În jur de 95% dintre voturi au fost numărate până acum, iar Democrații Suediei, partid cu rădăcini fasciste, a ajuns pe locul doi. Rezultatele vor fi finalizate spre sfârșitul săptămânii, după ce vor fi numărate voturile din diaspora.
Dacă partidul Social Democrat, care este acum la putere, va reuși să câștige o majoritate discretă, vor fi nevoiți să formeze o coaliție cu alte partide de stânga și centru. Chiar dacă social-democrații au câștigat peste 30% dintre voturi, ei sunt izolați, așadar blocul de dreapta deține majoritatea.
Deocamdată, partidul de extremă dreaptă Democrații Suediei a obținut 20,6% din voturi, iar moderații de dreapta sunt pe locul al treilea cu 19% din voturi. Negocierile pentru noul guvern ar fi început deja în alianța de dreapta, conform publicației suedeze Aftonbladet.
„Pare că va avea loc un schimb de putere”, a declarat Jimmie Åkesson, liderul Democraților Suediei, adăugând că „scopul nostru este să facem parte din guvern”. Această nouă susținere populară a dreptei este neașteptată, într-o țară cunoscută pentru tradițiile liberale și creștin-democrate.
În ultima sută de ani, majoritatea guvernelor suedeze au fost de stânga. Acest fapt a dus la crearea unui stat cu politici socialist-democrate și convingeri progresiste. Astfel, Suedia promovează protecția mediului, drepturile comunității LGBTQ și egalitatea de gen, iar sindicatele au o prezență politică majoră. Impozitele și taxele sunt foarte ridicate în Suedia, ceea ce permite statului să susțină un sistem educațional performant, un sistem medical excelent și numeroase alte măsuri de protecție socială precum concediul de maternitate sau pensiile. Societatea suedeză este diversă, deoarece țara a primit aproape două milioane de imigranți și de refugiați în ultimele câteva decenii (cetățenii născuți în afara țării constituie acum peste 20% din populația Suediei). Economia Suediei este extrem de performantă, fapt care a atras aceste valuri de imigranți.
La aceste alegeri, s-au prezentat un număr scăzut de suedezi, ceea ce poate fi semnul unei apatii politice generale. Majoritatea problemelor dezbătute în acest ciclu electoral sunt probleme de dreapta, în special imigrația.
Partidul Social Democrat este condus de Magdalena Andersson, prima femeie prim-ministru al Suediei. Andresson este foarte populară în Suedia, însă pare să fie mult mai populară decât propriul partid, care se află la putere din 2014 și domină peisajul politic încă din anii 1930.
Alegătorii, mulțumiți de faptul că Andersson a îndrumat țara spre apartenența NATO și că a condus țara cu succes prin pandemie în calitate de ministru al finanțelor, o văd într-o lumină favorabilă. Dacă restul partidului ar fi reușit să inspire mai mult alegătorii, cursa nu ar fi fost atât de strânsă, însă în ultimele luni majorarea costurilor de zi cu zi și a prețului energiei au început să fie resimțite și alegătorii caută să remedieze aceste probleme.
Democrații Suediei: Un partid controversat
Partidul Democrații Suediei își are rădăcinile în mișcarea neo-nazistă din anii 1980 și se opune imigrației. Liderul Jimmie Åkesson a reconstruit imaginea partidului în ultimii zece ani, timp în care o parte din politicile grupării au devenit mai puțin radicale. De unde în 2010 erau văzuți ca niște paria politici de către celelalte partide, abia reușind să intre în parlament, Democrații au reușit să devină al doilea cel mai susținut partid din țară. Însuși Åkesson a muncit mult la imaginea sa publică, încercând să apară ca un bărbat oarecare, nu un intelectual.
Prioritatea politică a Democraților este să închidă ușile în fața imigranților, negându-le azilul politic chiar și pe motive de discriminare religioasă ori pe baza orientării sexuale. Partidul lui Åkesson dorește să reducă sprijinul economic pentru imigranți și să întărească prezența poliției în comunitățile de culoare.
Deși inițial susținea Swexit, o ieșire din Uniunea Europeană, Åkesson s-a răzgândit între timp. În ceea ce privește războiul din Ucraina, decizia a fost și mai grea - precum alte partide de dreapta extremă din restul Europei, există conexiuni între Democrații Suediei și Kremlin.
Åkesson și partidul său, deși încearcă să pară mai moderați, au ridicat problema „islamizării” în campania electorală, dând vina pe imigranții și refugiații musulmani pentru problemele sociale și economice ale țării și pentru noul val de violență din unele regiuni.
Deși nu mai sunt la fel de deschiși în ura față de alte rase ca în anii 1990, Democrații încă se percep ca fiind singurii care pot „salva” populația albă majoritară a Suediei, conform unui expert citat în The Guardian. Într-un raport din august, a reieșit că dintre 289 de politicieni suedezi implicați în activități rasiste sau naziste, 214 dintre aceștia provin din partidul Democraților Suediei.
În timpul campaniei electorale, Democrații au decorat un tren din metroul capitalei în culorile lor, albastru și galben și l-au supranumit „expresul repatrierii”. Purtătorul de cuvânt al partidului a postat o poză cu acest metrou pe Twitter, cu descrierea „Bine ați venit la bordul trenului repatrierii, aveți un bilet cu o singură călătorie. Următoarea stație, Kabul!” Din moment ce au obținut mai multe voturi ca niciodată, se pare că Democrații au reușit să exploateze temerile suedezilor cu privire la imigrație și violență.
În cazul în care alianța de dreapta va câștiga majoritatea voturilor și va fi invitată să formeze un guvern, Åkesson nu va deveni premier. În schimb, va fi împins în față Ulf Kristersson, liderul Moderaților, o opțiune mai puțin controversată.
În 2018, Kristersson i-a promis unui supraviețuitor al Holocaustului că nu se va alia niciodată cu Democrații. În trecut, Åkesson a declarat că musulmanii sunt „cea mai mare amenințare străină de după al Doilea Război Mondial”.
NATO și UE
Sub conducerea Magdalenei Andersson, Suedia a început procesul de aderare la NATO, una dintre problemele politice majore din următorii ani. De asemenea, Suedia va căpăta președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene timp de jumătate de an în ianuarie 2023, poziție care le va permite să stabilească un set de priorități politice, economice și sociale pentru Uniunea Europeană.
Partidul lui Åkesson s-a opus inițial intenției țării de aderare la NATO, dar s-a răzgândit și a susținut mișcarea cu condiția ca și Finlanda să facă același lucru. În mod similar, după un an de campanie anti-UE, în 2019 Democrații au hotărât că preferă reformarea, nu abandonarea Uniunii.
