Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 18 octombrie 1989


Jurământul; tabloul pictat de Cercul pionerilor din Drăgăneşti; ulei pe pânză (24 ianuarie 1978) Sursa: comunismulinromania.ro (MNIR)

Miercuri 18 octombrie 1989

Soarele răsare la ora 6.33 și apune la ora 17.27. Vreme frumoasă cu cer variabil mai mult senin dimineață, mai puțin în nord și nord est unde e ușor instabilă cu cer temporar noros. Ploi slabe pe alocuri în nord și nord-est, cu totul izolate în rest. La munte, pe alocuri, ploaia se transformă în ninsoare. Temperaturile maxime se situează între 10 și 18 grade iar cele minime între -3 și 7 grade.

E rândul lui Jiang Zemin și locotenenților săi (printre ei se remarcă Li Peng, prim-ministrul RP Chineze) să le mulțumească lui Ceaușescu și lui Dăscălescu pentru urările de viață lungă pentru împlinirea a 40 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze. „Suntem convinși că, prin eforturile comune, prietenia tradițională profundă, relațiile strânse de prietenie și colaborare dintre partidele, țările și popoarele Chinei și României, vor cunoaște în mod sigur o întărire și dezvoltare continuă, în interesul edificării socialismului în țările noastre și al cauzei păcii în lume.” Nicicând nu avea nevoie Ceaușescu mai mult de aceste urări.

Mica diplomație lucrează din plin. Oamenii lui Ceaușescu sondează piața socialistă pentru a vedea în ce ape se scaldă. Gheorghe Oprea, prim viceprim-ministru s-a văzut cu Milan Pavici, președintele Camerei Economice a R.S.F. Iugoslavia, venit la Târgul Internațional București. S-a discutat despre relațiile economice bilaterale, despre posibilitățile dezvoltării colaborării între întreprinderi industriale și de comerț exterior române și firme iugoslave în domenii de interes comun etc. Oaspetele iugoslav s-a văzut și Ioan Ungur, ministrul comerțului exterior și cu președintele Camerei de Comerț și Industrie a RSR. România voia să facă afaceri europene dar nu prea avea cu cine.

La Târgul Internațional București, gazetarii vânează reprezentanții țărilor vecine și prietene pentru a le smulge o vorbă bună despre relațiile comerciale cu România. Andrei G. Babesco, directorul pavilionului URSS, se fălește cu primirea pe care a făcut Ceaușescu reprezentanților comerțului exterior sovietic. „Vedem în aceasta expresia bunelor relații statornicite între țările noastre, a dorinței de a extinde în continuare raporturile de colaborare și cooperare economică în toate domeniile de activitate.” Sovieticul cu nume atât de românesc laudă progresele României (era al treilea an în care venea la TIB) și spune că a identificat noi domenii în care ar putea fi extinde relațiile de colaborare. De altfel, Întreprinderea 23 August din București și Tractorul din Brașov au relații deja tradiționale cu uzine din URSS. De asemenea, prof. dr. Horst Tiedtke, directorul pavilionului RDG spune că este o ocazie pentru extinderea schimburilor comerciale dintre cele două țări. Pavilionul RDG are vreo 2400 de m2 și expune peste o mie de produse. Reprezentanții RDG sunt pregătiți să încheie în timpul târgului noi contracte de export și import pentru 1990 și anii următori.

Prof. univ. Ioan Boncotă demonstrează în Scânteia de ce științele sociale au un rol esențial în dezvoltarea conștiinței revoluționare. Îi oferă argumente documentele programatice pentru Congresul XIV dar și exemplul lui Ceaușescu care spunea la deschiderea anului de învățământ, la Iași că „trebuie să așezăm ferm la baza învățământului – pe lângă cuceririle științei în toate domeniile, materialismul dialectic și istoric, concepția socialismului științific despre lume și viață, pentru a crea un tineret și un popor cu înalte cunoștințe, dar și cu înalte trăsături revoluționare, patriotice, care să asigure continuarea neabătută în viitor a procesului revoluționar...”etc.etc. termenul-cheie fiind, desigur revoluție și familia sa de cuvinte. Este motivul pentru care, susține universitarul, „este necesară perfecționarea predării disciplinelor de istorie, economie, social-politice și filosofice”, efort care reprezint un factor important al educației comuniste a tinerei generații. Mai cu seamă profesorilor care predau științe sociale le revine „sarcina de a concepe și realiza lecțiile, activitatea cercurilor ideologice” din perspectiva exigențelor documentelor Congresului pentru că acestea reprezintă „o generalizare strălucită a experienței poporului român, o nouă și importantă contribuție a tov. N. Ceaușescu la îmbogățirea și aplicarea creatoare a socialismului științific în toate condițiile concret-istorice ale țării noastre.” De pildă, trebuie să li se bage în cap importanța epocală a Congresului IX, a cărui importanță constă în „ruperea hotărâtă cu teoriile și practicile anacronice, cu conceptul greșit și dăunător al „modelului unic” în construirea socialismului, cu atitudinea de prosternare în fața unor idei străine și a unor forme și metode de organizare (...) în flagrantă contradicție cu realitățile noastre naționale...” Trebuie, așadar să se facă în cadrul orelor de științe sociale, o analiză a caracterului unitar, sistemic și dialectic al procesului revoluției socialiste în țara noastră, a conținutului strategiei partidului în diferitele etape ale construcției socialiste” prezentare susținută cu cifre și indicatori sintetici globali din economie, mai ales că acestea demonstrează cum a fost posibilă lichidarea datoriei externe. „Astfel elevii vor înțelege că România socialistă este un exemplu concludent privind modul în care, prin eforturi proprii susținute (...) o țară în curs de dezvoltare și-a putut lichida în totalitate într-un termen istoric foarte scurt, datoriile sale externe.” Era o perioadă, insistă politrucul, în care, mai mult ca oricând era necesară predarea științelor sociale în liceu pentru că acestea au menirea de a contribui la formarea la elevi a unor convingeri statornice cu privire la necesitatea întăririi și dezvoltării proprietății socialiste, a apărării ferme a acesteia...” Iar prezentarea problemelor legate de perfecționarea proprietății socialiste „nu poate fi despărțită de cerința de ordin ideologic de a combate cu argumente științifice, dar și practice unele tendințe de „reprivatizare”, de stimulare a așa-zisei „inițiative particulare”, de a introduce în viața economică unele practici concurențiale, ca modalități de depășire a unor contradicții și stimulare a progresului economic în unele țări socialiste.” Aici, în cadrul orelor de socialism științific este mediul cel mai potrivit pentru clarificarea unor noțiuni cum sunt „economia de piață” sau „piața liberă”, privite cu dispreț de universitarul Boncotă care spune că „se impune să fie relevat caracterul eronat,neștiințific și profund dăunător al unor teze de natură reformist-burgheză despre așa-zisa diminuare a rolului conducător al partidului clasei muncitoare.” Astfel că la liceu este imperios necesar să se studieze prevederile înscrise în Programul-Directivă și în Teze iar locul central „trebuie să-l dețină analiza cerințelor noii etape de dezvoltare economico-socială a României, a obiectivelor și direcțiilor prioritare pentru cincinalul 1991-1995 precum și orientările dezvoltării țării noastre în perspectiva anilor 2000-2010”. N-a fost să fie. Universitarul era om de bază în partid: a scris un tratat fundamental pentru înțelegerea felului în care ar fi vrut PCR să meargă economia (Economia politică. Politica economică a Partidului Comunist Român). Manualul său de clasa a XI a fost ani buni teroarea liceenilor care dădeau examen de bacalaureat la economie. După 1998 urma sa caldă încă în instituțiile și sesiunile de comunicări ale Academiei Române .

Ce e patriotismul și de ce e o trăsătură „esențială, definitorie a tinereții revoluționare” se întreabă Emilia Vasiliu de la Scânteia tineretului. Noul tip uman, constructorul vremurilor noi, afirmă și dezvoltă conștiința socialistă și-și asumă și validează „în realitatea de zi cu zi” valorile noii orânduiri, între care, la loc de seamă se află patriotismul revoluționar. „A fi patriot, a-ți iubi țara, înseamnă a face totul pentru gloria și măreția ei, a te integra cu întreaga capacitate de a gândi și crea eforturilor întregii națiuni pentru realizarea idealurilor socialiste și comuniste,” așa sună mantra propagandistei uteciste. Iar patriotismul este, după cum spunea Ceaușescu, citat generos de gazetară, „o expresie a conștiinței revoluționare, comuniste, expresia îndatoririi de onoare a fiecărui comunist, a fiecărui om al muncii față de glia strămoșească și față de noua societate.” Este importantă, așadar, lecția de istorie, iar faptele vitejești ale înaintașilor, memoria „fiilor țării care au plătit tribut de sânge și de viață pentru libertate și neatârnare (...), pentru păstrarea ființei noastre naționale și a vetrei strămoșești,” sunt ingredientele esențiale ale patriotismului, îndemnul „spre continuitate, spre a ridica, pe trepte tot mai înalte, prin tot ceea ce suntem și vrem să înfăptuim, patria străbună.” Și ajungem la subiect: cum se manifestă patriotismul tinerei generații de revoluționari?: „Patriotismul generației de astăzi, generația constructorilor socialismului, se raportează permanent la noile valori ale societății noastre, conferind sentimentului patriotic sensuri proprii specifice socialismului, determinate de exigențele modului comunist de muncă și viață, de caracterul revoluționar al procesului ai cărui făuritori și stăpâni suntem.” De aceea socialismul este o formă superioară de patriotism, „care înseamnă preocuparea pentru eliberarea și bunăstarea întregului popor.” Și, desigur, cel care deține creditele și meritele esențiale pentru definirea sintagmei de patriotism socialist este Ceaușescu. El a susținut că acest tip de patriotism are „semnificații politice și ideologice profund revoluționare, direct legate de activismul social al făuritorilor de bunuri materiale și spirituale, de participarea competentă, devotată și entuziastă la transpunerea în viață a politicii partidului.” Iar gazetara Scânteii tineretului li se adresează, privindu-i în ochii, tuturor uteciștilor, spunându-le că au datoria, ca tineri comuniști, revoluționari, să facă totul „pentru binele țării și al poporului, să ne însușim tot e este mai nou în domeniul în care muncim, să contribuim, prin întreaga noastră activitate la înălțarea edificiului național spre cotele înalte ale socialismului și comunismului.” Dar tinerii, pare-se, erau într-o revoluție greșită.

Emil Vasiliu analizează în Scânteia care este eficiența educativă a programelor culturale și face un studiu de caz în municipiul Buzău spunând că ar fi fost de neimaginat dezvoltarea „impetuoasă” a orașului fără rolul instituțiilor de cultură „create sau amplificate în aceste ultime decenii.” E drept, urbea are o tradiție, de aici au venit pe scena mai mare a culturii naționale personalități însă fără doar și poate noul climat social politic a fost fecund: „activitatea se desfășoară sub semnul cuprinzătoarelor obiective privind formarea omului multilateral al zilelor noastre, cu o bogată pregătire profesională și înaltă conștiință civică, revoluționară.” Și cea mai trepidantă viață culturală o duc colectivele din centrele de cultură și creație. Emil Vasiliu a poposit la Centrul de cultură și creație al municipiului care era cel mai vechi centru cultural: avea o sală de 350 de locuri și o scenă pentru spectacole, o altă sală cu 150 de locuri, sală de repetiții, săli de cursuri, holul este folosit pentru expoziții periodice, ce mai! un institut de cultură situat „de multă vreme la cotele superioare ale exigenței.” Stă de vorbă cu Nicolae Râican, directorul Centrului și vechi activist cultural, „cu mare experiență organizatorică” acesta spunându-i că acolo „gravitează munca și pasiunea a sute de oameni, prezenți pe scenă, la întâlniri, la prelegeri de specialitate, în formații și cercuri”. Aceștia sunt sarea și piperul Centrului, iar contribuția lor este decisivă pentru că efortul organizatoric și de îndrumare a colectivului se întrupează prin ei. „Caracteristic activității rămâne constanta preocupare pentru calitatea manifestărilor într-o paletă formală diversificată. Fie că sunt activități politico-educative realizate cu sprijinul lectorilor Universității cultural-științifice, al unor specialiști de înaltă calificare din localitate, (...) al activiștilor de partid și de stat, unde se dezbate probleme ale producției, ale perfecționării activității educative, aspecte ale eticii și echității, ale vieții cotidiene sau activități culturale, artistice sau de petrecere a timpului liber, colectivul centrului are permanent în atenție ținute manifestărilor, valoarea lor formativă, dimensiunea umană superioară.” De altfel, ca un semn al calității superioare, au luat premii în toate fazele finale ale Festivalului Național Cântarea României, în competiții interne și internaționale. Au formații corale, instrumentale, diverși cântăreți din voce sau instrumente dar cel mai mult se mândresc cu echipa de teatru care are peste patruzeci de actori care au pus în scenă piese de Paul Everac, Ecaterian Oproiu sau Tudor Popescu. Au un ritm de două-trei premiere anual și săptămânal au reprezentații la sediu sau la Berca, Pogoanele, Smeeni sau Pietroasele. Concluzia nescrisă dar clară a reportajului este că, în Vrancea cel puțin omul nou are moașe bune.

Se fac angajări: „IDMS București, bd. Magheru încadrează de urgență: vânzători, absolvenți ai liceului economic sau școală profesională comercială pe produse metalo-chimice, casieră, absolventă de liceu economic, vârstă peste 12 de ani. Solicitanții trebuie să aibă domiciliul stabil în București”; „Familie intelectuali încadrăm femeie îngrijire copil, preferabil internă, condiții deosebite, zona Pasajul Muncii”; „Caut femeie în putere, internă, îngrijire bolnavă, condiții avantajoase”
De vânzare: „Casă la curte, zonă deluroasă, lângă Ploiești”; „Cameră pentru tineret Alin, stare perfectă”; „Pianină Hoffmann, sobă încălzit Aurica, cărbuni și lemne nouă”; „Haină, jachetă blană îmbrăcăminte deosebită, stofă mobilă, plapumă”; „Cărucior invalid și triciclu, ambele noi”; „Mantou imitație vițel, rochie dantelă vișinie, capot lung, elegant, îmbrăcăminte diversă talia 40-42, căciulă blană vidră, pălărie imitație blană, încălțăminte 35-36, umbrelă soare grădină, lână saltea, lansetă montată pentru două perdele, diverse podoabe”; „Smoching bărbătesc, butelie aragaz, sobă electrică Torel 2, saltea lână. Cumpăr Cromatic sau Telecolor”; „Guler, căciulă vulpe polară, palton bărbat 50, butelie aragaz 12 litri”; „Dog german 2 luni, Aro 10, set motor Oltcit, radiocasetofon auto Crown”

Se cumpără: „Haină blană focă nouă măsură 46-48 și două butelii gaze lichefiate 6,7 kg”; „Cumpăr câine de casă de talie foarte mică, pui mascul cu certificat de sănătate”; „Manton vulpe argintie nou, geam Renault 16, ușă spate, cazan aramă”

La Opera Română este reprezentație cu Traviata. La Teatrul de Operetă, Văduva Veselă. La Ateneul Român, sala Studio, Recital de oboi. În Sala Mare a Ateneului, ,Confluența artelor (muzică, literatură, plastică) În Sala Mare a Teatrului Național, Cartea lui Ioviță. În sala Amfiteatru, Vassa Jeleznova și în sala Atelier, Mantaua. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Sala din Schitu Măgureanu, Privind în jur cu ochi fără lumină iar în sala Studio, A treia țeapă. La Teatrul Mic se joacă O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord. La Teatrul Giulești (sala Majestic) , Pescărușul. La Ion Creangă se joacă Vrăjitorul din Oz. La Constantin Tănase (sala Savoy), De la tango, la rock.

Pe marile ecrane, Cei care plătesc cu viața; Un studio în căutarea unei vedete; Cale liberă; Aleargă după el; Furtună în Pacific; O farsă pentru cuscru; Omul de pe Bulevardul Capucinilor

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul de seară. La 19.30, Partid și țară – o unică voință. La 19.45, România la TIP 89. Export, calitate, eficiență. La 20.05, În dezbatere: Documentele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Intensificarea activității ideologice, politico-educative de făurire a omului nou – obiectiv de importanță deosebită în procesul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate. La 20.30, Trăim decenii de împliniri mărețe. La 21.00,Țara în anul Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Oltul străvechi cu maluri noi. Producție a Studioului de film TV. La 21.15, Înalta răspundere patriotică, revoluționară a tineretului pentru viitorul României. Munca pentru țară, pentru viitorul ei comunist – expresia cea mai elocventă a unei înalte educații patriotice, revoluționare. La 21.35, Te cântăm, iubită țară. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

Facebook Forum

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG