O retrospectivă succintă a celor mai importante momente ale așa-numitului „acord Brexit”.
La 1 ianuarie, Marea Britanie și Uniunea Europeană își iau rămas-bun, după un divorț politic și o serie de negocieri care i-a pus pe mulți români în fața unei întrebări pe cât de traumatice pe atât de importantă: eu cine rămân? Și asta nu numai pentru cei aproape o jumătate de milion de muncitori, medici, studenți și alte categorii socio-profesionale de origine româna din Regat, dar și pentru toți locuitorii celor două „tabere”, ale căror vieți s-au amestecat și modelat reciproc în ultima jumătate de secol, de când britanicii s-au alăturat proiectului european cu sediul la Bruxelles.
Fără îndoială Brexit-ul a fost și va rămâne în continuare unul dintre cele mai importante evenimentele ale ultimului deceniu. Mai jos, o retrospectivă succintă a evenimentelor cheie de la începutul acestui proces și până astăzi.
2016
23 iunie: Marea Britanie organizează un referendum ale cărui rezultat șochează lumea întreagă: britanicii părăsesc Uniunea Europeană, după mai bine de patru decenii de apartenență la același bloc politic, economic și social. Rezultatul e strâns - 52% la 48%, ceea ce va da naștere la o serie întreagă de dezbateri mai mult sau mai puțin tumultoase în următoarele luni atât în Parlamentul britanic cât și la Bruxelles. O primă consecință a rezultatului e demisia premierului britanic David Cameron.
11 iulie: Theresa May este desemnată de conservatorii britanici noul premier al țării. Aceasta numește în funcții cheie din cabinetul său mai mulți politicieni care au sprijinit Brexit-ul până atunci, inclusiv pe Boris Johnson ca ministru de externe.
27 iulie: Pe partea cealaltă a Canalului, la Bruxelles, Michel Barnier, fostul comisar UE și ministru de externe francez, e desemnat negociator șef din partea Uniunii Europene în relația cu Marea Britanie privind acordul Brexit.
2 Octombrie: Într-o conferință a Partidului Conservator, premierul May anunță că va declanșa Articolul 50 - mecanismul prin care va începe în mod oficial ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. O lună mai târziu, pe 3 noiembrie Înalta Curte de la Londra hotărăște că guvernul nu poate declanșa Brexitul fără acordul Parlamentului.
2017
29 martie: Donald Tusk, președintele Consiliului European, primește o scrisoare din partea premierului britanic prin care este înștiințat oficial că Regatul Unit a declanșat Articolul 50. Data anticipată pentru ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană e stabilită pentru doi ani mai târziu, pe 29 martie 2019.
18 iulie: Încep negocierile în mod oficial la Bruxelles pe fondul unor alegeri generale pierdute de Partidul Conservator în Marea Britanie.
22 septembrie: Theresa May le propune europenilor o perioadă de tranziție de 2 ani de la data oficială la care țara sa va părăsi Uniunea.
8 decembrie: După săptămâni întregi în care nu se întâmplă nimic concret în negocierile dintre cele două părți, May descinde la Bruxelles și reușește să reia dialogul cu partea europeană. Un raport cu răspunsuri la principalele teme e publicat și anul se încheie într-o notă optimistă pentru ambele părți.
2018
19 martie: Cele două părți decid să publice un prim draft al negocierilor finale. Doar că documentul nu pare să fi mulțumit pe nimeni, din moment ce bucăți întregi din el sunt marcate cu eticheta „niciun acord nu a fost stabilit în acest punct”. Aceeași soartă incertă o are și planul propus de May Parlamentului de la Londra în iulie, când premierul britanic e acuzat că „s-a înmuiat” în relația cu Bruxellesul.
8 iulie: La două zile de la publicarea planului guvernului May, ministrul desemnat pentru Brexit, David Davis, demisionează în semn de protest. Boris Johnson face la fel, o zi mai târziu. Până la finalul anului, 18 miniștrii vor demisiona din cabinetul Theresei May din cauza disputelor legate de Brexit.
25 noiembrie: Uniunea Euopeană și marea Britanie ajung la un acord privind „pachetul de ieșire”. E semnat de toate părțile, inclusiv de liderii celorlalte 27 de tări membre ale Uniunii la un summit desfășirat la Bruxelles.
2019
20 martie: Forțată de Parlament, May e nevoită să ceară încă o amânare pentru Brexit din partea UE pentru finalul lunii iunie. UE răspunde afirmativ, dar cu condiții.
23 martie: Sute de mii de protestatari ies în stradă la Londra și cer un al doilea referendum.
23 iulie: Boris Johnson câștigă șefia Partidului Conservator și devine noul premier al Marii Britanii.
28 august: La îndemnul lui Johnson, Regina Elisabeta a II-a suspendă Parlamentul. Acesta se va deschide la finalul lunii septembrie, după ce Curtea Supremă britanică declară neconstituțională închiderea acestuia din vară.
9 septembrie: O nouă legislație trece prin Parlament. „Benn bill” - cum a fost denumită - interzice negociatorilor britanici să părăsească Uniunea Europeană fără un acord și fără acordul Parlamentului.
28 octombrie: UE e de acord să le ofere britanicilor încă o extensie. Până pe 31 ianuarie. Oferta este acceptată imediat de Londra.
1 decembrie: Ursula von der Leyen devine noul președinte al Comisiei Europene, în locul lui Juncker.
2020
29 ianuarie: PArlamentul European aprobă Brexit.
31 ianuarie: Marea Britanie părăsește în mod oficial Uniunea Europeană la miezul nopții.
1 februarie: Începe o perioadă de tranziție de 11 luni, până pe 31 decembrie 2020. Ambele părți pun în mișcare toate mecanismele sociale și politice pentru a putea pune în practică o tranziție cât mai eficientă și funcțională.
