Linkuri accesibilitate

Analiză | Atacul de la Zaporojie și cum respinge NATO provocările Rusiei


Comandantul forțelor SUA în Europa - generalul Tod D. Wolters, secretarul general al NATO - Jens Stoltenberg și secretarul de stat american Antony Blinken, la conferința miniștrilor de externe ai NATO de vineri, 4 martie 2022
Comandantul forțelor SUA în Europa - generalul Tod D. Wolters, secretarul general al NATO - Jens Stoltenberg și secretarul de stat american Antony Blinken, la conferința miniștrilor de externe ai NATO de vineri, 4 martie 2022

Departamentul de Stat al SUA a trimis vineri un mesaj urgent tuturor ambasadelor SUA din Europa, spunându-le să nu preia tweet-ul Ambasadei SUA la Kiev, care a numit „crimă de război” atacul armatei ruse asupra centralei nucleare de la Zaporojie, în apropiere de orașul Enerhodar.

Informația a fost data prima oară de NBC și confirmată apoi de CNN, care a consultat ordinul de revizuire emis de Departamentul de Stat.

Gestul Departamentului de Stat al SUA echivalează cu o delimitare de eticheta pusă de Ambasada SUA la Kiev (mutată din motive de siguranță la Liov) actului de agresiune rusesc.

Pentru că presa din întreaga lume așa a și titrat: că SUA, nu ambasada de la Kiev, consideră atacul de la Zaporojie o crimă de război”.

Atacul de la Zaporojie, declarație de război a Rusiei împotriva NATO

De ce este atât de importantă delimitarea Departamentului de stat de mesajul Ambasadei SUA la Kiev și ce trădează această trecere sub tăcere a mesajului ambasadei?

„Nu preluați tweetul Ambasadei de la Kiev despre bombardarea unității ca posibilă crimă de război”, s-ar fi spus în mesaj. „Dacă l-ați preluat, anulați preluarea cât mai curând posibil”.

Atacul asupra centralei nucleare de la Zaporojie, cea mai mare din Ucraina, dar și din Europa
Atacul asupra centralei nucleare de la Zaporojie, cea mai mare din Ucraina, dar și din Europa

În timp ce forțele ruse își continuă atacul asupra orașelor cheie ucrainene, cea mai mare centrală nucleară a Ucrainei, dar și din Europa, centrala de la Zaporojie, a fost atacată vineri.

Inițial a fost un incendiu, stins ulterior.

După ce panica a cuprins tot mapamondul, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a transmis la scurt timp că reactoarele de la centrală sunt în siguranță și că nu a fost eliberat niciun material radioactiv.

S-ar putea crede, așadar, că grija departamentului de stat ar viza doar o bună raportare la fapte și la evenimente. Cum să numești „crimă de război” o „simplă” incendiere?

Chiar așa să fie?

Atacul are deja un precedent, un atac dat fix cu o săptămână în urmă la Cernobîl, nume asimilat deja în mentalul colectiv al est-europenilor cu catastrofa nucleară din aprilie 1986, soldată cu contaminarea radioactivă a țărilor din jur și cu cancerul agresiv. Pe atunci Cernobîlul făcea parte din Uniunea Sovietică.

Ce a vrut, de fapt, să preîntâmpine Departamentul de Stat și care a fost miza trecerii sub tăcere a mesajului Ambasadei SUA la Kiev? De ce a vrut Departamentul de Stat înlăturată vocea cea mai îndreptățită să evalueze situația, dat fiind că era singura aflată în zona de conflict?

Rusia interzice cuvântul „război”. SUA resping sintagma „crime de război”

Așa cum în Rusia a devenit interzis cuvântul „război”, pasibil de o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare, în baza unui pachet legislativ adoptat vineri de Duma de Stat, cu o strictețe proporțională este tratată peste Ocean, precum și la nivelul NATO, sintagma „crime de război”.

Administrația Biden nu a spus până acum despre niciuna dintre agresiunile Rusiei în Ucraina că ar fi „crimă de război”.

Președintele Biden a transmis doar că urmărește îndeaproape acțiunile Rusiei când a fost întrebat despre această chestiune.

Secretarul de stat Antony Blinken a făcut câteva comentarii vineri, la Bruxelles, înainte de reuniunea extraordinară a miniștrilor afacerilor externe din statele membre ale UE, dar nu a făcut nicio mențiune despre atacul asupra centralei nucleare, care a pus pe jar o lume întreagă.

La câteva ore de la atac, SUA au transmis, prin vocea unui înalt oficial american al apărării, citat de CNN, că nu au niciun motiv să se îndoiască de afirmațiile Rusiei, care a susținut că deține controlul asupra centralei nucleare.

Or, expertiză rusească a avut și Cernobîl când a avut loc catastrofa nucleară din 26 aprilie 1986.

Același oficial a recunoscut că este, totuși, „profund îngrijorător” de faptul că SUA nu știu cum arată controlul rusesc asupra centralei, expertiza rușilor în controlul ei și intențiile lor pe termen scurt „în ceea ce privește continuarea operațiunilor”.

„Nu avem o înțelegere fermă cu privire la natura atacului asupra centralei electrice, așa că nu vă pot spune cum s-a întâmplat asta și pe cine au angajat rușii și ce au angajat pentru a ataca acest atac asupra centralei electrice. Dar, important este că nu vedem nicio scurgere radioactivă”, a spus oficialul.

O sumară analiză de text arată că declarația oficialului american trădează mai degrabă nesiguranță, decât garanția că lucrurile sunt cu adevărat sub control.

„Nu suntem în măsură să respingem afirmațiile conform cărora ei dețin controlul asupra centralei nucleare. Dar nu știm exact acum ce înseamnă acest control și cum arată. Așa că aș fi dorit să spun că știm câți oameni au acolo și cum arată controlul lor asupra centralei în ceea ce privește continuarea operațiunilor. Și din nou, acesta este unul dintre lucrurile care ne preocupă profund, este că nu știm ce expertiză au, ce au aplicat la asta, care sunt intențiile lor pe termen scurt. Vreau să spun că toate acestea sunt motive de mare îngrijorare”, a continuat oficialul.

Așadar, condamnarea fermă a atacului, care ar putea fi lesne calificat „crimă de război”, așa cum a și făcut ambasada SUA la Kiev, a fost surclasată de teamă, inclusiv teama de necunoscut, de lipsa de informații despre cât de conștientă este sau nu Rusia de răspunderea asumată și de cât de pregătită este să gestioneze situația.

Prudența excesivă a SUA în a sancționa, fie și la nivel declarativ, atacul de vineri al Rusiei asupra centralei nucleare de la Zaporojie, dă mai degrabă notă despre impredictibilitatea Rusiei. SUA se comportă mai cu seamă ca un terapeut grijului și temător cu un pacient instabil, decât ca un partener de dialog. Mai ales că partenerul instabil bombardează centrale nucleare în tot acest timp.

Rezoluție ONU, da...

Punctul patru al Memorandumului de la Budapesta, în baza căruia Ucraina a cedat Rusiei arsenalul nuclear, rămas pe teritoriul său de la desființarea Uniunii Sovietice – cu condiția garantării independenței, suveranității și frontierelor sale – prevede intervenția țărilor semnatare în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.

Țările semnatare ale tratatului alături de Ucraina sunt SUA, Marea Britanie și Federația Rusă.

Marea Britanie a cerut și a și obținut, așa cum prevede tratatul, o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.

Numai că la Zaporojie nu au fost folosite arme nucleare ci s-ar fi încercat provocarea unui incident nuclear. Nici măcar asumat, pentru că Rusia a dat vina pe „sabotorii” ucraineni.

Dacă ar fi recunoscut că la Zaporojie a avut loc o „crimă de război”, SUA ar fi fost obligate să intervină așa cum cere punctul patru al Memorandumului de la Budapesta.

Consiliul de Securitate al ONU a fost sesizat, așa cum cere tratatul și, cu o majoritate covârșitoare, a fost adoptată o rezoluție care solicită crearea unei comisii de anchetă internațională cu privire la încălcările drepturilor omului și a dreptului umanitar în Ucraina după invazia rusă.

Rezoluția a fost adoptată cu 32 de voturi pentru, două voturi împotrivă (Rusia și Eritreea) și 13 abțineri.

Rezoluția a fost propusă de Ucraina. Ambasadorul Ucrainei la ONU, Serghei Kisliția a cerut retragerea tuturor forțelor ruse de la centrala din Zaporojie și declararea unei zone interzise aeriene deasupra țării pentru a proteja populația civilă de atacurile aeriene rusești.

Chiar și reprezentanta SUA la ONU, Linda Thomas Greenfield, altfel o voce extrem de dură la adresa Rusiei, a înmuiat tonul referindu-se la acțiunile „imprudente” și „periculoase” ale Rusiei după atacul de la Zaporojie.

Consemnul atenuării tonului a fost vizibil la toate nivelurile.

De la „crimă de război” la mustrarea „nesăbuinței” este cale lungă. Parcursă de diplomația SUA în mai puțin de 12 ore.

...Suspendarea zborurilor și avioane, ba

Declarațiile de vineri ale secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, au înlăturat orice dubiu cu privire la strategia alianței și a Vestului față de Rusia și invadarea nedeclarată și neprovocată a Ucrainei.

„NATO nu vrea război cu Rusia”, așadar „nu trimitem soldați și avioane în Ucraina”, pentru că „misiunea noastră este să ținem în siguranță cele 30 de națiuni” membre NATO și „să ne asigurăm că războiul nu se extinde dincolo de Ucraina” pentru că „NATI nu vrea război cu Rusia”.

Așadar, „nu vom fi parte a conflictului din Ucraina”, dar „vom intensifica sprijinul dat Ucrainei”.

În schimb, NATO îi cere Rusiei să oprească războiul „imediat” și să participle la eforturile diplomatice. Iar pentru a fi mai convingător, Jens Stoltenberg s-a întors și pe stânga și pe dreapta pentru a da din mâini demonstrativ, într-o poză de profil și un dans al mâinilor cel puțin stranii.

Tot așa cum SUA și aliații, a spus el, nu pot suspenda zborurile deasupra Ucrainei, pentru că ar trebui să atace avioanele rusești în cazul în care acestea ar încălca acordul.

Cu alte cuvinte, NATO nu răspunde provocării Rusiei care face tot posibilul pentru a provoca un război cu alianța nord-atlantică. Nu va alimenta Ucraina cu avioane și nici nu-i va proteja spațiul aerian.

Doar pentru a nu răspunde provocării Rusiei care a invadat Ucraina și o bombardează de la un capăt la altul.

Declarațiile sale au fost făcute vineri, la reuniunea extraordinară a miniștrilor de externe din statele NATO, de la Bruxelles, dedicată invaziei ruse în Ucraina.

Lor li s-au alăturat secretarul de stat al SUA - Antony Blinken, miniștrii de externe ai Canadei și Marii Britanii - Melanie Joly și Liz Truss, precum și ministrul de externe al Ucrainei - Dmitro Kuleba, care a intrat prin apel video.

Ei s-au exprimat la unison împotriva zonei de excludere aeriană deasupra Ucrainei, solicitată de Kiev.

„O zonă de excludere aeriană ar însemna că NATO ar intra în conflict, întrucât forţele NATO sunt cele care ar implementa această zonă de excludere aeriană” a explicat ministrul de externe ceh Jan Lipavsky.

Și secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a declarat că instituirea unei zone de excludere a zborului în Ucraina de către Statele Unite și aliații săi din NATO ar putea duce la un „război cu drepturi depline în Europa”.

El a spus că Washingtonul va continua să lucreze cu aliații săi pentru a oferi ucrainenilor mijloacele de a se apăra de agresiunea rusă.

„Singura modalitate de a implementa efectiv ceva de genul unei zone de excludere a zborului este să trimitem avioane NATO în spațiul aerian ucrainean și să doborâm avioane rusești, iar asta ar putea duce la un război cu drepturi depline în Europa. Președintele Biden a fost clar că nu vom intra într-un război cu Rusia”, a declarat Blinken în timpul unei conferințe de presă vineri la Bruxelles.

„Dar facem eforturi extraordinare cu aliații și partenerii pentru a le oferi ucrainenilor mijloacele necesare pentru a se apăra eficient și, desigur, vedem în fiecare zi eroismul lor extraordinar, precum și rezultate foarte, foarte reale în ceea ce fac pentru a realiza asta”, a spus el.

„Ne uităm în fiecare zi la ce tehnologii, ce capacități putem livra în mod eficient Ucrainei pentru a se apăra, iar aceasta este o discuție continuă, care are loc literalmente zilnic atât cu Ucraina și oficialii guvernamentali, cât și între aliați și parteneri. Prin urmare, accentul principal este să ne asigurăm că orice oferim poate fi folosit, utilizat în mod eficient și în timp util”, a spus Blinken.

Strigăt în pustiu

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a condamnat în termeni duri decizia de vineri a liderilor occidentali de a nu introduce interdicție de zbor deasupra Ucrainei.

„Refuzând să înființeze o zonă de excludere aeriană, astăzi liderii NATO au dat undă verde pentru continuarea bombardării orașelor și satelor ucrainene. Toți oamenii care vor muri de azi înainte vor muri și din cauza voastră, a slăbiciunii voastre, din cauza dezbinării voastre”, a acuzat președintele ucrainean.

„Credem că țările NATO au creat un narativ potrivit căruia o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei ar provoca o agresiune directă a Rusiei împotriva NATO. Aceasta este autohipnoza celor care sunt slabi, nesiguri, în ciuda faptului că posedă arme mult mai puternice decât avem noi", a spus Volodimir Zelenski.

El ceruse cu o zi în urmă Vestului „să închidă cerul” de deasupra țării sale pentru avioanele rusești, adică să creeze o zonă de excludere aeriană și să dea Ucrainei avioane.

„Iar dacă nu aveţi forţa să închideţi cerul, atunci daţi-ne avioane”, a spus Zelenski într-o conferință de presă susținută într-un buncăr din Kiev.

Bulgaria, Polonia şi Slovacia, care au avioane de vânătoare MIG-29, pentru care piloţii ucraineni sunt antrenaţi, au transmis încă de joi că nu vor trimite Ucrainei avioane de luptă.

Precizarea a fost de natură să lămurească confuzia creată de afirmațiile șefului diplomaţiei europene, Josep Borrell, care și-a exprimat duminica trecută disponibilitatea UE de a oferi avioane de luptă Ucrainei, pentru ca apoi să revină asupra declarației sale.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG