Vineri 16 septembrie 1989

Soarele răsare la ora 6,55 și apune la ora 19.26. Vreme răcoroasă cu cer mai mult noros. Cad ploi care au și caracter de aversă în cea mai mare parte a țării mai puțin în sud unde plouă pe arii restrânse. În nord-vest și la munte cantitățile de apă pot depăși 15 l/m2. Vântul bate slab până la moderat. Minimele termice nocturne se înscriu între 6 și 16 grade. Maximele se încadrează între 14 și 22.

Ce a spus Ceaușescu la Adunarea populară care a marcat apogeul vizitei sale de lucru în Iași, dar și începutul anului școlar 1989-1990? Le-a transmis la început „ un salut călduros, revoluționar, împreună cu cele mai bune urări.” Îi vizita pentru că voia să vadă cum se dezvoltă industria, agricultura, învățământul „și celelalte sectoare,” cum s-a transformat viața ieșenilor „pe calea socialismului”. Ca un făcut, tocmai se împliniseră 130 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia și făurirea statului național român modern fusese posibilă, își flatează el publicul, pentru că din Moldova au acționat mulți patrioți înflăcărați „care și-au adus o contribuție hotărâtoare la înfăptuirea Unirii.” Și pentru că istoria era pusă pe coincidențe, primul conducător al statului național unit român a fost un moldovean. Cum să nu fie aplaudat îndelung de cei prezenți? Spune mai apoi că Mica Unire a făcut posibilă, 60 de ani mai târziu, Marea Unire și apoi, prin lupta multor înaintași, viața demnă, liberă și independentă din perioada socialismului care „a asigurat deplina independență, bunăstarea și fericirea pentru întreaga noastră națiune.” Iar faptul că lupta pentru Unire și independență a pornit din Moldova „trebuie să constituie un simbol al luptei pentru un învățământ de înalt nivel tehnic și științific”. De aceea a și venit la Iași să participe la începutul anului de învățământ. Cert este, spune el, că Iași este în plină dezvoltare. Iar ceea ce a realizat socialismul în Iași, a făcut și în celelalte județe vecine. „Moldova se număra printre zonele rămase mai în urmă din țara noastră și numai socialismul a asigurat acest progres, uriaș, care a ridicat la o viață nouă întreaga țară, deci și Iașiul și Moldova.” Apoi îi trage puțin de urechi spunând că, deși ritmul de dezvoltare a fost relativ bun (6% creștere economică) sunt întreprinderi unde prevederile planului nu au fost realizate și că „mai sunt serioase rămâneri în urmă”. Le promite și mai multe investiții astfel ca în 1995 producția industrială să fie de cel puțin 80 de mii de lei. După ce enumeră mărețele realizări de după Congresul al IX-lea, spune că dezvoltarea învățământului este „un rezultat direct al creșterii puternice a forțelor de producție, a industriei, a agriculturii, a tuturor sectoarelor de activitate.” Tocmai de aceea, s-a gândit să generalizeze învățământul liceal la 12 ani, ca să asigure o educație viitorului țării bazată pe cele mai noi cuceriri ale științei, așezând deopotrivă la baza învățământului „materialismul dialectic și istoric, concepția socialismului științific despre lume și viață, pentru a crea un tineret și un popor cu înalte cunoștințe, dar și cu înalte trăsături revoluționare, patriotice, care să asigure continuarea neabătută în viitor a procesului revoluționar, victoria comunismului și întărirea independenței României.” O lungă pauză de urale, ovații, scandări sacadate. Este motivul pentru care, spune Ceaușescu, le adresează tuturor tinerilor chemarea de „a învăța, învăța și iar a învăța! Nu există astăzi obligație patriotică și revoluționară mai înaltă decât aceea de a învăță și a învăța, pentru toți copiii și întregul nostru tineret. Însușiți-vă, dragi prieteni, cele mai înalte cunoștințe! (...) Faceți astfel încât să creșteți ca buni și înaintați cetățeni ai României socialiste, să asigurați întotdeauna, în veci de veci – ca să mă exprim astfel – existența patriei și poporului nostru, a limbii noastre, în rândul țărilor independente ale lumii, împreună cu alte popoare. Dar să dezvoltăm continuu limba și cultura românească, să prețuim istoria națională, trecutul nostru glorios!” Partidul a făcut totul pentru educația tinerilor și el, Ceaușescu, e încrezător în viitor. Dar cum va arăta Moldova „noastră” în anii 2000, în 2010? „Va arăta, ca întreaga țară – o Moldovă strâns unită pe veci în cadrul României, hotărâtă să apere ființa, independența poporului și să asigure viața tot mai bună și liberă a întregii națiuni.” Apoi, vorbind despre politica externă a țării de dezarmare și pace atomică, spune că nu poate să nu-și exprime nemulțumirea față de „acțiunile de destabilizare în unele țări socialiste – și mă refer în mod concret la acțiunile iresponsabile care au avut loc în ultime zile împotriva Republicii Democrate Germane, aliatul și prietenul nostru, frații noștri de clasă.” ( Mii de est-germani refugiați în Ungaria trecuseră granița cu asentimentul oficialilor de la Budapesta, în Austria și de acolo în Republica Federală Germania, n. S. Ș.) Se declară solidar cu poporul german și îl asigură de solidaritatea „în lupta pentru dezvoltarea socialismului în primul stat al muncitorilor și țăranilor pe pământ german, care înfăptuiesc obiectivele trasate încă de Marx și Engels.” Vrea să se pună capă amestecului în treburile interne ale altor țări „și să se înțeleagă bine, de acele cercuri care consideră că pot să ducă o activitate de învrăjbire în Europa că aceasta este în contradicție cu spiritul de la Helsinki, cu Carta ONU și nu servește cooperării și securității în Europa.” Altele i se par importante: înarmarea, sărăcia, șomajul pe plan mondial și vrea reuniuni ONU pe aceste teme. (Aplauze și scandări asortate: Ceaușescu – pace! Ceaușescu – România, pacea și prietenia!) Spune că băncile mondiale (se referă, desigur, la experiența cu FMI de la începutul anilor 1980) trebuie să abandoneze „practica de a condiționa creditele, de a le folosi pentru stimularea așa-zisei privatizări, a dezvoltării economiei particulare, de a pune condiții politice la acordarea creditelor.” Ar vrea ca FMI, Banca mondială și alte instituții să acorde împrumuturi pentru întărirea proprietății obștești, „în care poporul să fie adevăratul stăpân al bogățiilor naționale.” Ar vrea o nouă ordine mondială a țărilor emergente, mici și mijlocii care, acționând unite să impună noua politică, pentru a impune „dezarmarea și pacea.” Încheie spunând că-și dorește ca Iași-ul să ajungă un județ fruntaș „dar pentru aceasta trebuie muncă, muncă și iar muncă!” Le mai spune că a cunoscut organizația PCR din Iași încă din anul 1939, apoi a mai trecut pe acolo imediat „după victoria revoluției de eliberare socială și națională.” Și știe că muncitorii din Iași, intelectualii locului au avut un rol important în lupta revoluționară a partidului și e convins că acum vor acționa cu toții „într-o deplină unitate” pentru realizarea sarcinilor. „Multă sănătate și fericire!” Ultimele vorbe i-a aruncat pe cei prezenți (și pe cei care puneau înregistrările cu aplauze) într-o adevărată frenezie: urale, aplauze însuflețite, lozinci peste lozinci... de mirare că nu i-au trimis lui Ceaușescu o telegramă de mulțumiri, cum se obișnuia la finalul tuturor manifestațiilor „populare.”

Victor Felea scrie în Jurnalul său: „Se confirmă zvonul că Mircea Iorgulescu împreună cu soția au cerut azil politic în Franța. Și se mai confirmă că nici chiar cei mai răbdători nu mai rezistă constrângerilor de aici, tot mai absurde pe zi ce trece. E o mare tristețe să vezi cum oameni valoroși sunt obligați să-și lase vatra și să-și caute un rost în alte părți ale lumii.”

Anul de învățământ a început și la Academia de studii social-politice de pe lângă CC al PCR, pepiniera de cadre, de activiști, politruci și securiști a partidului. Cei prezenți i-au trimis o telegramă de „dragoste, prețuire, respect și recunoștință” față de „genialul conducător și constructor al mărețului edificiu economico-social și spiritual al țării, militant neobosit pentru cauz socialismului și comunismului, strălucit erou al păcii, prieteniei și colaborării între popoare.” Îi transmit, cum o mai făcuseră și câteva luni înainte, la încheierea anului școlar, că susțin „în deplină unitate de gând și voință” realegerea lui Ceaușescu în fruntea partidului și promit că, în noul an școlară, vor incorpora și promova cu mai multă hotărâre „în întregul proces de învățământ substanța creatoare, revoluționară a genialei opere a conducătorului partidului și statului nostru, în spiritul căreia se desfășoară întreaga activitate a Academiei.” La fel și cadrele militare de la Academia Militară și din alte institute universitare sau licee îi scriu lui Ceaușescu la deschiderea anului de învățământ pentru a-și lua angajamentul că vor face totul și că vor respecta documentele viitorului Congres și Directiva comandantului suprem privind pregătirea militară și politică a armatei în perioada 1986-1989, „pentru a fi gata în orice moment să apere, împreună cu întreaga oștire, cu poporul, cuceririle socialiste, independența, suveranitatea și integritatea teritorială a scumpei noastre patrii – Republica Socialistă România” - ceea ce, după cum rezultă din Dosarul Revoluției, au și făcut. Și, doar pentru a face o contabilitate completă și corectă, același lucru cu aproape aceleași cuvinte, l-au promis și elevii din școlile militare de ofițeri și subofițeri ale Ministerului de interne.

O delegație militară chineză, condusă de locțiitorul șefului Direcției Generale Politice a Armatei Populare Chineze a efectuat o vizită de o săptămână în România, în schimb de experiență în domeniul pregătirii de luptă și muncii politice în armată. Delegația a fost primită de generalul-colonel Vasile Milea, membru supleant în CPEx, ministrul apărării naționale. De asemenea, au stat de vorbă cu generalul-locotenent Ilie Ceaușescu, adjunct al ministrului apărării și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei. Agerpres spune că delegația „a efectuat schimburi de experiență la unele organe de partid din comandamente și instituții militare de învățământ, la comitetele județene Cluj și Constanța și Comitetul orășenesc Câmpulung al PCR, a vizitat unități și instituții militare de învățământ, obiective economice, social-culturale și turistice din București și din țară.” Vizita a coincis cu lucrările celei de-a zecea sesiuni a Comisie guvernamentale româno-chineze de colaborare economică și tehnică. Din partea română a participat Ion Dincă, prim vice prim-ministru care împreună cu Zoua Jiahua, consilier de stat chinez și ministru al industriei construcțiilor de mașini, a analizată evoluția relațiilor economice dintre ele două țări și au examinat „noi posibilități și căi menite să conducă la dezvoltarea, în continuare, a colaborării și cooperării.”

Opera română încadrează, conform legii, „următoarele categorii de personal cu domiciliul stabil în municipiul București: tâmplar universal, mânuitor decor. Opera Română din Iași anunță concurs pentru un poste de regizor artistic, altul pentru asistent regie artistică; posturi de soliști (un tenor, un bariton, un balerin, un bariton pentru cor); posturi de instrumentiști: trompetă, oboi, percuție; doi balerini ansamblu, balerină pentru ansamblu. Concursul era organizat pentru data de 2 octombrie.

La Opera Română reprezentație cu opera Eminescu. La Teatrul Național, Sala Mare, Bădăranii. Tot acolo, dar la sala Amfiteatru, Cineva te iubește. Teatrul Lucia Sturdza Bulandra are în program Mizantropul, la sala din Schitu Măgureanu. Teatrul Nottara a programat Cuibul iar Teatrul Mic, Niște țărani. La Teatrul Foarte Mic, Dragă Joe. La Teatrul Giulești, Sala Majestic, Să nu-ți faci prăvălie cu scară. Teatrul satiric-muzical Constantin Tănase, la Grădina Boema, Bună seara, Boema! Ansamblul artistic Rapsodia Română are spectacolul Șezătoare românească.

La televiziune programul începe în jurul orei 11 cu Transmisiune directă: adunarea populară din municipiul Suceava prilejuită de vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, președintele RSR, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, în județul Suceava. Muzică patriotică, revoluționară. La 13.05 La sfârșit de săptămână, La 14.45, Săptămâna politică. La ora 15.00 programul se închide pentru a se deschide la ora 19.00 cu Telejurnalul. La ora 20.00, Sub tricolor, sub roșu steag. Versuri patriotice, revoluționare. La ora 20.15, Un cântec pentru fiecare. Muzică ușoară românească. La 20.45, Film artistic. Iarba verde de acasă. Producția a Casei de film patru. La ora 22.00, Telejurnal.

Pe marile ecrane rulau filmele Martori dispăruți; Retrospectiva filmului din RD Germană. Chirurgul Schroth; Artista, dolarii și ardelenii; Flori de gheață; O vară cu Mara; Extemporal la dirigenție; Gară pentru doi, De la literatură la film; Secretul lui Nemesis; Nava lui Yang; La trei pași de dragoste; Norocoasa; Păsările; Dragoste și datorie; La trei pași de dragoste, Sorgul roșu.

Iarba verde de acasă (Stere Gulea, 1977). Scenariul este de Sorin Titel după propriul roman. Este un film care urmează firul roșu conducător al partidului. (Spoiler alert! Cei care vor să-și rezerve rafinate plăceri estetice sunt invitați să vadă filmul și să nu citească rândurile următoare) Un tânăr profesor (Florin Zamfirescu) își refuză cariera facilă aranjată de iubita lui (Diana Lupescu) cu ajutorul tatălui acesteia (Ion Cojar) care-i cere stăruitor să accepte postul de asistent la catedra lui pentru că „e o naivitate să-ți crezi că poți să ajungi de unul singur”. „Nu vreau să mă îndatoresc cuiva pentru viitorul meu,” spune el. Se supără pe iubită că a intervenit pentru el. Se duce înapoi în comuna natală, Mioveni, județul Argeș, (din întâmplare, declarat recent oraș), să se lupte cu birocrația, cabalele colegilor și analfabetismul. Casa părintească este delabrată, abandonată de toți cei rămași în viață. Tatăl (Vasile Nițulescu) era plecat pe un șantier și fratele mai mare (Dorel Vișan) era gestionar în sat (deci, automat, un tip dubios, pus pe căpătuială). La școală, fostul lui profesor de matematică, ajuns director (Mihai Pălădescu), e pe punctul să fie dat deoparte de profesorul Viorel Meteș (Ion Caramitru), personajul negativ, combinator și calomniator, care vrea locul călduț și indemnizația directorală. Îl ajută inspectorul școlar Ghimboașă (Octavian Cotescu). Tânărul profesor de matematică își salvează însă tatăl spiritual de la degradare iar tatăl natural revine acasă. Ca să sărbătorească evenimentul, profesorul pune mâna pe coasă și cosește în fața casei să vadă toată lumea cine e stăpânul. Este o poveste spusă cu tâlc în zilele de început de an școlar, să știe toți studenții că fie pâine cât de rea, tot mai bună în comuna natală căci decât codaș la oraș, mai bine la sat fruntaș (că tot făcea Ceaușescu vizite în Iașiul lui Creangă). Un film cu multe teze și idei fixe desprinse din mitologia noii revoluții agrară, tehnico-științifică și educativă. Singurele lucruri autentice în film sunt mizeria satului cu fântâni prăbușite, case igrasioase de paiantă cu garduri de lemn putred, luptele pe putere din micile comunități, slugărnicia față de șefi (culminând cu cea față de instructorul de partid, il capo di tutti quanti), mesele tovărășești date în onoarea inspectorilor „de la centru” și rachiul care apare mereu în prim-plan.