Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 14 august 1989


decembrie, 1971. Ceaușescu se vede cu Edward Gierek, președintele Republicii Populare Polone. Sursa:comunismulinromania.ro (MNIR)

Luni 14 august 1989

Soarele răsare la ora 6.14 și apune la ora 20.23. Vreme predominant frumoasă, cu cer mai mult senin, mai puțin în nord, centru și est, unde vor fi înnorări mai accentuate și vor cădea ploi sub formă de aversă. Temperaturi maxime între 25 și 35 de grade. Minime termice între 12 și 22 de grade.

Ceaușescu dă interviu pentru Newsweek. E o diferență majoră între acest interviu și celelalte date în ultimele luni. Nu există întrebări balast și chiar dacă tonul este plin de deferență și respect (probabil din traducere pentru că nu dispunem de versiunea englezească) întrebările sunt un inventar al principalelor capete de acuzare la adresa lui Ceaușescu. În ciuda plachiei propagandistice, se vede că nu-i este comod să răspundă. Se eschivează, folosește o logică circulară și, în cele din urmă, nu răspunde decât, în cel mai fericit caz, parțial. Prima întrebare se referă la „modernizarea localităților rurale din România. Care e stadiul actual și care sunt scopurile pe care le urmăriți?” întreabă cei doi, Kenneth Auchincloss, director executiv la Newsweek, și Michael Meyer, corespondent pentru Europa al revistei. Ceaușescu se simte ca peștele în apă și recită mantra dezvoltării în cei 45 de ani de revoluție permanentă, de modernizare și industrializare. Evident, nu e uitat Congresul IX care marchează un alt început de eră. Se întreabă retoric: „De ce apreciem noi ca un moment important Congresul IX? Pentru că el a pus capăt unei perioade de copiere și de manifestare a dogmatismului, a redat sentimentul de demnitate și independență poporului și a marcat trecerea la făurirea socialismului prin aplicarea legilor generale de dezvoltare a societății și a principiilor socialismului științific la realitățile și condițiile specifice României.” Și-a propus redistribuirea armonioasă a industriei pentru a echilibra economia și a reduce decalajele între oraș și sat. Și pentru că la oraș aproape 80 % din populație locuiește în locuințe noi a vrut să realizeze „anumite construcții și în sate, să-i ajutăm pe locuitorii acestora să-și construiască case mai bune.” S-au făcut pași însemnați în direcția asta, dar mai sunt încă mari deosebiri față de oraș: trebuie să construiască locuințe, vrea să nu rămână comună fără unități de activitate culturală, artistică, educativă. Și adaugă cinic: „După cum se vede, ne propunem ca, practic, să asigurăm pentru comune tot ceea ce au oamenii în orașe, mai puțin zgomotul și poluarea!” Vedea departe: spunea că speră ca în 15-20 de ani înfățișarea comunelor să se schimbe radical, „să ridicăm mult nivelul lor de dezvoltare economico-socială, de viață și să apropiem condițiile de trai ale oamenilor din comune sau din sate de cele din orașe Nu să le egalizăm, ci să le apropiem.” Cei doi jurnaliști intervin complezenți: Cum își explică faptul că în occident intențiile lui au fost înțelese greșit? Ceaușescu are răspunsuri, firește. Jurnaliștii nu s-au informat, au luat ca bun ceea ce au auzit, fără să cunoască realitatea. E generos, le scuză ignoranța. Dar mai sunt și alții care „în mod intenționat au denaturat lucrurile, prezentând în mod fals lucrurile și realitățile din România.” Este ceva deliberat, altfel de ce gazetarii care au venit și au scris ce au văzut au fost prigoniți? „Nu se poate deci vorbi numai de o neînțelegere, ci se poate spune că unele cercuri și persoane rău intenționate au urmărit să denatureze realitatea, în scopuri vădit dușmănoase. Dar, după cum se spune, minciunea are picioare scurte”- adaugă cu haz involuntar Ceaușescu. Gazetarii, ușor intimidați de criticile străvezii la adresa presei schimbă azimutul: ce crede Ceaușescu despre politica URSS de transparență și restructurare? Există preocupări asemănătoare în România și ce se întreprinde concret în această direcție? Pentru Ceaușescu a fost doar o altă minge ridicată la fileu: cu 20 de ani în urmă era acuzat că se abate de la principiile socialismului „neaplicând modelul și șabloanele altora.” Dar tot ce ține de transparență și restructurare a aplicat de ani de zile. A perfecționat „activitatea parlamentului, a Marii Adunări Naționale, cum îi spunem noi, în compoziția căruia se găsesc muncitori, țărani, intelectuali și, desigur, activiști din diferite domenii de activitate. A permis mai mulți candidați pe un loc de deputat „și această practică este valabilă și în consiliile populare județene, orășenești și comunale, din care fac parte peste 60 000 de deputați locali.” Dar nu s-a limitat la democrația parlamentară că nu reflecta noile realități din România și a creat alte și alte organisme democratice: consiliile oamenilor muncii din toate întreprinderile și instituțiile, „ca organe de conducere care hotărăsc asupra activității tuturor unităților.” S-au constituit adunări generale ale oamenilor muncii, „ca organe supreme, adunări ale proprietarilor, producătorilor și beneficiarilor.” URSS nu a inventat nimic pe care RSR să nu-l fi aplicat cu douăzeci de ani mai înainte. Dar acest exces de democrație nu se oprește aici pe principiul conversiei cantității în calitate. S-au mai creat Congrese ale oamenilor muncii la care participă o dată la cinci ani, unsprezece mii de oameni, ale științei și învățământului la care participă șapte mii de oameni și un altul al educației și culturii la care participă cinci-șase mii de oameni. „Tot ceea e realizăm facem cu acordul poporului, pentru bunăstarea și fericirea poporului. Așa se și explică faptul că partidul nostru este urmat de întregul popor, că politica noastră se bucură de sprijinul întregii națiuni.” În ceea ce privește ce se întâmplă în alte țări... Ceaușescu urmărea cu îngrijorare „unele măsuri care se iau și care înseamnă, de fapt, a renunța la principiile socialismului, Înseamnă o întoarcere înapoi sau, după cum a spus un ziar francez, o întoarcere spre capitalism. Or, o asemenea cale nu poate decât să înrăutățească dezvoltarea economico-sociale a țărilor sau a țării care ar merge pe o asemenea cale- desigur, cu influența asupra stabilității politice și economice, ca și asupra relațiilor internaționale. Gazetarii ar vrea să știe mai multe: crede Ceaușescu că măsurile luate în Ungaria și Polonia vor face, în timp, rău popoarelor respective? Dar Ceaușescu este prudent pentru că poate speră ca și ce știe el despre Ungaria sau Polonia să fie tot producția unor jurnaliști prost informați. „Este greu de spus acum”, răspunde el. Dar dacă ne luăm după etapele istoriei din materialismul istoric marxist (comuna primitivă a fost urmată de sclavagism, apoi de feudalism, capitalism și, în fine, perla coroanei umanității, socialismul), adică după dogmele pe care Ceaușescu pretindea că le-a lăsat deoparte de douăzeci de ani, rezultă că nu mai e cale de întoarcere. „Orice întoarcere înapoi nu poate decât să aducă daune, oricărei națiuni!” Nu putea trece nici acest interviu fără întrebări legate de plata datoriei externe. „ Cu mari sacrificii” spun gazetarii de la Newsweek. Ceaușescu se face că nu aude. De fapt, dă de înțeles că nu contează sacrificiile, pentru că, între timp, a continuat proiectele megalomane, făcând investiții două mii de miliarde de lei în fabrici și uzine. „Chiar în această perioadă, de plată a datoriei, am încheiat multe dintre cele mai mari programe de dezvoltare economico-socială pe care ni le-am propus până acum, În acești ani am realizat Canalul Dunăre-Marea Neagră, am regularizat râul Dâmbovița, am construit metroul, am realizat programul de modernizare a Capitalei, am desfășurat un vast program de irigații și de construcții de locuințe.” Mai mult, le spune Ceaușescu, „nu am redus nici nivelul de trai: am ridicat, de două ori, retribuțiile și pensiile tuturor oamenilor muncii. Acum la 1 august s-a încheiat ultima majorare a retribuției și a pensiilor, cu o lună mai înainte decât prevăzusem.” Și alte asemenea... Ca să-l cităm: Minciuna are picioare scurte. Gazetarii americani contraatacă: sunt multe cărți și afișe și unele cercuri din Occident vorbesc despre cultul personalității. „Ați putea comenta puțin această idee?” Răspunsul lui Ceaușescu este că masele-l iubesc, el ce să facă: Personalitățile se pot bucura de simpatie sau de sprijin dacă își identifică activitatea cu cauza oamenilor muncii. Ce e rău în asta? Rău e când se rup de popor. Poporul e de acord cu politica PCR și a secretarului general, că au lichidat înapoierea României. „Dacă acesta este cult al personalității, eu al dori ca toate țările slab dezvoltate să aibă asemenea partide și personalități care să asigure creșterea nivelului de trai al popoarelor lor!” Și nici drepturile omului nu sunt încălcate. A semnat și Acordul de la Helsinki. Dar depinde ce înțelegi prin drepturile omului. E o problemă vastă și multe țări occidentale calcă în picioare drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la muncă, la locuință, la învățătură etc. Cei care-l critică se referă la emigrare dar „poporul român există aici de peste 2000 de ani și suntem un popor care vrem să fim în continuare – și peste două mii de ani – tot aici!(...) De aceea nu încurajăm emigrarea. (...) În ce ne privește, facem totul să asigurăm oamenilor locuri de muncă, locuințe, posibilitatea de a învăța, venituri cât mai echitabile...” Dar cu libertatea de expresie cum stă România? Bine. Toți pot vorbi cât vor, că de aceea s-au înființat adunări generale și congrese. „Practic nu există cetățean care să nu facă parte dintr-o organizație”: sindicate, organizații de tinere, uniuni de creație, societăți științifice etc... S-a înființat și ODUS, pentru cei care nu sunt membri de partid, o organizație cu mai mulți membri decât partidul comunist etc. „Oricine poate să prezinte propuneri, iar dacă vor veni propuneri mai bune le vom adopta. Desigur, nu acceptăm și nu vom accepta niciodată teze privind reîntoarcerea spre capitalism.” Încheie cu o pledoarie pentru dezarmare și pace între popoare, în tăcerea plină de tâlc a gazetarilor americani.

Wojciech Jaruzelski îi scrie lui Ceaușescu o telegramă de mulțumiri pentru felicitările adresate de asesta la alegerea sa ca președinte al Republicii Populare Polone și semnează alături de Mieczyslaw Rakowski alta, de astă dată adresată și lui Ceaușescu, și lui Dăscălescu, să le mulțumească pentru urările transmise cu ocazia celei de-a 45-a aniversări a „Renașterii Poloniei.” Ei adaugă „împărtășim pe deplin convingerea dumneavoastră că dezvoltarea relațiilor de prietenie și colaborare multilaterală dintre Republica Populară Polonă și Republica Socialistă România corespunde intereselor vitale ale popoarelor noastre, întărește forțele socialismului și progresului, servește operei de destindere și conlucrării pașnice pe arena internațională.” Era telegrama unor condamnați la moarte politică. Peste două zile, generalul Czeslaw Kiszczak, ultimul prim-ministru comunist al Poloniei, demisionează pentru a permite formarea unui guvern necomunist, după ce Partidul Unit al Poporului și Alianța democraților, partide satelit ale comuniștilor, ies din alianță și se alătură Solidarității. Tadeusz Mazowieczki, din partea Solidarității, este desemnat prim-ministru pe 19 august, Formula noului guvern necomunist este aprobată de parlament pe 24 august. Partidul Comunist nu mai are decât cinci ministere. Partidul Muncitoresc Unit Polonez s-a autodizolvat pe 29 ianuarie 1990.

În primul meci al turneului internațional de fotbal care se desfășoară în Spania în localitatea La Coruna, Steaua București a bătut echipa Real Madrid cu scorul de 2 la 1. Primul a înscris spaniolul Michel. Au urmat golurile lui Ilie Dumitrescu și Gheorghe Hagi. În finală, Steaua urmează să joace cu Bayern Muenchen. Și echipa Dinamo a participat la turneul de fotbal Trofeul Villa de Madrid unde a învins cu 3 la 1 formația Tottenham Hotspur (Anglia). Primul gol a fost marcat de Sabău, Apoi a marcat pentru englezi Howells. Au urmat în minutul 44 golul lui Vaicovici și în 75 cel al lui Răducioiu. La Bacău s-a terminat campionatul balcanic de fotbal pentru juniori cu victoria selecționatei României care a întrecut în finală formați Greciei cu 2 la 0. Turneul de fotbal Cupa Victoria care se desfășoară pe stadionul Giulești din Capitală a fost câștigat de echipa Victoria București care a întrecut Rapidul cu 2 la 1.

Moarte scriitorul și teatrologul Florin Tornea (n. 3 aprilie 1914-9 august 1989), Absolvent de drept, debutează publicistic în ziarul Omul liber (1931) în a cărui redacție va lucra. A scris în presa de stânga (Ziarul poporului, Victoria, Revista muncii) și în alte publicații de cultură. A lucrat odată cu instaurarea comunismului la ESPLA (secția de proză), a fost conferențiar la catedra de teatru românesc la IATC. A fost cercetător la Muzeul de Istoria Artei al Academiei RSR și redactor șef adjunct la revista Teatrul (1968-1977). A publicat Estetica iubirii (versuri, 1934), Pasărea albă, Noiembrie, șapte. Studii monografice, a tradus din teatrul german (Kleist, Peter Weiss, Bertolt Brecht).

Se fac angajări: „Întreprinderea de nasturi și mase plastice angajează zidar-faianțar, zugrav-vopsitor, cu limite de retribuție între 2473 de lei și 2981 de lei, primitor distribuitor cu limite de retribuție între 2160 și 2561 lei”; „Institutul de cercetări științifice pentru protecția muncii încadrează matematician cu experiență în informatică (programare)”; „Căutăm femeie internă, serioasă, pentru ajutor menaj. Oferim cameră separată.”

De vânzare: „Dormitor, sufragerie de calitate, bucătărie, fotoliu pat, alte obiecte casnice, îmbrăcăminte damă, bărbătească”, „Video Mark, televizor Sport, radio Grundig, bibliotecă, canapea, fotolii, pat dublu, bucătărie Loredana, cuier, mașină Automatic, cojoc damă, jachetă astrahan, diverse”; „Haină bizam, măsura 48, lungă, nouă, butelie aragaz”; „Casă la curte, calorifer electric, nefolosit, mobilă”

Se cumpără: „Pui câine rasă talie mică”; „Pat, toaletă și paravan alamă, secretaire, scrin, comodă Biedermeier”; „Frigider mare, stare ireproșabilă sau eventual nou”; „Videocasete sigilate, derulator, aparat masaj, telefon memorii, Minimobră sau motor. Vând Dacia 1300 stare bună, butelie voiaj șase kg, pătuț copil.”

La televizor, de la ora 19, Telejurnal. În întâmpinarea marii noastre sărbători naționale. La 19.25 Ctitorii ale Epocii de Aur. Simboluri ale forței și capacității creatoare a poporului român. La ora 19.45, Sarcini prioritare ale cercetării științifice aplicative. La ora 20.05, Industria – programe prioritare. La 20.25,Tezaur folcloric. Cântec pentru poporul românesc. La 20.55, Localitățile țării în anul 45 al revoluției. 23 August 1944 – 23 August 1989. Ample transformări înnoitoare. Documentar. La ora 21.15 Din lumea capitalului. La 21.30, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Versuri și cântece patriotice, revoluționare. La 21.50, Telejurnal.

La cinematografe: Cale liberă, Flori de gheață, Evadarea, Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor, Serata, Martori dispăruți, Maria și mare, Păstrează-mă doar pentru tine, O zi la București, Ciclul de filme: Filmul românesc- cronică via a marilor prefaceri înfăptuite în anii Revoluției și construcției socialiste – sub semnul marilor împliniri; Noi, cei din linia întâi; Nava lui Yang, Columna, Luna filmului pentru pace: Trenul; Porțile albastre ale orașului; Felix și „lupul”; Omul de pe Bulevardul Capucinilor, Cantemir.

Facebook Forum

Multimedia

Ce cred parlamentarii români despre diurna șefului AEP?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:19 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG