*Arie protejată = zonă terestră sau marină destinată special pentru protecția și menținerea biodiversității, a resurselor naturale și culturale.
Una dintre aceste zone se remarcă drept cea mai vizitată din România – Parcul Natural Bucegi.
33.000 de hectare întinse pe teritoriul a trei județe. O oază de frumusețe naturală și biodiversitate în inima României, care atrage ca un magnet turiști dornici să exploreze peisajele pitorești și să se bucure de aerul proaspăt de munte. Aer rece și curat. Până te izbește un iz de... porumb fiert!
Pe Bucegi nu e loc de teren agricol, dar asta nu e vreo problemă. Căci porumbul ajunge la turiști chiar și la 2000 și ceva de metri. E cald, e bun și e ronțăit cu poftă cât să îți tragi sufletul înainte să vezi Babele.
Urcăm Bucegii într-o zi de luni. Vreme superbă, lume multă, turism de masă. Și, ca după fiecare masă, rămân și resturile. Răsar dintre stânci, din iarbă, pe poteci, din șanțurile săpate de ploaie. Nimeni nu pare deranjat. În fotografii se vede doar frumosul. Cine se împiedică totuși de vreun deșeu ridică întrebarea: de ce nu sunt coșuri de gunoi pe munte?
„Pentru că în zona montană nu trebuie să existe tomberoane! În momentul în care se creează zone de colectare a acestor ambalaje, resturi alimentare, în a două clipă acea zonă va fi frecventată de animale sălbatice. Urși, vulpi, poate chiar și lupi”, spune directorul Parcului Natural Bucegi, Alexandru Colțoiu.
Crucea de pe Caraiman, Babele, Sfinxul și Vârful Omu sunt punctele de reper pentru orice turist de weekend sau iubitor al muntelui care urcă în Bucegi. Absorbiți de loc, plimbăreții uită de reguli sau le ignoră cu bună-știință. Oamenii nu se leapădă de proastele obiceiuri nici la peste 2000 de metri.
„Am ecologizat un traseu în luna mai. Acum aud de la turiști că iarăși s-a umplut de gunoaie în acea zonă. Acum trebuie să mergem din nou să colectăm aceste gunoaie. Va fi o muncă foarte grea pentru că nu poți intra cu o mașină acolo. Trebuie să iei la pas, cu sacul în spinare”, povestește Valentin Bălan, ranger în Parcul Natural Bucegi.
Dar nu doar deșeurile ne ies în cale în Bucegi. Ca să îi țină departe pe aventurieri, Babele sunt înconjurate de gard. Nu și stâncile din jur, și ele monumente ale naturii. Iar regulile parcului spun clar: cățărarea este strict interzisă. Degeaba! Adulți, copii se urcă deopotrivă, fără probleme.
La doi pași de Sfinx, un ciclist vrea să confirme că o fotografie chiar face cât o mie de cuvinte. Și urcă pe două roți pentru a imortaliza momentul, lucru interzis!
În fiecare an, pe 28 noiembrie, de ziua Sfinxului, sute de oameni urcă muntele să absoarbă din energia stâncii, la ora magică, atunci când se formează piramida luminii. În restul anului, prea mulți uită parcă să respecte monumentul învăluit încă în atâta mister.
În drumul lor spre munte sau de pe munte, oamenii ignoră una dintre cele mai dure și mai importante legi ale oricărei zone sălbatice: nu intrați în contact și nu hrăniți animalele sălbatice!
„Ursul este cel mai oportunist animal. Găsește întotdeauna cea mai ușoară sursă de hrană. De aici și interacțiunile dese cu oamenii”, amintește rangerul Valentin Bălan.
Fimul Om versus Urs pare să găsească mereu noi și noi scenarii. Și din film documentar se transformă rapid în thriller sau dramă.
Rangerii monitorizează urșii. Le cunosc zonele de hrană, de plimbare, de hibernare. Îi văd mereu pe munte și știu să îi protejeze. Din păcate, turiștii vin, îi hrănesc și pleacă.
„Către iarnă, turismul se diminuează. Unde va mai găsi ursul gunoaie? Va intra peste oameni în cabană. Va găsi o mașină parcată, va simți mâncare acolo, va rupe mașina”, avertizează rangerul.
Iar urșii condamnați de oameni ajung trofee. În registrele de la Ministerul Mediului, România are între 7.500 și 8.000 de urși bruni. Din 2016 și până în 2022, 444 de urși au fost împușcați pentru că au intrat în zonele populate de oameni. În aceeași perioadă, 22 de oameni au fost omorâți de urși.
Vara, când muntele e verde, turiștilor le iau ochii și alte culori: roșu, mov, galben, albastru! Sunt culorile plantelor și florilor care cresc doar aici, la altitudini mari. Rangerii parcului spun că în ultimii ani oamenii rup plantele ocrotite într-un număr atât de mare, încât acest lucru a devenit deja un fenomen.
Unul dintre cazurile care l-au lăsat pe rangerul Valentin Bălan fără cuvinte este al unei femei care a vrut să plece de la munte cu o amintire de o viață și a rupt fără remușcări 37 de flori de colț, o plantă atât de importantă și de rară încât este pe lista roșie a speciilor cu grad maxim de protecție.
Un alt caz celebru este al unei alte femei care a plecat acasă cu o tufă de bujori de munte care a avut nevoie de 30 de ani să ajungă la maturitate. Planta a fost distrusă, iar turista amendată cu 5.000 lei.
Pe internet a luat de curând amploare un alt fenomen: cel al ghizilor de ocazie care promit experiențe memorabile pe trasee nemarcate. O activitate nu doar ilegală și care se lasă cu amenzi, ci și extrem de periculoasă.
„În momentul în care se părăsește traseul turistic se pot deranja animalele sălbatice. Se pot deranja specii de floră care se găsesc doar în zonele neantropizate sau nefrecventate de turiști. În plus, siguranța turiștilor este mult mai ridicată pe trasee”, explică directorul Parcului Natural Bucegi, Alexandru Colțoiu.
În România sunt 29 de parcul naționale și naturale. Dintre acestea, 22 sunt administrate de Romsilva, iar restul de șapte de consilii județene, locale, organizații sau asociații.
