Cei mai nemulțumiți de perspectiva organizării alegerilor europene in Marea Britanie, dată fiind amânarea Brexitului până în octombrie, sunt conservatorii europeni, Partidul Popular European (PPE).
Și mai nemulțumiți de organizarea alegerilor în Marea Britanie luna viitoare sunt însă creștin-democrații germani, CDU/CSU, pentru că asta va reduce șansele candidatului lor la președinția Comisiei Europene, Manfred Weber, sporindu-le pe cele ale socialistului olandez Frans Timmermans.
Fără Regatul Unit, știind că cele 73 de locuri ale europarlamentarilor britanici (din 751) au fost reîmpărțite sau suspendate (România ar fi urcat astfel de la 32 de eurodeputați la 33), PPE ar fi avut 50 de scaune mai mult decât socialiștii, al doilea grup din Parlamentul European și eternii săi rivali.
Dacă luna viitoare se organizează alegeri europene în Marea Britanie, numărul de eurodeputați va rămâne de 751, cu 73 de britanici, iar diferența între PPE și socialiști se va reduce la 15 scaune. Asta pentru că laburiștii britanici ai lui Jeremy Corbyn, care vor realiza în mod sigur un scor foarte bun, fac parte din tabăra socialistă, în vreme ce conservatorii Theresei May (Tories), sunt în tabăra eurosceptică încă din 2014, în grupul conservatorilor și reformiștilor, cum este denumită gruparea din care mai face parte și partidul Lege și Justiție, aflat la putere în Polonia.
Într-adevăr, premierul de atunci David Cameron (cel responsabil si de dezastrul Brexitului) a decis să scoată Tories din grupul PPE și să facă alianță cu euroscepticii cehi ai lui Vaclav Klaus și alte partide minore antieuropene. Asta nu doar că i-a scandalizat pe cei din PPE, partid total pro-european, ba chiar aflat la originea construcției europene, însă le-a redus numărul de membri și a dat dreptate retrospectiv acelor creștini-democrați care se opuseseră de la început primirii britanicilor.
Într-adevar, toate marile figuri fondatoare ale UE au fost PPE sau precursori crestin-democrați ai partidului, de la Schuman și Adenauer, trecând prin De Gasperi si pana la Helmut Kohl, toți au fost PPE, promovând federalismul european și împăcarea franco-germană într-o vreme când mulți socialiști încă mai flirtau cu euro-comunismul și cu Moscova.
PPE nu reprezintă conservatorii
Li se spune deseori, absolut impropriu, „conservatorii”. Termenul de “conservatori” îi desemnează tradițional pe Tories britanici, eurosceptici, care nu mai fac parte din PPE încă de la începutul actualei legislații europene, când au părăsit PPE (spre ușurarea multora din partid) pentru a forma un mic grup împreună cu „conservatorii” cehi, la fel de eurosceptici, ai lui Vaclav Klaus. Încă de când Marea Britanie a intrat în (pe atunci) Comunitatea Europeană, in 1972, mulți membri PPE importanți au fost împotriva primirii conservatorilor (Tories) în PPE. Conservatorii britanici au fost primiți inițial pentru a umfla numărul membrilor și vreme de decenii au adus doar probleme în PPE, insuflând euroscepticismul și aducând o tradiție de dreapta de tip liberal care mergea împotriva tradiției umaniste a PPE. Plecarea conservatorilor britanici, chiar dacă a redus numeric PPE, a restabilit parțial coeziunea doctrinara a formațiunii.
