Sâmbătă 12 august 1989

Soarele răsare la ora 6.15 și apune la ora 20.26. Vremea se încălzește ușor. Cer variabil cu înnourări accentuate după amiază când vor fi pe alocuri averse de ploaie cu descărcări electrice, mai multe în sud-vest, la deal și la munte. Temperaturile maxime se vor situa între 26 și 32 de grade iar minimele nocturne între zece și 20 de grade.

Ceaușescu încheie Plenara agriculturii cu un lung discurs recapitulativ rememorând etapele primei revoluții agrare (începută cu cooperativizarea, fără împroprietăririle făcute de Pauker și Dej la început) pentru a recapitula apoi pe îndelete desfășurarea Noii Revoluții agrare, începute după cooperativizare, mai precis după Congresul IX și alegerea lui Ceaușescu în funcția de secretar general când „s-a trecut la realizarea obiectivelor noii revoluții agrare, care presupune organizarea întregii activități pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii agrare, transformări în însuși felul de gândire și activitate al țărănimii, al oamenilor muncii din agricultură. S-au realizat mecanizarea și chimizarea agriculturii și un vast program de irigații și îmbunătățiri funciare.” Întreaga plenară a fost, de fapt, o lungă piesă de teatru cu șefi de cooperative, eroi ai Noii Revoluții Agrare, cooperatiști din primele valuri care au evocat mărețele împliniri. Ceaușescu însuși își amintește pe un ton cumva cinic-nostalgic cum era pe vremuri, cu munca de lămurire: „După cum este vine cunoscut o perioadă relativ lungă a trebuit să se desfășoare o intensă muncă politico-educativă, ca și de organizare mai bună a activității în întreprinderile agricole de stat și în primele cooperative agricole de producție care au constituit un exemplu și au demonstrat în practică țărănimii că trecerea la marea proprietate socialistă, cooperativizarea reprezintă singura cale pentru progresul agriculturii.” În cele din urmă argumentele comuniștilor au fost mai puternice „așa a fost posibil ca, în 1962, să încheiem, în linii generale cooperativizarea agriculturii, care a constituit un moment de importanță deosebită pentru agricultura noastră, pentru viața întregii țărănimi, pentru progresul general al României!” De altfel, susține Ceaușescu, cooperativizarea are înalte rațiuni istorice: „De la formarea primului stat centralizat al dacilor până azi, poporul nostru, în diferite condiții istorice, l-a apărat (pământul) cu ființa sa, cu sângele său, și el va aparține veșnic poporului nostru, națiunii noastre socialiste – și în socialism, și în comunism, în veci de veci!” Această glumă serioasă este aplaudată prelung, se scandează Ceaușescu și poporul, Ceaușescu- România, stima noastră și mândria! etc.etc. Iar fără investiții făcute cu cap, „fără a face lucrările necesare de creștere a fertilității solului și fără mecanizare nu se poate obține o producție corespunzătoare. Iar pentru aceasta nu socialismul este de vină, ci aceia care nu aplică în mod corespunzător nici principiile socialismului, nici cuceririle științei și tehnologiei din agricultură. ” Așa că le cere să facă o recoltă cumulată (vară plus toamnă) de 40 de milioane de tone, ca să rezolve așadar din 1989 obiectivele prevăzute în Proiectul Directivă pentru cincinalul următor și pentru anul 2000. Vrea ca pe viitor producțiile medii să fie de 11-12 mii de kilograme de grâu, orz, ovăz, orez la hectare astfel ca până în anii 2000 să se apropie și chiar să se realizeze circa 15 tone de cereale la hectar. Dar pentru asta trebuie ordine și disciplină. Trebuie să nu mai rămână niciun metru pătrat de pământ nelucrat, „trebuie să se realizeze lucrări de irigații, îmbunătățiri funciare și creștere generală a fertilității solului.” Și, pentru că tot veni vorba, făcu și niște considerațiuni referitoare la politica mondială, susținând că e dreptul fiecărui popor să-și aleagă propria cale a dezvoltării, „fără niciun amestec din afară. Suntem hotărât împotriva oricăror încercări ale unor cercuri imperialiste de destabilizare în unele țări socialiste de a promova o politică de amestec și subminare a socialismului.” Le urează, în final, să facă totul „ca și anul viitor și în perspectivă să avem noi și noi eroi, să servim partidul și poporul, socialismul. Vom acționa, întotdeauna, ca revoluționari, ca eroi, are știm să ridicăm poporul nostru pe culmi tot mai înalte, spre comunism!” urări care atrag urale și aplauze „puternice, prelungite,” scandări frenetice: Ceaușescu și poporul! Ceaușescu-PCR! Ceaușescu – România, stima noastră și mândria! Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres!

De Ziua Brigadierului, în Scânteia tineretului, elogii fără număr sub semnătura Alinei Ungureanu. Și pentru istoria brigadierilor primul an de existență este 1944. Ani de muncă, cincinale și norme sparte care au lăsat urme de neșters în mentalitatea oamenilor. „Șantierele tineretului au devenit de-acum o școală de tradiției a educației revoluționare a tinerei generații.” Desigur, adevărata amploare și succesul în edificarea mărețelor ctitorii abia după Congresul IX le-au căpătat. „Șantiere naționale ale tineretului au marcat, timp de 41 de ani, desăvârșirea formării ca revoluționari comuniști a mii și mii de tineri” dar formarea sistematică în aceste adevărate lagăre de muncă unde erau aduși de la elevi de liceu și școală profesională până la studenți sau muncitori tineri să muncească gratuit, „patriotic”, a început după 1965, când tinerilor brigadieri au început să le fie trasate „obiective precise, li s-au solicitat o pregătire profesională superioară, o maturitate pe măsura aspirațiilor și ambițiilor vârstei, capacitate organizatorică, responsabilitate faă de deciziile proprii.” Mobilizările au fost tot mai mari, în toată țara și s-a ajuns în 1989 să nu mai existe „ctitorie de excepție care să nu poarte și semnătura tinerilor brigadieri.” Muncesc la îmbunătățiri funciare, la combaterea eroziunii solului, la sistemele de irigații, în combinatele miniere, la faraonicele proiecte de sistematizare a Argeșului și Dâmboviței, la canalul Dunăre București, cum au lucrat și la canalul Dunăre Marea Neagră, la Casa Poporului sau la nenumărate alte edificii comuniste din țară. În 1989, în țară există 18 șantiere naționale ale tineretului – 10 destinate lucrărilor de îmbunătățiri funciare; 41 de șantiere județene și 110 șantiere locale. În Câmpia Buzăului, la Făurei - Jilău, în câmpia Caracalului- Dolj, la Sculeni – Tutora – Gorban, la Frunzaru, în Teleorman, pe Valea Ierului, pe Câmpia Buzăului – Prahova, la Frunzaru – Olt, la Ipotești I, sunt zeci de mii de tineri brigadieri care muncesc „pentru desăvârșirea noii revoluții din agricultura românească.” Ei muncesc zi -lumină la terasamente, la activități de combaterea eroziunii solului, la construcții hidrotehnice diverse, fac amenajări de irigații, de desecare și alte lucrări auxiliare pentru a aduce câmpia Caracalului cât mai aproape de recoltele record pe care deja le-au raportat. Pe primele șase luni, munca forțată a tinerilor (patriotică) a produs circa două miliarde trei sute de milioane de lei, cu patru sute de milioane peste plan. Este vorba doar de șantierele tineretului, nu de întreaga muncă patriotică pe care tinerii o realizează în cadrul săptămânilor record sau în lucrul peste program la întreprinderea unde sunt angajați.

În Jurnalul ei, Doina Cornea scrie: Poate toate ideile menționate ieri (pe lângă o discretă punere în gardă și prevenire față de dezamăgirile ce pot izvorî din iubirile noastre efemere – prost gestionate și prost ierarhizate în scara valorilor) voia să mi le sugereze și tata, într-o zi, când, întorcându-ne dintr-o plimbare, mi-a arătat un fluture superb, căzut în curte. Era mort. L-a așezat cu grijă în palmă, Aripile larg deschise erau de un cărămiziu aprins, ornate cu arabescuri mai întunecate și cu punctulețe albe, ici-colo. Apoi mi l-a întins, spunându-mi „Acesta este mirele tău.” M-am uitat tulburată și totodată dezamăgită la tata. Aveam vârsta iubirii... a iubirii valori absolutizate, dincolo de care nu mai exista nimic... La cei optsprezece ani ai mei, fără să știu, optasem deja de mult pentru ordinea lumescului tangibil, cu toate că bunii mei dascăli spirituali se străduiseră să mă învețe altceva. „Toate iubirile, mi-a mai spus tata în continuare, sunt fragile, sunt trădătoare. (...)Abia mai târziu, mult mai târziu m-am interogat din nou ce încercase să-mi comunice tata. Vorbele lui cuprindeau oare un îndemn să-mi închin viața picturii... sau un avertisment că adevărata viață ar fi în spirit?” Abia după ce l-a tradus pe Gabriel Marcel „am înțeles că nu e suficient, bunăoară să vorbești despre adevăr, ci să fii în adevăr, sau, conform lui Gabriel Marcel,valori ca adevărul și dreptatea, dacă nu le transfigurăm prin trăire și mărturisire în spirit viu ele rămân abstracțiuni fără viață și fără consecințe.”

La Trustul de Antrepriză generală de construcții montaj Timișoara 150 de tineri participă la executarea de finisaje interioare și exterioare la două blocuri de locuințe. Firește, ca muncă patriotică. De asemenea, la București, „Brigada tineretului” de la Întreprinderea 23 August Secția Locomotive-montaj au promis să realizeze două seturi de rame boghiuri, piese și subansamble în valoarea de peste 30 de mii de lei. La Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României pentru tineret din Pitești a avut loc dezbaterea „Tezele și Programul-Directivă pentru Congresul al XIV-lea al PCR, program de muncă și acțiune revoluționară pentru tânăra generație.” La Piatra Neamț a avut loc finala pe țară la karting dotată cu Cupa UTC.

În topul muzical alcătuit de Andrei Partoș pentru revista Săptămâna a lui Eugen Barbu și C.V. Tudor, la secția română pe primul loc se află Mihai Constantinescu cu Dimineața în culori. Pe doi, Fata cu ochi verzi interpretată de Adrian Daminescu iar pe trei Loredana Groza cu Un buchet de trandafiri. Pe următoarele trei locuri, în ordine se află Silvia Dumitresu ( Ce s-a-ntâmplat?), Elena Cârstea (Vreau dragostea) și Ducu Bertzi (Floare de colț). La secția de muzică străină pe primul loc se află Jason Donovan cu Too Many Broken Hearts. Pe doi The Bangles cu Eternal Flame și pe trei Sam Brown cu Stop. Pe următoarele locuri, în ordine. Fine Young Cannibals (Good Thing), Ches și Peter Cetera (After All) și Jody Watley (Real Love). La muzică populară pe primul loc este Niculina Merceanu cu Cât e omul tinerel. Pe doi Maria Tudor cu Moața-i cu iie și flori. Pe trei Florica Bradu cu Mult mă-ntreabă mândra lună, Apoi Pavel Boroancă ( Cine-o zis întâi doina) și Vasile Zidaru (Teleormane, Teleormane).

La Pașcani, la Balcaniada de fotbal juniori, echipa României a bătut cu 4 la 2 echipa Albaniei. La Roman, în cadrul aceleiași competiții, echipa Bulgariei a bătut selecționata secundă a României. În a patra etapă a competiției cicliste internaționale Cupa Voința (pe traseul Ploiești-Mizil- Cislău-Vălenii de Munte-Ploiești) primul a ajuns Dănuț Catană de le echipa Steaua, urmat de Nicolae Aldulea de la Metalul Plopeni și Petre Șanta de la Voința București.

În Rotonda Ateneului Român, Stagiunea camerală estivală – Laureați ai Festivalului Național Cântarea României. Ion Nedelciu (clarinet), Liliana Nedelciu (pian). La Teatrul Național, în Sala Mare, se joacă Harap Alb. În Grădina Cișmigiu, la Rotonda scriitorilor, Teatrul Mic are spectacol de sunet și lumină Cântăm România de azi. La Teatrul Giulești, sala Majestic, se joacă Pescărușul. La Teatrul C. Tănase, în Grădina de vară Boema, se joacă Bună seara, Boema! Iar la Teatrul de vară Herăstrău, Varietăți. Teatrul Țăndărică a programat în sala Victoria Bu-ali. Ansamblul Rapsodia română are pe afiș spectacolul Meridiane folclorice.

La televizor programul începe la ora 13 cu emisiunea Telex. La 13.05, La sfârșit de săptămână. La 14.45, Săptămâna politică. Programul se închide la 15 pentru a fi reluat la ora 19.00 cu Telejurnal, În întâmpinarea marii noastre sărbători naționale. La 19.20, Sub tricolor, sub roșu steag. Versuri și cântece patriotice, revoluționare. La 19.30 Teleenciclopedia. La ora 20.00, Floarea din grădină. Emisiune-concurs de muzică populară. Etapa a II-a. La ora 21.00 Miezul fierbinte al pâinii, Producție a Casei de filme 5. În distribuție: Vistrian Roman, George Motoi, Octavian Cotescu, Cezara Dafinescu, Olga-Delia Mateescu, Ion Marinescu, Matei Alexandru, Romeo Mușețeanu, Draga Olteanu etc. etc. Scenariul de Vasile Mihai și Marcel Păruș după o idee de Lucian Durdeu. Film de Al. G. Croitoru. La 22.20 Telejurnalul de noapte. Emisiunea se încheie la ora 22.30

Miezul fierbinte al pâinii al regizorului Alecu Croitoru este un film din 1983 despre competiția dintre agricultura tradițională și industria agricolă hi-tech (cu randament maxim). Lucian Durdeu, care a dat ideea filmului, s-a remarcat prin filmele făcute pentru Ministerul comunist al agriculturii. Ideea a fost reluată, abandonată și din nou reluată în funcție de necesitățile ideologice ale vremii. Un film convențional, tezist, prost jucat, cu un scenariu copilăresc și actori încurcați în replici și situații inutile, bizare, ridicole. Oricum, transmiterea acelui film la televiziune era oportună în acele zile în care s-a vorbit atât despre Noua Revoluție Agrară și științifico-fantasticele recolte-record ale viitorului.