Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 10 august 1989


Ceaușescu supraveghea permanent cele șapte arte și nouă muze, principalele sale instrumente propagandistice.În foto, întâlnirea la CC cu cadre și activiști de partid din cinematografie. (5 martie 1971). Sursa Fototeca online a comunismului românesc; cota: 37/1971

Joi 10 august 1989

Soarele răsare la ora 6.12 și apune la ora 20.36. Vremea este în general instabilă, cu cer temporar noros. Cad ploi, mai ales averse, cu frecvente descărcări electrice. Izolat grindină în centrul și estul țării dar și pe arii restrânse în rest. Apa depășește, izolat 20 l/m2. Temperaturi maxime scad și în sud și est; ele se situează între 24 și 32 de grade. Minime între 16 și 18 grade. Dimineața pe alocuri ceață.

Profesorul universitar doctor Nicolae Petreanu reușește să sintetizeze o istorie a momentului 23 August fără să scrie nimic despre partidele politice, regele Mihai I, Antonescu și în general nimic altceva decât despre sindicate, unificarea partidelor muncitorești, manifestația de 1 Mai 1939 care ar fi fost organizată de cuplul Ceaușescu, la vremea respectivă logodiți cu revoluția și cu biroul organizației de bază. Narațiunea oficială, livrată pe toate canalele și în manualele școlare, dar și la învățământul politico-ideologic era că „realizarea unității de luptă a clasei muncitoare a constituit, în fapt, nucleul mișcării democratice, patriotice, antifasciste naționale, coloana vertebrală a coalizării tuturor forțelor patriotice și democratice pentru a salva țara de la dezastrul în care fusese adusă.” Acestea au fost forțele progresiste care, spune universitarul politruc citându-l pe Ceaușescu, au lichidat pentru totdeauna dominația imperialistă, au deschis calea „spre adevărata independență, creând condițiile ca poporul să poată să-și făurească viitorul așa cum îl dorește, fără niciun amestec din afară.” A fost semnalul revoluției permanente, al unui „proces revoluționar unitar și neîntrerupt, care a determinat transformarea radicală a societății românești” etc. dar toate ar fi fost, desigur, inutile, fără prezența lui Ceaușescu la conducerea partidului, momentul în care a fost ales fiind „un moment important, de cotitură, în activitatea partidului, în creșterea continuă a rândurilor și a rolului clasei muncitoare” și ar fi de neconceput ca oamenii să acționeze altfel decât strâns uniți în jurul partidului, a lui Ceaușescu „pentru împlinirea celor mai mărețe aspirații din multimilenara istorie a poporului român”. Nicolae Petreanu, profesor universitar și doctor, a fost persoană importantă, decorată cu Steaua României pe vremea când era conferențiar universitar. Nicolae Petreanu a fost unul dintre istoricii oficiali ai PCR, era șeful catedrei de istoria patriei și a PCR de la Academia Ștefan Gheorghiu. A scris tratate fundamentale pentru propaganda comunistă de pildă Probleme fundamentale ale istoriei patriei si partidului comunist roman. și a coordonat lucrări de bază cum ar fi „Contribuții la studierea istoriei contemporane a României.” Făcea parte din Consiliul Culturii și Educației Socialiste.

Gh. Țigănele de la România liberă se plimbă prin Calafat minunându-se câte s-au schimbat „în acest oraș al istoriei patriei din care a bătut întâi și întâi tunul independenței neamului românesc!” S-a schimbat totul, inclusiv structura urbană care „ a câștigat în amplitudine”, Calafatul dobândind o nouă alură, „conectându-se la trepidația vieții moderne, la ritmurile unei civilizații superioare.” După Congresul IX în estul și în sud-vestul orașului „au apărut mari și moderne citadele ale întreprinderilor moderne” adică două noi platforme industriale, orașul ieșind din toropeala de târg de provincie și devenind o urbe cu aspirații de Erou al muncii socialiste, „o adevărată perlă a Dunării” cum ar fi spus Ceaușescu într-o vizită de lucru făcută aici în 1975. A fost semnalul înființării întreprinderii Biosinteza care producea biostimulatori pentru agricultură, combinat de mari proporții unde lucrau peste o mie cinci sute de oameni. De asemenea, orașul care avea în 1965 doar 30 de apartamente, avea în 1989 câteva mii dintre care cele mai mult în cinci cămine de nefamiliști „cu peste o mie cinci sute de locuri.” Multe s-au realizat pe baza muncii patriotice, locuitorii plantând flori, pomi, realizând „lucrări edilitar-gospodărești materializate în noi locuri de joacă pentru copii (...), în crearea de spații verzi în zona Dezrobirii- Tudor Vladimirescu, în construirea a peste 50 de fântâni publice” etc. Și lucrurile nu se opreau aici: duși la muncă patriotică, oamenii urmau să extindă spațiile verzi, plaja orașului, locurile de cazare în amenajările turistice. Nimic nu a mai rămas din vechea uliță a negustorilor, nici din portul unde se călăfătuiau nave. Nimic din vechiul port la Dunăre. Peste tot blocuri, întreprinderi, șantiere, fabrici și uzine. Să te mândrești fiindcă trăiești la noi.

Are loc Consiliul Uniunii Național a Cooperativelor Agricole de Producție. Se strâng recordmanii producției de vară care au raportat recolte cum nu s-au mai văzut pe fața pământului, poate doar în URSS. La lucrări a fost analizată activitatea cooperatorilor în primele șapte luni ale anului și măsurile „ce se impun pentru realizarea planului pe 1989.” La Plenară s-a mai discutat și programul privind îmbunătățirea activității financiare și consolidarea economico-organizatorică a unităților cooperatiste pentru că nu trebuie uitat că anul 1989 este anul în care Ceaușescu a șters 120 de miliarde de lei din datoriile agriculturii socialiste. S-au discutat recoltele cu mult simț critic și autocritic și s-au prezentat măsuri și propuneri „menite să asigure folosirea cu randament maxim a fondului funciar, a întregii baze tehnico-materiale și a forței de muncă.” Plenara l-a ales pe Iulian Ploștinaru, membru CC al PCR, în funcția de președinte al Consiliului Uniunii Naționale a CAP-urilor. Participanții au mulțumit din inimă partidului, dând expresie „sentimentelor de aleasă stimă și profundă recunoștință” față de Ceaușescu și soția pentru grija lor părintească și au promis recolte record în toamnă când vor face însămânțări la un înalt nivel calitative, „respectând noile tehnologii elaborate din inițiativa secretarului general al partidului.” Au încheiat, în fine, cu obișnuita telegramă de dragoste către liderul suprem.

Cea de-a XII-a ediție a Galei filmului de tineret de la Costinești organizată de UTC în colaborare cu Consiliului Culturii și Centrala Româniafilm s-a încheiat. Gala, după cum spune materialul de prezentare „ a adus în fața publicului spectator pelicule inspirate din viața, munca și preocupările tinerei generații, participarea sa entuziastă la amplul efort constructiv consacrat înfloririi multilaterale a patriei, la marile realizări obținute de poporul nostru după Congresul al IX-lea al partidului, filme care reflectă momente de referință din trecutul glorios al poporului, tradițiile sale progresiste, revoluționare.” Au fost prezentate nu numai filme artistice de lung metraj, dar și filme documentare și de animație, ba chiar și filme realizate de studenți de la IATC și tineri cineamatori. S-au organizat și mese rotunde, dezbateri despre modul în care reflectă filmele problemele tinerilor, cum poate crește caracterul educativ și formativ al filmelor. Principalele premii acordate au fost: pentru regie lui Șerban Marinescu (Cei care plătesc cu viața); pentru imagine lui Vlad Păunescu (Cei ce plătesc cu viața); pentru scenariu lui Andrei Blaier (Vacanța cea mare). Premiul de interpretare l-a luat Ștefan Iordache pentru rolurile Sinești din Cei care plătesc cu viața și Lai Cantacuzin din Noiembrie, ultimul bal. La documentar premiul cel mare l-a luat filmul București – file de epopee de Virgil Calotescu. Maia Morgenstern a luat mențiunea pentru interpretare feminină pentru rolul din filmul Cei ce plătesc cu viața. La film documentar s-au mai dat două mențiuni (ex-aequo) pentru 35 de zile, al lui Adrian Sârbu și Eminescu, al lui Mircea Bunescu.

Care sunt temele profunde ale artei, se întreabă în Scânteia Grigore Scarlat, pornind de la expoziția de grafică a lui Paul Erdos deschisă la Muzeul de Artă RSR și adusă apoi la Complexul muzeul din Satu Mare. „Creația artistică a lui Paul Erdos, spune criticul, a intrat în conștiința publicului iubitor de artă, a criticii de artă, fiind reprezentativă pentru cei 45 de ani de la victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă pe care îi vom aniversa curând.” Temele graficii artistului sunt inspirate de „geografia spirituală” a locurilor. Tocmai pentru că s-a identificat cu locul și timpul, arta lui este militantă „în sensul superior al cuvântului”, nu neapărat descriptivă, ilustrativă și mai degrabă „o exprimare a esențelor, a tiparelor care sunt și vor rămâne eterne.” Dar cum e arta graficianului? El a fost atras de chipurile oamenilor din nord: „de duritatea și robustețea lor, de frumusețea interioară pe care o poți vedea fiind numai aproape de oameni, de exprimarea gesturilor lor în diferite împrejurări ale vieții.” Într-o primă etapă a creației a fost un cronicar al acestor oameni, continuând „lecția maeștrilor artei plastice românești”. Din această perioadă datează lucrări ca Minerii, Flăcău din Oaș, Rapsodie oșenească etc. „Subiectele sale predilecte vor fi chipuri de bărbați surprinși în monumentalitatea lor, cu psihologii dure, specifice oamenilor ce nu cunosc compromisurile, hotărâți să ia pieptiș viața”. Cu trecerea vremii, artistul s-a liricizat și va desena cu predilecție chipuri de femei, „cu sugestii livrești fin filtrate de sensibilitatea lui, cu freamătul și tremurul timpului are se duce, cu nostalgii și reverii, cu acel inefabil labuntur anni. Arta lui propune un univers artistic „menit să-i exprime personalitatea, locul său în arta acestui timp fertil al creației socialiste românești.”

Profesorul Valeriu C. Neștian explică pe înțelesul tuturor care este valoarea educativă a lecției de literatură. Ar fi edificarea conștiințelor. Răsfoind documentele partidului, profesorul ieșean ajunge la concluzia că „Accentul special pus pe creșterea rolului științei și culturii în societate, importanța aparte acordată cunoașterii valorilor reprezentative ale culturii naționale și însușirii a tot ce e mai bun și progresiste în cultura universală (...) constituie tot atâtea repere ale formării patriotice, revoluționare a tineretului.” Nenumărate sunt problemele ridicate de creșterea valorii educative a instrucției tinerilor și profesorul simte nevoia să inventarieze câteva; dezvoltarea gradului de cultură și cunoaștere și cultivarea concepției revoluționare despre lume și viață, prin realizarea la înalt nivel a sarcinilor educației intelectuale, tehnologice, moral-politice, estetice și fizice a elevilor; justa orientare școlară și profesională în consonanță cu nevoile de forță de muncă ale economiei naționale; valorificarea mai rațională a posibilităților educative ale diferitelor medii sociale, a timpului liber al elevilor” etc.etc. în vreme ce studiul disciplinelor școlare are mai multe scopuri educative printre care „formarea politico-ideologică, dezvoltarea capacităților intelectuale, realizarea unei culturi de profil” etc. Exemplul cel mai la îndemână e predarea limbii române (pentru că româna era și limba propagandei): lecțiile de literatură au menirea, spune profesorul, să cultive dragostea de țară și popor, stima față de muncă și de oameni, contribuind la modelarea trăsăturilor omului nou.” Mai ales că literatura ultimilor 45 de ani reprezintă o sinteză contemporană a drumului parcurs de țară. Operele acestei perioade „acționează amplu, convingător asupra formației spiritual-morale a elevilor, ca un veritabil manual de viață.” De aceea literatura contemporană, „prin inconfundabilul ei mesaj etic” contribuie la influențarea „în bine” a tinerilor, „la perfecționarea lor morală, în spiritul eticii și echității societății noastre.” După cum am mai scris, un Valeriu Neștian a făcut închisoare prin anii 1950, pe când era elev în clasa a X-a. A fost închis la Aiud și la minele de la Cavnic. Era acuzat de uneltire contra ordinii sociale. A fost umilit și torturat. Să fi învățat acolo ce înseamnă omul nou, să fi fost el însuși rezultat reușit al experimentului penitenciar? Să fi scris altcineva acest articol? După 1990 a schimbat iarăși culoarul ideologic. Pe atunci scria articole pe teme creștine, era activ în cercurile ortodoxiste, rememora anii petrecuți în închisoare, le cerea tinerilor liceeni să țină minte portretul torționarului pentru a-l recunoaște și a nu-i permite să se reproducă (articol din Ziarul de Iași, 11 august 2009, semnat Valeriu Neștian, fost deținut politic, profesor pensionar - Iași) și publica o carte: „Perspective legionare asupra timpurilor prezente si viitoare.”(1995) Sau poate că e vorba despre alt Valeriu Neștian, redescoperit după Revoluție, cel din Scânteia fiind doar o clonă care să-l discrediteze?

Doina Cornea scrie în Jurnalul ei: „În condițiile noastre culturale moderne, fiecare individ este oarecum condamnat să cucerească singur, prin propriile sale strădanii, spiritul, Desigur, cărțile ideile, împrejurările, contactele cu unii semeni mai înzestrați, mai avansați ne ajută. Dar este nevoie și de un important efort personal, poate și de vocație în sensul de chemare, pentru a ajunge la trezire.”

Victor Felea, concetățeanul Doinei Cornea, scrie și el în Jurnal în legătură cu un proiect epistolar: „Am primit deja cea dintâi scrisoare de la Lidia. Bogată și interesantă, promițătoare de lucruri bune. Am început și eu un răspuns, dar nu știu ce voi scrie în continuare. Poate că jocul va merge. În orice caz, vreau să-i ofer Lidiei prilejul de a se desfășura cât mai mult cu putință. ”

La Campionatele europene de baschet pentru cadete care se desfășoară în sala Olimpia din Timișoara echipa României a întrecut echipa Ungariei. A început Cupa Voința, competiție internațională de ciclism. S-au înscris 87 de concurenți din România, Polonia și URSS. Prima etapă desfășurată pe traseul Ploiești- Târgoviște – Moreni – Ploiești i-a revenit polonezului Jan Skovronek urmat de Olimpiu Celea de la Steaua și Slawomir Barul (Polonia). La Bacău a început Balcaniada de fotbal pentru juniori. Meciul Grecia- România II s-a încheiat cu scorul de 3-2 iar Turcia -România I 3 la 1.

Se fac angajări: „Întreprinderea de nasturi și mase plastice București, încadrează zidar-faianțar, zugrav-vopsitor, asigurându-le limitele de retribuție între 2473 și 2981 de lei, primitor-distribuitor limita de retribuție între 2160 și 2560 de lei. Doritorii se pot prezenta la sediul întreprinderii, la Biroul Personal Învățământ Retribuire”; „ILV Policolor, Bd. Ion Șulea, tramvai 15,19,27,38 încadrează urgent pompieri, paznici ,electricieni, primitori-distribuitori cu domiciliul stabil în București”; „Întreprinderea Poligrafică Luceafăul, str. C. Mille, încadrează de urgență șoferi și tractoriști rutieriști. Portari, paznici, controlor poartă.”

De vânzare: „Centuri siguranță extensibile cu blcoare automată, noi, pentru Oltcit”; „Tacâmuri deosebite colecție”; „Bibliotecă Luceafărul-Grand, compusă din 5 corpuri, amplituner Delia, picup Unitra-PDEM.02, boxe 20W, 8 ohmi, rochie ocazie neagră 42-44, derulator VHS deosebit, radiocasetofon cu căști, Philips, toate absolut noi, Oper Record 1700 Olimpia cu piese”; „Casete video traduse, covoare persane mongole”;„Sufragerie și scrin lemn de trandafir, măsuță stil Ludovic XV, candelabru și sfeșnice bronz, mașină de cusut Singer, diverse obiecte casnice”; „Sufragerie florentină, dormitor Biedermeier, ambele perfectă stare”; „Mașină tricotat ciorapi, electrică, multiple modele”; „Dormitor Elba, Perla, bibliotecă Dana, covoare”; „Papagali (peruși), stofă gabardină albastru petrol, lână volieră mare”; „Trabant combi și două pietre funerare marmură albă”; „Oglindă venețiană, alte oglinzi, canapea salon cu fotolii, dormitor, comode, mobilă bucătărie, mașină Automatica, aparat proiecție, ecran, radio, televizor, discuri, lustre, geamantane piele, scară, tingiri aramă”

Se cumpără:„Casă mică la curte mare, singur, numai convenabil”; „Fructieră, vază, bomboieră, plafonieră Galle, Daum Nancy, păpuși porțelan perfecte sau defecte, obiecte vitrină”

Teatrul Mic prezintă spectacolul de sunet și lumină Cântăm România de azi la Rotonda scriitorilor din Grădina Cișmigiu. La Teatrul Giulești, sala Majestic se joacă Pescărușul. La Teatrul C. Tănase, Grădina de vară Boema, e pe afiș Bună seara, Boema! Teatrul Țăndărică are în program Vasilache și Mărioara, la Teatrul de păpuși Herăstrău. Ansamblul Rapsodia Română dă spectacol cu Meridiane folclorice.

La televizor programul începe la 19 cu Telejurnal. În întâmpinarea marii noastre sărbători naționale. La 19.25, Gloriosul drum al revoluției, 23 August 1944 – 23 August 1989. Partidul Comunist Român – forța politică națională sub conducerea căreia poporul a înfăptuit actul istoric de la 23 August 1944. Documentar. La 19.45 Agricultura românească în Epoca Nicolae Ceaușescu. La 20.05, Laureați ai Festivalului național Cântarea României. La 20.35, Tribuna experienței înaintate, La 20.55 Film serial: Misiunea. Producție a Studioului de film TV. Premieră pe țară. Cu Ovidiu Iuliu Moldovan, Șerban Sionescu, Mitică Popescu, Ilarion Ciobanu, Cezara Daginescu, Stela Popescu, Tora Vasilescu, Eusebiu Ștefănescu, Jean Constantin etc. Scenariu: Francisc Munteanu. Regia: Virgil Calotescu. Episod 1. La 21.35, Din marea carte a patriei. La 21.50 Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre siguranța ta financiară
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:45 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG