candidatul PNL, susținut și de PSD, la Primăria Sectorului 1, George Tuță, promite să „reclădească capitala Capitalei”.

Actualul primar al Sectorului 1, Clotilde Armand, candidat din partea Alianței Dreapta Unită, nu promite nimic, doar se prezintă.

Pe Ramona Ioana o mai cheamă și Bruynseels, dar numele nu apare pe afiș. Este candidatul AUR la Primăria Sectorului 1 și spune că va livra „Rezultate, nu scuze!” și „Bun-simț” pe deasupra.

Ce așteptări au oamenii de la cei care vor fi aleși pe 9 iunie

Deși trecătorii pe care i-am întrebat s-au declarat mai toți dezamăgiți de clasa politică, aproape toți, cu foarte mici excepții, au spus că vor merge la vot. Așteptările lor nu sunt deloc mari.

„Să nu mai doarmă”, spune hotărâtă Elena Cojocaru.

Le mai transmite politicienilor „să facă ce trebuie”, nimic în plus, nimic în minus.

Victor Ilinca este și el hotărât când răspunde că nu mai are așteptări de la clasa politică.

„Nu se mai poate întâmpla nimic bun”, spune cu o resemnare care pare să fie destul de veche, după cât e de ferm și de împăcat cu ea.

„Dar la vot mă duc”, adaugă bărbatul. Știe exact ce ar vrea de la primarul pe care pune ștampila. „Să facă curățenie, să fie ordine! Să facă un plan urbanistic general, să nu se mai construiască haotic în București!”

Iar de la europarlamentari vrea „să fie mult mai activi sau măcar să fie prezenți”.

Adrian este grăbit și abia îl conving să îmi împărtășească așteptările lui de la clasa politică. În general, tinerii sunt mai reticenți când văd aparatul foto. Dar îl conving și îi smulg câteva răspunsuri în timp ce se îndreaptă cu pas grăbit spre serviciu.

De la europarlamentari își dorește „să se gândească mult mai mult la viitor”, iar de la primar să rezolve „problema cu traficul și să repare străzile”.

Ne întoarcem la europarlamentari. Adrian crede că „ar trebui ca ei să semnaleze problemele din țară și să ceară și păreri din exterior. Consider că e important ca toată lumea să-și spună părerea despre problemele României, deoarece cred că în momentul de față ne depășește situația și pe noi, cei tineri, dar și pe cei în vârstă.”

Pe Daniel îl opresc cu greu din mersul alert, cel mai probabil către job. Suntem vizavi de Biblioteca Națională, chiar în dreptul Tribunalului București.

„Să facă măcar atât cât promit în campania electorală”, le transmite el candidaților.

Spune că, din experiența anilor trecuți, este clar că promisiunile electorale depășesc cu mult realizările efective din timpul mandatelor.

La vot merge sigur, „pentru că așa este normal, să meargă toată lumea la vot care are acest drept.”

Oana ar vrea ca „atenția politicienilor să se îndrepte spre oameni și spre locurilor în care

trăim. Este foarte multă mizerie, nu s-au mai renovat parcurile. Am un copil pe care îl duc în parcuri și se împiedică de absolut orice, pentru că nu arată tocmai bine. Dar, sinceră să fiu, eu de la politicieni nu am nicio așteptare pentru că am fost dezamăgită de fiecare dată. Așa că încerc să nu-mi mai creez așteptări. Dar la vot merg. Chiar și fără așteptări și speranțe, merg, în ideea că poate se va schimba ceva la un moment dat”.

Dezamăgirea electoratului sau răfuială între candidați?

În Piața Timpuri Noi, afișele aproape că nu se mai văd. Sunt mai toate rupte. Au rămas agățate doar bucăți din ele, pe care mai poți zări un nume de candidat, o siglă de partid sau un mesaj electoral trunchiat. O imagine absolut dezolantă. Vandalizarea panourilor electorale este o infracțiune, dar doar dacă cel care rupe afișele e prins. Altfel, rămâne negustor cinstit.

Și în Voluntari, colega mea, Oana Despa, a surprins o situație similară. Niciun afiș electoral de pe un panou din oraș nu a rămas intact.

La Cluj candidații nu se înghesuie să-și pună afișele pe panourile special amenajate

Că adevărata bătălie electorală s-a dat deja în precampanie, iar acum se mai dă doar la televizor și nu pe stradă, este clar pentru toată lumea. Panourile puse în locuri dosite, cu afișe minuscule, mâzgălite și rupte, nu atrag atenția nimănui.

Așa că, la Cluj, colegul meu, Ovidiu Cornea, a surprins o situație inedită. Candidații nici măcar nu s-au mai obosit să lipească afișe în locurile special amenajate. Pe panourile dintr-un parc clujean, abia renovat cu fonduri europene, vezi câte un afiș ici și colo.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.