Președinta Moldovei, Maia Sandu, a spus că, la un eventual referendum, ar vota pentru unirea Moldovei cu România. Declarația a fost făcută la începutul săptămânii, într-un interviu acordat podcastului britanic „The Rest Is Politics”, în care a discutat despre provocările geopolitice și presiunile rusești.
Sandu a susținut însă că integrarea europeană rămâne prioritatea guvernului de la Chișinău.
Ulterior, voci apropiate puterii de la Chișinău au afirmat că este poziția Maiei Sandu în calitate de persoană fizică, nu în cea de lider de stat implicat în accederea la Uniunea Europeană.
Reacții în România
Politicienii români au salutat declarația, văzând-o ca un pas istoric.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a interpretat-o ca fiind o „invitație la reunificare” și o soluție de securitate națională.
Senatorul Clement Sava (Grupul PACE „Întâi România”) a anunțat inițiative parlamentare pentru referendum, iar consilierul prezidențial Eugen Tomac a reiterat poziția oficială: „România este pregătită, dar decizia aparține moldovenilor”.
Unele voci au făcut apel la prudență, subliniind contextul UE și războiul din Ucraina.
Reacții în Moldova
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a cerut demisia Maiei Sandu, acuzând-o de „trădare a intereselor naționale”.
„Aceasta reprezintă o trădare directă a intereselor naţionale, exprimată conştient, public şi pe o platformă străină”, acuză PSRM, partid aflat în opoziție în Parlamentul de la Chișinău, potrivit News.ro.
În consecință, formațiunea a solicitat Procuraturii Generale, Serviciului de Informații și Securitate (SIS), precum și altor instituții competente „să iniţieze de urgenţă o anchetă privind posibila trădare de patrie”.
Universitari: avem nevoie de poziții moderate
Experții în integrare europeană sau în istoria României fac apel la realism și moderație. Ei susțin, la unison, că unirea implică procese complexe (constituționale, instituționale interne și în relația cu Uniunea Europeană), iar prioritatea ar trebui să fie, în acest moment, sprijinul pentru integrarea Moldovei în UE.
Unele voci văd declarația doar ca pe un „exercițiu de imagine”, nu un angajament ferm.
Teodor Lucian Moga de la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este specialist în relații internaționale și politici europene.
Apreciază că, în actualul context geopolitic, o eventuală discuție despre unirea României cu Republica Moldova „nu este oportună”.
În opinia lui, România are „suficiente pe agenda sa”, atât pe plan intern, cât și în privința provocărilor internaționale, iar atenția principală ar trebui îndreptată spre sprijinirea Ucrainei și consolidarea poziției în cadrul coalițiilor occidentale.
„Este un proiect extrem de complicat, atât din punct de vedere politic, cât și juridic”, explică profesorul, amintind că o eventuală reunificare ar presupune o serie de etape constituționale și consultări internaționale complexe.
Procesul, spune el, ar trebui să înceapă prin referendumuri în ambele țări și să fie însoțit de modificări ale Constituției României, dar și de discuții cu partenerii euroatlantici. „Nu cred că este momentul acum pentru astfel de proiecte de țară”, adaugă Moga.
În privința reacției opiniei publice, profesorul subliniază că, deși în România ar putea exista sprijin relativ mare pentru un astfel de demers, în Republica Moldova prioritatea rămâne integrarea europeană.
„M-aș îndoi că un astfel de proiect ar fi prioritar pentru societatea moldoveană, care este concentrată pe aderarea la Uniunea Europeană”, spune el.
Teodor Lucian Moga mai atrage atenția asupra reacțiilor externe, amintind că Moscova a criticat ferm orice discuție despre unire și că un asemenea subiect ar fi ușor exploatat propagandistic.
În opinia lui, România ar trebui să evite inițiative care pot destabiliza situația regională deja tensionată și să continue să sprijine Ucraina și Republica Moldova în actualul cadru european.
Istoricul Cosmin Popa, specializat în spațiul ex-sovietic, este de părere că declarațiile recente ale președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, privind o eventuală reunificare cu România au fost interpretate „cel puțin exagerat”.
Potrivit lui Popa, șefa statului de la Chișinău nu a pledat pentru o unire „imediată sau imperioasă”, ci și-a exprimat mai degrabă îngrijorarea față de capacitatea Republicii Moldova de a-și menține democrația în actualul context politic și geopolitic.
„Exacerbarea temei unirii este, în opinia mea, mai degrabă, o concesie făcută propagandei rusești”, explică istoricul, subliniind că discursul rus privind Moldova este prins „într-o dilemă insolvabilă”: în timp ce la Chișinău promovează ideea statalității moldovenești, la București, aceeași propagandă încurajează unirea, însă doar ca instrument de manipulare.
Istoricul afirmă că, în realitate, „este mult zgomot pentru foarte puțin”, întrucât unirea nu e pe agenda guvernelor de la București sau Chișinău și nici a instituțiilor europene.
Din perspectiva lui, prioritare sunt „demersurile de compatibilizare structurală” între cele două state – în plan instituțional, energetic, politic, economic și militar – procese pe care România ar trebui să le accelereze. În lipsa unui „sistem comun, conceput realist și adaptat spațiului post-sovietic”, o eventuală reunificare ar risca să eșueze.
Totuși, istoricul nu exclude complet o asemenea perspectivă, ci atrage atenția că un astfel de proiect ar necesita o nouă arhitectură de securitate europeană și o clasă politică românească pregătită să înțeleagă „comandamentele reale” ale unei construcții statale comune.
Nici la Chișinău problema nu se vede altfel.
Directorul Europei Libere Moldova, Alexandru Eftode, afirmă că ideea unei eventuale uniri a Republicii Moldova cu România „nu este, în acest moment, o preocupare reală” în societatea moldovenească.
Sondajele de opinie din 2025, spune acesta, arată că doar aproximativ 35% dintre cetățenii Republicii Moldova susțin o eventuală unire, în timp ce majoritatea preferă continuarea parcursului european. Sondajele au fost realizate fără diaspora.
Eftode subliniază că președinta Maia Sandu a exprimat, în recentele sale declarații, o poziție constantă, susținută de mai mulți ani: apropierea de România prin integrarea europeană, nu printr-un demers politic imediat de reunificare.
„Ea a spus clar că prioritatea este integrarea europeană, care este un obiectiv realist. Unirea -a precizat chiar Maia Sandu în podcast - nu are, în acest moment, sprijin majoritar în societate”, a explicat jurnalistul.
Reacțiile ample din presa internațională și din România la declarațiile Maiei Sandu sunt explicate în momentul în care au fost făcute, dar tema unirii „nu e nici nouă, nici prioritară” în Moldova. „Ar fi fost o știre doar dacă Maia Sandu ar fi spus că votează împotriva unirii”, adaugă Iftode.
Directorul Europei Libere Moldova remarcă, de asemenea, că o mare parte din clasa politică de la Chișinău are cetățenie română, inclusiv membri ai guvernului, și că electoratul unionist s-a regăsit în ultimii ani în jurul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS).
„PAS și Maia Sandu au preluat electoratul unionist, promovând ideea unirii prin integrarea în Uniunea Europeană – o abordare împărtășită și de politica oficială a României din ultimii ani”, spune Eftode.
Ce ar însemna, din punct de vedere juridic, unirea
Din punct de vedere juridic, unirea ar presupune referendumuri, atât în România, cât și în Republica Moldova, și modificarea Constituțiilor celor două țări, spun experți în drept constituțional pentru Europa Liberă. Un nou stat ar însemna o nouă Constituție.
Constituția României din 2003 impune proceduri stricte pentru orice modificare teritorială, făcând unirea cu Republica Moldova extrem de complexă din punct de vedere legal.
Constituția României, Art. 3 – Teritoriul(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine. definesc România ca stat național suveran și indivizibil, cerând referendum național și revizuiri constituționale pentru integrări noi. Aceste prevederi reflectă angajamentele internaționale și evită schimbări unilaterale.
Unirea, atrag atenția specialiștii, ar necesita redefinirea frontierelor, ceea ce implică revizuirea Constituției, prevăzută prin articolele Constituția României, Art. 150 – Iniţiativa revizuirii(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative., Constituția României, Art. 151 – Procedura de revizuire(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. și Constituția României, Art. 152 – Limitele revizuirii(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.din legea fundamentală.
Procedura revizuirii în Constituția României
Revizuirea începe cu o propunere care poate veni din partea a cel puțin o treime din numărul parlamentarilor, a președintelui, la propunerea Guvernului sau a 500.000 de cetățeni.
Propunerea poate fi adoptată cu majoritate calificată, mergând până la trei sferturi dintre parlamentari.
Decizia Parlamentului trebuie să fie votată prin referendum obligatoriu în maximum 30 de zile și validată de Curtea Constituțională.
Moldova a modificat recent Constituția
Constituția Republicii Moldova a fost modificată recent prin referendum pentru a consfinți integrarea europeană ca obiectiv ireversibil. A fost un pas istoric în parcursul pro-UE al țării.
Pe 20 octombrie 2024, 50,38% dintre cetățeni au votat „DA” pentru modificări constituționale, validate ulterior de Curtea Constituțională a țării.
Schimbările au fost publicate oficial în Monitorul Oficial pe 13 noiembrie 2024 – ele introduc integrarea în UE ca „obiectiv strategic” și identitatea europeană a poporului moldovenesc.
Modificarea blochează temporar (minim doi ani) orice referendum contrar și obligă politicienii să promoveze valori UE în legislație. Opoziția prorusă a boicotat scrutinul, dar rezultatul strâns reflectă diviziuni sociale profunde.
O altă problemă spinoasă în privința unei posibile uniri este problema Transnistreană.
Situația Transnistriei
Problema transnistreană poate fi un obstacol major în calea unei ipotetice uniri a României cu Republica Moldova, din cauza prezenței militare ruse și statutului de facto separatist al regiunii.
Cu populație majoritar rusofonă, regiunea s-a separat de R. Moldova în 1990, declanșând războiul din 1992 soldat cu victime, în care Armata a 14-a rusă a intervenit de partea forțelor separatiste.
De atunci, regiunea rămâne susținută economic și militar de Moscova, care menține peste 1000 de militari în stânga Nistrului.
Guvernul de la Chișinău spune că prezența trupelor ruse acolo reprezintă principala barieră pentru reintegrarea regiunii și acuză Rusia că o folosește pentru a destabiliza R. Moldova și a amenința Ucraina, intensificând activități hibride în ultimii ani.
Unirea ar implica preluarea problemei transnistrene de către România.
România a denunțat pactul Ribbentrop-Molotov încă din 1991
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, Moldova a fost desprinsă, în iunie 1940, de România, și ocupată de ruși. Pe 2 august, numele ei a devenit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) – una dintre republicile din fosta URSS.
Cu o singură excepție, perioada 3 septembrie 1941 – 4 septembrie 1944, când statutul țării a fost de Guvernământ al Basarabiei în cadrul României, ca urmare a atacării URSS de către Germania, până în 1991, Moldova a rămas cu numele RSSM.
Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a inclus protocoale secrete care au împărțit Europa de Est în sfere de influență. Pentru România, a dus la cedarea sub ultimatum a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța către URSS în iunie 1940.
În 1991, pe 24 iunie, înainte de adoptarea noii Constituții, Parlamentul României a adoptat o declarație oficială prin care condamna Pactul Ribbentrop-Molotov, declarându-l „ab initio nul și neavenit”.
Acest document, publicat în Monitorul Oficial, subliniază consecințele devastatoare pentru București, inclusiv pierderile teritoriale din 1940.
Documentul detaliază pierderile: „Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră”, legând direct pactul de dezmembrarea teritorială a României.
Declarația marchează distanțarea de propaganda comunistă și afirmă dreptul la adevăr istoric, servind ca bază pentru dezbateri ulterioare despre relațiile româno-ruse și unirea teritoriilor istorice.
Astăzi, în contextul tensiunilor regionale, ea rămâne relevantă pentru înțelegerea moștenirii Războiului Rece și a securității est-europene. Parlamentul subliniază astfel angajamentul pentru integritate teritorială și suveranitate.
Pactul a fost declarat nul chiar și de semnatarii lui, imediat după ce a început Operațiunea Barbarossa, adică invazia germană a URSS. Cu toate acestea, efectele lui nu au fost niciodată anulate.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
