Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 14 octombrie 1989


Vizita lui Nicolae Ceauşescu la Târgul Internaţional; Pavilionul expoziţional din Piaţa Scânteii. (14 mai 1976). Sursa: Fototeca online a comunismului românesc; cota: 73/1976

Sâmbătă 14 octombrie 1989

Soarele răsare la ora 6.28 și apune la ora 17.33. Vreme în general frumoasă, cer variabil. Temperatura aerului scade ușor și trecător în nord. La munte se produce ceață. Minime gtermice cuprinse între două și 12 grade izolat mai coborâte în nord. Maximele se situează între 12 și 22 de grade, izolat mai ridicate în sud-est.

În presă se publică agenda zilei precedente. Cumva previzibil Ceaușescu a vizitat din nou mai multe „unități ale industriei alimentare din Capitală.” Primea probabil informații despre nemulțumirile oamenilor sau pur și simplu voia să se asigură că Bucureștiul nu devine o Budapestă cucerită de manifestanți, cu un partid socialist tot mai neputincios. Astfel, a vizitat la început Complexul de industrializare a cărnii unde, spune procesul verbal publicat în paginile ziarelor, a fost întâmpinat de „mii de oameni ai muncii” care l-au aplaudat și ovaționat „cu însuflețire.” A fost primit ca un stăpân: gărzile patriotice i-au prezentat onorul. Au venit țărăncuțe și țărănuși cu flori, s-a scandat minute în șir numele partidului și al lui Ceaușescu și, evident, Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres. La Complex a vizitat noul abator să vadă cum se taie și porționează modern carnea, numai cu tehnologie românească. Ceaușescu a avut obiecții organizatorice: spațiul nu este întrebuințat integral, trebuie să se amenajeze acolo o linie tehnologică pentru tăierea porcilor, dincolo alta pentru preparate de carmangerie. Ba chiar o linie specială, complet separată de sectoarele unde se prelucrează carnea de porc și de vită.” Apoi, ca să se păstreze în același mediu, a vizitat Întreprinderea de preparate și conserve ca să vorbească despre creșterea volumului și diversificării producției. Și aici frontul de lucru poate fi organizat mai bine în secțiile de recepționare a cărnii și tranșare, dar și la preparare. A cerut și aici o linie suplimentară de conveiere, care să ducă la creșterea producției, lărgirea gamei de produse, realizarea unor mezeluri „de foarte bună calitate.” Le-a spus șefilor ca să se organizeze mai bine în așa fel încât chiar de luna următoare, din noiembrie, producția să se dubleze. A ajuns, în fine, la vechiul abator bucureștean care urma să fie reprofilat și transformat într-o nouă capacitate producătoare de preparate din carne. Aici era șantier iar Ceaușescu e în mediul lui printre schele. E încântat de viitoarea unitate, a examinat alături de specialiști starea clădirilor, utilajelor și instalațiilor și a discutat despre organizarea activității „în concordanță cu noul profil.” Vrea să facă aici o fabrică de mâncare dar „să se realizeze și importante cantități de preparate din carne de pasăre, stabilindu-se, în acest sens, o strânsă cooperare cu abatoarele crescătorii de păsări din jurul Capitalei.” Din discuțiile care au urmat la finalul vizitei, devine clar că pentru Ceaușescu importanța acestora consta, în primul rând, în imaginea lui de lider preocupat de coșnița oamenilor, de „îmbunătățirea aprovizionării populației cu bunuri de larg consum” că-l preocupă „creșterea necontenită a nivelului de trai al tuturor cetățenilor patriei.” Asta după ani de alimentație rațională în care nutriționiștii lui deciseseră că românii sunt niște îmbuibați și că ar trebui să mănânce zilnic cu 600-700 de calorii mai puțin. Mai mult, ei stabiliseră greutățile ideale pe sexe și grupă de vârstă în așa fel încât eroii muncii socialiste să-și păstreze suplețea până la adânci bătrâneți.

În realitate, însă, viața era mai dură decât caricaturile acelea de vizite de lucru. Industria de conserve „era departe de a fi la nivelul cerințelor,” după cum constată Mihai Ionescu în Scânteia. Nu reușește să producă suficient de mult și nici suficient de divers. Gazetarul se plânge că, deși prin normativele departamentale au fost omologate sute de conserve, „iar an de an se contractează în jur de o sută de sortimente, în magazine abia se găsesc câteva feluri de conserve și aproape mereu aceleași.” Dar care sunt motivele sărăciei? Se întreabă gazetarul. Să fie faptul că întreprinderile nu au propriile ferme agricole de unde să facă rost de materia primă a conservăraiei? Dar nici acolo unde există ferme lucrurile nu merg mai bine. S-a mai spus că o întreprindere nu poate fabrica într-un nomenclator. Sunt prea multe tipuri de conserve. Acum, la finele unui an agricol, oferta industriei de conserve bucureșteană e slăbuță: ICRA, principala întreprindere comercială de aprovizionare din Capitală, nu a primit decât 78% din legumele prevăzute, 50% din conservele de fructe și circa 30% din conservele mixte. „Cât privește diversitatea sortimentală, o serie de tipuri de conserve s-au contractat și livrat în cantități atât de mici încât, dacă ar fi fost repartizate în toate magazinele Capitalei, atunci ar fi ajuns cel mult câte unu-două borcane pentru fiecare unitate. Este vorba de conservele de zacuscă, ghiveci, de mâncare de bame, mâncare de conopidă... un total de aproape 40 de sortimente.” Dar dacă nu produc mâncare, așa cum voia Ceaușescu, ce produc fabricile de mâncare? Furnizorii piețelor din Capitală au oferit în 1989 80% legume neprelucrate, „îmbuteliate în apă (sărată), în oțet sau în bulion și numai 20% mâncăruri gata preparate care pot fi mâncate ca atare (sau cel mult să le încălzească).” Cert este că industria de conserve în care s-au investit miliarde nu fabrica mâncăruri, ci legume în saramură (morcovii în apă sărată, varză albă și roșie la borcan, tot în apă sărată). Gazetarul deplânge situația: sute de mii de borcane sunt „imobilizate” cu morcovi în saramură, în loc să fie pline cu mâncare. Legumele își pierd calitățile naturale, se pierd o groază de capace, se risipește atâta energie, efort, se uzează inutil utilajele din fabrici, se blochează capacitățile de producție. În felul acesta fabrică conservăraie de care nu are nimeni nevoie iar „unitățile comerciale sunt obligate să-și completeze necesarul cu mărfuri de la alte fabrici, aflate la sute și sute de kilometri.” Bucureștiul, deși înconjurat de fabrici de conserve, le aduce de la Iași, Satu Mare, Botoșani, Oradea etc. Directorii fabricilor respective au un răspuns tip atunci când sunt întrebați de ce nu-și diversifică producția și, de fapt, de ce nu renunță la morcovii în saramură: „Asemenea conserve solicită un consum mai mare de manoperă”. Dar gazetarul este convins că e o problemă de organizare: fabricile de conserve ar trebui să se ocupe de procurarea concomitentă a mai multor tipuri de legume, să prepare materia primă etc. Dar în industria alimentară se mai manifestă o tendință dăunătoare, aceea a congelării morcovilor și a altor rădăcinoase, în fuga după cantitate, „după soluții care să asigure cu minimum de efort realizarea indicatorilor valorici de plan.” Pe de altă parte, constată gazetarul, în ambele fabrici vizitate legumele se prelucrează manual, manual se umplu borcanele, manual se etichetează și manual sunt depozitate și livrate beneficiarilor. Nu e de mirare că producția este mică și beneficiile pe potrivă. Odată cu modernizarea, spune gazetarul, (...) se vor putea mări și productivitatea muncii, și volumul producției, dar se va putea asigura și creșterea gradului de igienă, o mai largă diversificare a sortimentelor de fabricație inclusiv prin sporirea gamei de mâncăruri gata preparate.” Căci nu morcovii sărați sau congelați realizează diversificarea producției în industria conservelor, care să le ajute pe gospodine să asigure „o alimentație cât mai diversă și rațională a populației.” Dar alimentația era rațională: se cumpărau diverse produse pe cartelă, cu rația: uleiul, zahărul, pâinea...

Pe masa lui Ceaușescu se află telegrama CAP Gheorghe Doja din Ialomița care susține că a obținut o producție medie record la porumb de 41,7 t/ha cea mai mare producție din istoria cooperativei și a noii revoluții agrare ialomițene. Această producție fantastică, se spune în telegramă, „este rodul transpunerii în viață a indicațiilor secretarului general al partidului privind cultivarea porumbului în rânduri dese și în benzi, ca și aplicarea unor tehnologii moderne de lucru.” Ceaușescu a avut din nou dreptate! Dar cooperativa nu se laudă doar cu porumbul, ci și cu orzul unde producția raportată este de 9,8 t/ha; grâul cu 10,1 t/ha; sfecla de zahăr cu 135 t/ha, legume cu 122 t/ha. Iar ceapiștii susțin în telegramă că „toate aceste producții mari au fost posibile datorită sprijinului permanent acordat dezvoltării agriculturii socialiste, ridicării nivelului de trai material și cultural al țărănimii, al tuturor celor ce muncesc în acest sector al economiei.” Încheie promițând că anul următor CAP Gheorghe Doja va realiza 50 de porumb la hectar și 12 tone de orz. În comparație cu CAP Gheorghe Doja, telegrama Comitetului județean Suceava pălește: politrucii suceveni, ca să nu rateze ocazia de a fi remarcați, îi transmit lui Ceaușescu că au terminat recoltarea merelor și obținut o producție medie de 38,5 t/ha. Dar și această producție de mere demonstrează „forța agriculturii socialiste, voința lucrătorilor ogoarelor de a transpune neabătut în viață obiectivele noii revoluții agrare.”

Inaugurarea Târgului internațional București în prezența cuplului prezidențial. Era considerat simbolul reușitei economiei românești care scăpase de datoria externă și menținea balanța de plăți nu prin credite (erau interzise prin lege), ci prin schimburi comerciale. Participau 700 de centrale industriale, întreprinderi producătoare, institute de cercetare și întreprinderi de comerț exterior și 610 firme de pe toate continentele reprezentând 32 de țări. Ceaușescu vâna parteneri străini însă, după cum se știe, exporturile erau fie mărfuri interzise sau „murdare” (armament), fie mărfuri vândute la preț de dumping. După ce a dat o raită prin Târg, cuplul prezidențial a plecat în vizită de lucru în județul Bistrița Năsăud, ultima vizită peste munți. După vizita în orașul Bistrița unde a vizitat mai multe întreprinderi și a vorbit în fața unei mulțimi „vibrante” s-a îndreptat către Cluj unde s-a bucurat de o primire demnă de un faraon.

Cuplul Ceaușescu nu-și lasă prietenii la ananghie: vineri, Elena Ceaușescu care era și președintă a Consiliului Național al Științei și Învățământului, nu doar viceprim-ministru, își face timp să se vadă cu ministrul est-german al învățământului superior și de specialitate, Hans Joachim Bohme. A vorbit despre modernizarea și perfecționarea învățământului, „a procesului de formare revoluționară și pregătire multilaterală a tinerei generații, la nivelul exigențelor revoluției tehnico-științifice contemporane, al cerințelor ple care le ridică înfăptuirea programelor de dezvoltare socialistă ale României și R.D.Germane.” Au insistat pe extinderea conlucrării bilaterale în domeniul învățământului și cercetării și s-a subliniat „rolul deosebit ce revine școlii, învățământului în pregătirea temeinică pentru muncă și viață a tineretului, în educarea socialistă a acestora și în formarea lor ca viitori constructori ai socialismului și comunismului, ca promotori ai păcii, înțelegerii și colaborării între popoare.”

Se organizează diverse manifestări în preambulul Congresului. La Institutul de cercetare științifică și inginerie tehnologică pentru mașini unelte s-a organizat o dezbatere pe tema: „Probleme de organizare și conducere în execuția și implementarea sistemelor flexibile” pornind de la Tezele și Programul-Directivă pentru Congres, și căutându-se măsuri concrete pentru a sprijini modernizarea în continuare a producției din Institut. La Ministerul Industriei Metalurgice au avut loc dezbateri pe marginea prevederilor proiectului Programului- Directivă. În cadrul consfătuirii cu cadrele de bază „au fost analizate acțiunile întreprinse în unitățile ministerului în vederea realizării integrale a programului de perfecționare a organizării și modernizării proceselor metalurgice”, după cum informează Gh. Nic., discretul reporter al Informației Bucureștiului. S-a insistat la această ședință pe „dezvoltarea impetuoasă, fără precedent pe care a cunoscut-o industria metalurgică în epoca inaugurată de cel de al IX-lea Congres al partidului.” Iar la Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României, sector 4, a avut loc „o amplă dezbatere” cu subiectul „Creșterea rolului conducător al partidului și dezvoltarea democrației socialiste.” Au fost în general tineri comuniști care „au subliniat (...) că afirmarea rolului conducător al partidului în societatea românească este rezultatul unui proces istoric obiectiv, în cadrul căruia partidul și-a dovedit, în toate împrejurările calitățile revoluționare, forța organizatorică, transformatoare, justețea politicii sale de clasă.”

Silviu Stănculescu, director al Teatrului de Comedie, îi vorbește gazetarului de la Informația care-l întreabă cum se regăsesc tezele Congresului XIV în „modalitățile specifice artei scenice, în programul de perspectivă al Teatrului de Comedie” despre „perioada de intensă efervescență a vieții noastre politice și economico-sociale” din preajma realegerii lui Ceaușescu în funcția de secretar general. Spune că au dezbătut responsabil acele documente „ce sintetizează în mod magistral drumul parcurs de țara noastră în edificarea noii societăți și prefigurează lilniile directoare ale dezvoltării viitoare a patriei pe drumul glorios al socialismului și comunismului” și au ajuns, el și colegii lui de la teatru la concluzia că e necesar ca în acțiunile pe care le vor iniția să consolideze și să diversifice „dialogul nostru cu publicul, un dialog pe care-l dorim cât mai activ, mai încărcat de semnificații înalt umaniste, menit să contribuie într-o măsură sporită la dezvoltarea conștiinței socialiste, la formarea omului nou.” La ce acțiuni se gândește, este curios gazetarul. Aflăm că actorii s-au întâlnit în cadrul unor spectacole-dezbatere cu publicul de pe diverse platforme industriale (cu chimiștii de la Turnu Măgurele și cu siderurgiștii de la Târgoviște) și au discuta despre rolul formativ al artei, despre tematica viitorului repertoriu. Urmează să mai meargă și pe platforme industriale din Alba și Hunedoara, să se întâlnească apoi pe lucrători ai ogoarelor din Sectorul agricol Ilfov. „În cinstea marelui forum al comuniștilor pregătim recitaluri de poezie patriotică, revoluționară, din creația unor autori români contemporani pe care le vom prezenta în unități economice și de învățământ superior, în centre de creație și cultură socialistă Cântarea României din București.” Așadar, multă cultură și sensibilitate artistică pentru oamenii noi din fabrici și uzine.

Se fac angajări: „Caut femeie singură pentru îngrijire femeie în vârstă, suferindă, zona Dorobanți, Televiziune”; „Caut persoană internă pentru menaj, oferim cazare, masă și plată. Arad, strada Avram Iancu, nr. 14”

De vânzare: „Vând casete, avahmetru, televizor, cască coafor Philips, storcător fructe, mașină cusut electrică, aragaz, aspirator și radioreceptor pentru piese, transformator tensiune, plăci gramofon, perucă damă, colier coadă vulpe, mochetă, haină astrahan 44-46, discuri, bluze deosebite”; „Amortizoare Dacia, aragaz voiaj, haină piele, costume bărbătești 52, mașină spălat, șifonier, diverse obiecte”; „Picup Technics 3, computer Commodore 16, accesorii, chiuvetă inox, cuvertură plușată, lustră bronz, oglintă Stirex, stativ combină, pat mijloc”, „Mașină de tricotat Dopleta 382 ace nouă, haină piele 50-52, combină muzicală, butelie aragaz, mobilă, ușă, anvelope, televizor Orlan defect, butoi”; „Mobilă piese diferite, convenabil, alte obiecte de uz casnic”, „Hol, birou Luxor, sufragerie Nina, dormitor, vas japonez, serviciu cafea vechi, diverse decorative, stopuri 1310, jaluzele auto, microprocesor MCU-4-K 28710 M, 3872 fnb1, tambur cu 3 capete JVC 150”

Se cumpără: „Pistol vopsit, bormașină pistol, polizor portabil, foarfeci tinichigerie”; „Mobilă de artă sufragerie, dormitor florentine originale, autentice”; „Mașină tricotat una sau două plăci cu cartelă, masă originală, haină sau scurtă piele, geacă blue-jeans 54-56 noi și cojoc fabrică”; „Movie M 7, player japonez, derulator, costume piele deosebite, haină vulpe, pătuț copii”

La Ateneul Român, sala Studio, Treptele afirmării artistice. În sala Mare a Ateneului, Concert: Quodlibet Musicum și Orchestra simfonică din Constanța. La Opera Română în program sunt Povestirile lui Hoffmann, la Teatrul de Operetă, Silvia. Teatrul Național are reprezentație în Sala Mare cu Hagi Tudose. În Sala Amfiteatru, Cineva te iubește iar în sala Atelier, Între patru ochi. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din bd. Schitu Măgureanu, Mizantropul iar la Sala Studio, A treia țeapă. La Teatrul de Comedie, Când comedia era rege. Pe afiș la Teatrul Nottara, sala Magheru, Necazurile unui îndrăgostit. În sala Studio a teatrului, Sculptură în os. La Teatrul Mic, Pluralul englezesc. La Teatrul Giulești, sala Majestic, Milionarul sărac iar în sala Giulești, Așteptam pe altcineva. La Teatrul C. Tănase, Belmondo al II-lea (sala Savoy) și Cavalcada râsului (sala Victoria). Ansamblul Rapsodia Română are în program Meridiane folclorice.

La televizor programul începe la ora 13.00 cu emisiunea de știri Telex. La 13.05, La sfârșit de săptămână. La 14.45, Săptămâna politică. Programul se închide la ora 15.00 și se redeschide la ora 19.00 cu Telejurnalul de seară. La 19.30, Partid și țară, o unică voință. La 19.50, Mândru cântec românesc. La 20.20, Film artistic Să-ți vorbesc despre mine. Producție a Casei de filme unu. Premieră TV. La 21.35, Telejurnal. La 21.50, Să nu uităm să iubim trandafirii. Programul se închide la ora 22.00.

Facebook Forum

Multimedia

Florin Iordache laudă decizia excluderii Anei Birchall din PSD
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:22 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG