Ucraina a lansat săptămâna aceasta o contraofensivă în sudul țării pentru recapturarea Hersonului, ocupat de forțele armate ale Kremlinului încă din primele săptămâni ale invaziei. Soldații ucraineni au reușit să captureze până acum câteva localități, însă luptele în regiune rămân dificile.
Orice extindere a războiului în sudul Ucrainei și înspre Odesa pune în pericol nu doar securitatea Republicii Moldova, a cărei regiune separatistă transnistreană se află la o aruncătură de băț de orașul-port ucrainean.
Ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, a spus, marți, într-un interviu acordat Europei Libere, la Praga, unde a avut loc reuniunea cu omologii său din UE, că Moldova are nevoie de ajutor în mai multe domenii.
„Moldova este probabil cea mai afectată țară vecină cu Ucraina în ceea ce privește impactul conflictului din Ucraina. Din această perspectivă există o criză energetică pe care trebuie să o abordăm și trebuie să-i ajutăm pe colegii din Republica Moldova să facă față problemei aprovizionării, a surselor de energie”, a declarat Aurescu, în timpul interviului cu jurnalistul Stuart Green.
El a adăugat că autoritățile moldovenești se confruntă cu cel mai mare număr de refugiați pe cap de locuitor dintre statele vecine Ucrainei și a declarat că „România a fost acolo să ajute.”
„Le-am oferit ajutor umanitar pentru a ușura munca autorităților de a se ocupa de refugiați în Moldova, am creat un traseu de la granița Moldovei cu Ucraina pentru a aduce refugiații de acolo direct la granița româno-moldovenească. Deci, ca să nu rămână în Moldova, ci să-i aducem în România”, a continuat Bogdan Aurescu, care a adus, de asemenea, în discuție ajutorul dat de UE Moldovei în ultimele luni.
Printre măsurile de sprijin implementate la nivel european, se numără:
- Crearea platformei de sprijin pentru Republica Moldova, prin care statele membre UE au reușit să adune peste 1,2 miliarde de euro, dintre care 432 de milioane sub formă de asistență directă;
- Oferirea de 40 de milioane de euro prin intermediul Fondului european pentru pace pentru a spori capacitățile de apărare ale R. Moldova.
Tot la Praga a avut loc și întâlnirea informală a miniștrilor Apărării din UE, la care a participat și ministrul român Vasile Dîncu. El a menționat că Moldova și Georgia rămân în continuare vulnerabile în fața amenințărilor Kremlinului și e nevoie ca Uniunea Europeană să le sprijine în a-și spori reziliența la amenințările de diferite tipuri.
Pe 24 august s-au împlinit șase luni de război în Ucraina, timp în care prioritățile politice și geostrategice ale autorităților de la Chișinău s-au schimbat radical și iremediabil. La o săptămână de la izbucnirea conflictului din Ucraina, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeană, urmând ca trei luni și jumătate mai târziu să primească statutul de țară candidată.
Tot la final de iunie, în timpul summitului de la Madrid, statele membre ale Alianței s-au angajat să sprijine Moldova în reformarea armatei sale printr-un pachet de măsuri de sprijin ce include sporirea capacităților sale logistice și cele de antrenare militară a trupelor.
România și Republica Moldova au semnat încă din 2012 un Acord ce prevede ca Bucureștiul să sprijine autoritățile de la Chișinău cu „armament, sisteme de armament, muniții la acestea, tehnică și echipamente militare, precum și studii și dezvoltări privind tehnologia militară și interoperabilitatea echipamentelor militare.”
Politica dusă, în schimb, de liderii români și moldoveni rămâne îngropată în afirmații evazive și în foarte puțini pași concreți spre a echipa adecvat armata Republicii Moldova.
Securitatea Republicii Moldova, complicată de statutul de țară neutră, rămâne un subiect mult prea puțin discutat de liderii politici internaționali, în ciuda proximității armatei ruse și cu toate că NATO sau România, teoretic, ar putea ajuta mai mult.
„NATO și Uniunea Europeană pot să ofere sprijin, nefiind nicio încălcare a Tratatului de la Washington, a altor prevederi ale spațiului comunitar sau a Cartei ONU. Deci dintr-o asemenea perspectivă ar trebui să privim lucrurile. Observăm că în Ucraina NATO a reușit și va reuși în continuare să evite orice externalizare a conflictului”, a declarat pentru Europa Liberă generalul (r) Virgil Bălăceanu.
De altfel, Moldova este membră a Parteneriatului pentru Pace (PP) desfășurat de NATO, prin care statele participante au acces la expertiza și experiența statelor membre pentru a-și reforma forțele armate.
Potrivit planului PP de acțiune al Chișinăului pe 2022-2023, cooperarea dintre Republica Moldova și NATO se bazează pe respectul față de neutralitatea Republicii Moldova, menționată în Constituția țării.
„Republica Moldova nu urmărește punerea în aplicare a prezentului IPAP cu scopul de a obține o poziție de membru în cadrul NATO”, se arată în documentul publicat pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene a Republicii Moldova.
Reacțiile evazive ale politicienilor români
Într-un interviu dat Europei Libere la finalul săptămânii trecute, expertul Samir Puri (Institutul Internațional pentru Studii Strategice), spunea că Moldova reprezintă un indicator real al securității din estul Europei și afirma că problema Transnistriei rămâne în continuare insuficient discutată de cancelariile occidentale.
Cu toate acestea, liderul PSD, Marcel Ciolacu, afirma în timpul unei vizite la Chișinău că Republica Moldova nu are nevoie de ajutor militar ca urmare a statutului de țară neutră. Întrebat de jurnaliști dacă statul român ar putea ajuta militar Chișinăul, în caz de nevoie, Ciolacu a răspuns că „România este un scut pentru Republica Moldova.”
Oficialii moldoveni îl contrazic pe Ciolacu, explicând că neutralitatea Moldovei nu reprezintă o piedică pentru echiparea și înarmarea corespunzătoare a armatei.
„Da, suntem un stat neutru, în același timp vom face tot ce se impune, în special după 24 februarie, pentru a ne consolida sistemul de apărare, ordine publică servicii de informații și așa mai departe”, a declarat Igor Grosu, liderul partidului PAS, aflat la guvernare.
Întrebat dacă statutul de țară neutră afectează cooperarea cu NATO, secretarul de stat moldovean în domeniul Apărării, Valeriu Mija, confirmă afirmațiile lui Grosu, spunând că autoritățile de peste Prut lucrează „puțin mai practic”. În contextul eforturilor de modernizare a armatei Moldovei, Mija a transmis că țara sa a ajuns în faza a doua de reforme.
Ministrul român al Apărării, Vasile Dîncu a adoptat aceeași poziție atentă în cadrul cooperării militare a României cu Republica Moldova.
Într-o reuniune cu omologul său moldovean, Anatolie Nosatîi, din iunie 2022 de la București, Dîncu declara că armata română se arată disponibilă să coopereze și să sprijine eforturile de modernizare, creșterea capacității operaționale și a nivelului de interoperabilitate dintre cele două state. Ministrul român nu a dat detalii concrete legate de natura eforturilor de cooperare.
Afirmațiile liderilor de la București sunt criticate de experții consultați de Europa Liberă. Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu le numește „ezitante și nehotărâte”, în timp ce Ștefan Popescu, spune că politica din România e „deconectată de ce se întâmplă pe plan european.”
La nivel practic, inclusiv ceea ce se traduce în lipsa conectării Republicii Moldova de Spațiul Economic European este urmarea mobilizării tardive a politicilor de infrastructură românești.
„Autostrada Moldovei ar fi putut juca un rol cheie în conectarea Republicii Moldova, nu numai a județelor noastre din Moldova, de capitala României, București. Iarăși, nu există nicio autostradă care, de la Ungheni, să ajungă la Iași și de la Iași mai departe spre centrele urbane și industriale ale Transilvaniei. Nu avem o cale ferată de mare viteză între România și Republica Moldova. Prea puține companii din România au trecut Prutul”, declară expertul în relații internaționale Ștefan Popescu pentru Europa Liberă.
Ambii experți afirmă, însă, că modernizarea armatei Republicii Moldova și integrarea sa în structurile militare vestice reprezintă probleme ce țin de politicile ambelor state, nu doar de voința României de a ajuta Republica Moldova.
„România nu are în acest moment o viziune asupra înarmării Republicii Moldova probabil și pentru că, până nu demult, nici Chișinăul nu și-a pus această problemă, nu a pus această chestiune pe agenda dialogului bilateral și nu a cerut așa ceva, crezând că neutralitatea pe care a avut-o în ultimii 31 de ani este suficientă”, a explicat Naumescu.
Armata Republicii Moldova, între sapă și nevoia de modernizare
În luna iunie, președinta Moldovei, Maia Sandu, declara că, în caz de invazie, armata Moldovei va fi trimisă la război cu sapa. Liderul de la Chișinău a ținut să clarifice că țara sa nu intenționează să atace pe nimeni, dar a precizat că situația dotării armatei moldovenești trebuie luată în serios.
„Dacă avem o armată, ea nu trebuie lăsată 'cu sape de lemn', ci trebuie să facem niște lucruri elementare. Eu sper să nu ajungem în situația în care armata trebuie să ne apare, dar nu este corect să ținem armata fără niciun echipament care să le permită să ne apere. Singura promisiune pentru arme pe care o avem este de la UE și este pentru arme non-letale”.
În timpul unei conferințe de presă susținută la Palatul Cotroceni alături de președintele României, Klaus Iohannis, Maia Sandu a declarat că Guvernul de la Chișinău ia în calcul toate scenariile cu privire la un atac al Rusiei asupra Moldovei, iar în cazul în care temerile se confirmă, Moldova va cere ajutor.
Sprijinul militar neletal, în valoare de 40 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană va „consolida abilitățile, mobilitatea, capacitatea de comandă și control a unităților de logistică, apărarea cibernetică, recunoașterea aeriană fără pilot la bord și comunicațiile tactice ale Forțelor Armate ale Republicii Moldova, prin furnizarea de echipamente neletale, bunuri și servicii relevante, inclusiv instruire legată de echipamente”, a adăugat președintele Republicii Moldova.
Ajutorul promis este cu doar 7 milioane de euro mai mic decât bugetul alocat de Guvernul Moldovei armatei pe întreg anul 2022, și anume 46.514.333 de milioane de euro. La o defalcare mai atentă a planului de achiziții pe 2022 al Ministerului Apărării din Moldova, doar 1.544.872 de euro se îndreaptă către achiziționarea de echipament militar individual și de inventar.
Prin comparație, autoritățile de peste Prut alocă mai mulți bani din bugetul apărării pentru produsele alimentare (2.129.139 de euro) decât pentru obținerea de echipament militar în rândul soldaților moldoveni. Iar alți 1.546.702 de euro se îndreaptă anul acesta către lucrările de reparație ale cazarmei Dănceni.
Bugetul pentru armata Moldovei a crescut semnificativ în ultimii ani. Dacă în 2017, Chișinăul aloca în jur de 35,3 milioane de euro, în decursul a 5 ani sumele de bani investite în armată au crescut cu aproximativ 25%.
Însă Ștefan Popescu e de părere că indiferent de eforturi, Chișinăul rămâne dependent de ajutor din exterior.
„Chiar dacă ar avea și un miliard de euro sau o sumă similară bugetului României, Moldova tot n-ar putea avea o armată care să-i asigure apărarea și securitatea națională. Republica Moldova este o țară foarte mică prin dimensiunea sa, prin mediul geopolitic în care evoluează ca stat și prin resursele de care dispune – nu numai resurse materiale, ci și resursele umane. Republica Moldova este dependentă de ajutor din exterior”, a declarat expertul român.
Ce fel de ajutor militar are nevoie Moldova și de la cine?
Potrivit Ministerului Apărării al Republicii Moldova, armata țării are 6.500 de soldați și 2.200 de angajați civili, iar marea majoritate a echipamentului și tehnicii militare datează de pe vremea Uniunii Sovietice. Guvernul cheltuie în jur de 0.4% din PIB-ul țării, o sumă considerabil mai mică decât vecinii ei din Occident (România a cheltuit în 2021 2,04% din PIB pe armată, sau aproape 5 miliarde de euro).
Întrebat de ce fel de ajutor militar ar avea nevoie armata Moldovei în fața unei potențiale agresiuni a Federației Ruse, generalul Bălăceanu a spus că răspunsul se bazează pe lecțiile învățate de pe urma conflictului din Ucraina.
Oficialul român notează că înzestrarea trebuie să cuprindă, în primul rând, mijloace de lovire la distanță și cu precizie foarte mare. Totodată, Moldova are nevoie de echipamente și muniții militare necesare luptelor la contact. În acest context, Bălăceanu a menționat rachetele anti-tanc și cele anti-aeriene cu bătaie mică.
„Cu racheta antitanc poți să scoți din luptă un tanc de 10, 15 sau chiar de 20 de ori mai scump decât racheta respectivă. Iar dincolo de acest raport în privința valorii echipamentului pe care-l scoți din luptă cu un alt echipament, este de luat în considerare faptul că au un efect de încetinire sau chiar de oprire a ofensivei inamicului”, a explicat Bălăceanu.
Nu în ultimul rând, generalul român a îndemnat Guvernul de la Chișinău să meargă pe un sistem de pregătire a populației și a forțelor teritoriale.
„Țările Baltice au dezvoltat un sistem foarte bun de pregătire a forțelor de rezervă și a forțelor teritoriale. Au trecut la înzestrarea cu echipamente militare care nu sunt foarte scumpe, dar care sunt eficiente”, a punctat el.
Statele baltice au introdus conceptul de rezistență civilă în planurile lor naționale imediat după destrămarea Uniunii Sovietice și obținerea independenței în 1991.
Toate cele 3 țări au căutat șă își educe cetățenii cu privire la apărarea națională în caz de nevoie și au încercat să îi familiarizeze cu ramurile serviciilor militare prin reintroducerea sau extinderea armatei obligatorii, precum și prin consolidarea rezerviștilor voluntari.
Cert este că discuțiile din Occident legate de securitatea Moldovei încă nu s-au încheiat. Pe măsură ce luptele din sudul Ucrainei continuă și situația militară din apropierea orașelor Herson și Odesa rămâne volatilă, autoritățile de la Chișinău sunt nevoite să reconsidere limitele neutralității și de unde încep nevoile militare reale ale R. Moldova.
„Republica Moldova rămâne complet descoperită în fața armatei Rusiei. Posibilitatea ca ea să fie implicată în acest război, repet, în eventualitatea căderii Odesei devine foarte mare”, spune Valentin Naumescu.
