Marți 21 noiembrie 1989

Toată presa titrează cu litere de-o șchioapă, roșii ca sângele clasei muncitoare: Tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost ales în unanimitate președinte al Congresului. Se îndoia cineva? Alături de el, ca și în viața de zi cu zi, Elena Ceaușescu. Și alți 64 de membri ai prezidiului Congresului (se remarcă Nicu Ceaușescu, Emil Bobu, Vasile Milea și Maria Lazăr (care între 2000 și 2004 a fost deputat PSD). Au mai fost alese câteva comitete și comiții între care se distinge comisia de redactare a hotărârilor și rezoluțiilor Congresului (condusă de Ceaușescu și de tovarășa lui de viață și partid, Elena). Apoi comisia de presă în care au fost aleși Ilie Matei (secretar CC al PCR, condamnat după 1989 la 15 ani pușcărie pentru crimele din Revoluție), Maria Costache (din 1983, redactor șef la România liberă) Eugen Florescu, șeful secției de presă de la CC și după 1990 redactor șef la oficiosul PSM (al lui Ilie Verdeț) și om de bază, mai târziu, în partidul lui Corneliu Vadim Tudor, Nicolae Dan Fruntelată, (redactor șef la Scânteia tineretului, apoi la Luceafărul, poet de curte al familiei și secretar de stat pe vremea lui Văcăroiu, după 1990) și mulți alții la fel de bine plasați în presa comunistă și în istoria postdecembristă. Lista participanților la Congres fusese alcătuită cu multă conștiință a muncii de către Comitetele organizatorice în strânsă colaborare cu securitatea și celelalte instituții de forță așadar nu putea scăpa niciun contestatar, ca Pârvulescu, în sală. Mai mult, erau aproape siguri că nu se va găsi nimeni să critice, să se opună sau să găsească nod în papură raportului și documentelor prezentate în prima zi de Congres. Ceaușescu făcuse așadar un pas către realegerea ca șef suprem. Întreaga presă este ocupată de uriașul raport al activității de la precedentul congres, raport care prezenta și perspectivele activității sociale, economice și politice până în 2010 „în vederea îndeplinirii neabătute a Programului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism.”

Din tot raportul care este doar o ciorbă de vorbe și concepte pe care Ceaușescu le schimba de la o plenară la alta, interesantă este doar viziunea asupra geopoliticii. El spune că după Al Doilea Război Mondial au rămas afaceri nesoluționate. De pildă nu au fost contestate multe dintre tratatele negociate și încheiate cu Germania nazistă, evident referindu-se la Tratatul Ribbentrop-Molotov. Ar fi momentul ca acestea să fie contestate, anulate, aruncate în lada de gunoi a istoriei. La secțiunea XIX. Politica externă a partidului și statului nostru... spunea: „Este necesar să nu se uite că politica de concesii făcute Germaniei naziste, lipsa de unitate a forțelor antifasciste, progresiste, democratice, a popoarelor din Europa au încurajat, de fapt, Germania hitleristă să dezlănțuie cel de-Al Doilea Război Mondial, urmărind să-și asigure dominația asupra lumii, așa cum nu trebuie uitat nici un moment că acordul dintre Germania hitleristă și Uniunea Sovietică nu a înlăturat pericolul războiului. Este bine cunoscut că întreaga omenire și, în primul rând, popoarele Uniunii Sovietice, inclusiv poporul nostru, au plătit scump, foarte scump (...) acest război. De aceea este necesar să se facă totul pentru a nu se mai repeta ceea ce s-a întâmplat în 1939-1941, pentru a se înlătura pericolul de război și a se asigura o pace trainică și justă, egală pentru toate națiunile lumii!”( Aplauze puternice, prelungite; se scandează îndelung „Ceaușescu – pace!”) Deci, 1939-1941, nu 1945. 1941 este anul Operațiunii Barbarossa, adică invadarea URSS începută pe 22 iunie 1941. Dorea condamnarea acelui tratat nu pentru că ar fi dorit să refacă România mare ci doar pentru că era obsedat de Ungaria și convins că mișcările anticomuniste de acolo, inclusiv contestarea guvernului de la București nu poate fi decât opera iredentiștilor. Faptul că a vorbit cu oarecare insistență despre repararea acestor afaceri neterminate a stârnit chiar reacția Kremlinului care a trimis o scrisoare despre care vom vorbi pe 23, în care-i spune că deschide o cutie a Pandorei și că ar face bine să uite subiectul. Gorbaciov urma să-l întâlnească pe Bush pe 2 și 3 decembrie la Malta și voia să găsească o cale de reconciliere dar și și se înțeleagă asupra necesității ca frontiere dintre cele două Germanii să rămână neschimbate.

Radio Europa Liberă relata atunci că, în preziua Congresului, autoritățile deciseseră închiderea granițelor. „Agențiile de știri occidentale, iugoslavă și maghiară semnalează cazurile unor cetățeni străini cărora le-a fost refuzată intrarea în România.” De asemenea, în emisiunile informative ale postului de radio s-a afirmat că „Diplomații din douăsprezece state membre ale Comunității Europene acreditați la București boicotează cel de-al XIV-lea Congres PCR în semn de protest față de violarea drepturilor omului în România. O decizie similară a fost luată de ambasada SUA la București.”

În Cehoslovacia, după ce pe 20 au ieșit sute de mii de oameni să protesteze în stradă, Forumul Civic avea primele contacte cu premierul Adamec pentru a organiza o masă rotundă, după cum făcuseră și polonezii. Cardinalul Frantisek Tomasek face publică o declarație în care spunea că „Nu putem avea încredere într-o conducere de stat care refuză să spună oamenilor adevărul și să le acorde drepturile și libertățile proprii țărilor în curs de dezvoltare” (cităm din Alesandru Duțu, Revoluția din 1989. Cronologia)

Dar Ceaușescu nu avea nevoie de Cehoslovacia, câtă vreme avea alte țări prietene. De pildă Statul Palestina, al cărui lider, Yasser Arafat, îi scrie să-i mulțumească din suflet pentru „căldurosul mesaj de felicitare” trimis cu ocazia primei aniversări a declarației de independență a „statului Palestina.” Îl laudă pe Ceaușescu pentru „conducerea clarvăzătoare și curajoasă” și pentru sprijinul „constant” acordat „dreptei” cauze palestiniene, „pentru redobândirea și exercitarea drepturilor inalienabile, inclusiv dreptul la reîntoarcere, la autodeterminare, la edificarea statului palestinian independent.” Apoi îl asigură de convingerea și hotărârea lor de a acționa pentru continua dezvoltare și strângere a raporturilor de prieteni, solidaritate și cooperare constructivă între popoarele noastre prietene., între Republica Socialistă România și Statul Palestina, între partidul dumneavoastră militant și OEP pe baze ce servesc idealurilor comune și intereselor noastre mutuale” etc.etc. Cine mai avea nevoie de prietenia Cehoslovaciei, RDG-ului sau Ungariei?

Și ca să-i fie zilele de Congres și mai senine, îi trimit telegrame și colectivele de oameni ai muncii, țărani sau intelectuali să-l asigure că ei își văd de treabă, chiar dacă se bucură că a fost ales, își văd de treabă să sparg normele și planul pe luna aceea și, unii, chiar planul anual. Comitetul județean Vâlcea spune că oamenii muncii din industria județului au îndeplinit planul la producția de marfă pe patru ani și pot să realizeze în ce mai rămăsese din 1989 încă un miliard de lei, adică să realizeze suplimentar energie electrică, gaze utilizabile, calcar, sare în soluție, silicat de sodiu etc. Oțelarii de pe platforma siderurgică din Călărași spun că au pus în funcțiune gospodăria de materii prime și fabrica de aglomerare a minereului din fluxul integrat. „Oamenii muncii din agricultura” județului Hunedoara raportează și ei că au încheiat arăturile adânci de toamnă. Este vorba despre peste 23 600 de hectare unde au pregătit baza producției agricole din anul viitor. Sunt, evident, cu toții (deși ușor defazat) cu alegerea lui Ceaușescu la Congresul XIV în toate funcțiile posibile.

În ciuda programului extrem de compact în a doua zi a Congresului (la care a fost prezent între ora 9.00 și 13.40), Ceaușescu și-a făcut timp să-l primească pe Lars Marcus, președintele Alianței Cooperatiste Internaționale, pe Ahmed Snama, secretar general adjunct al Partidului Democratic din Egipt și pe Najanddin Kanyani, membru al Biroului Politic, secretar al CC al Partidului Democratic al Poporului din Afghanistan. L-a primit și pe Alemu Apebl, membru al Biroului Politic al Partidului Muncitoresc din Etiopia, viceprim-ministru al guvernului. Cu fiecare dintre ultimii doi a stat de vorbă aproape o oră! A mai avut vreme și pentru obișnuitele convocări și audiențe ale personalului curtenesc: Olteanu, Petrescu, Coman, tovarășa Elena, tovarășul Nicu, Curticeanu. Privind în agenda Elenei Ceaușescu, vedem că ea a fost ceva mai conștiincioasă și a sta ceva mai mult în sala Congresului unde atâtea mii de oameni mureau de plictiseală. A participat la sesiunea de dimineață între ora 9.00 și 14.05; apoi la lucrările Secțiunii a II-a între 16.30 și 16.50 și după aceea a făcut o ședință maraton „la săliță” cu Em. Bobu, Curticenau și Constantin Rotaru care poate fi foarte bine președintele Partidului Socialist de azi. I-a primit în audiență (sau i-a convocat) pe Curticeanu, I. Ursu, Nicu Ceaușescu și Em. Dobrescu, întrevederi scurte, de câte maxim un sfert de ceas. Doar cu fiul stă 20 de minute.

De vânzare: „Magnetofon Grundig, picup, discuri”, „Butelie 7l, reșou aragaz, jocuri electronice televizor. Cumpăr încălțăminte sport, marcă consacrată, măsură 40”; „Vând convenabil mobilă veche – dormitor, bufet, bibliotecă, folosibile prin recondiționare”; „Patefon, televizor, proiector film, proiector diapozitive, antenă, haină mouton dore, geamantane, ladă mare lemn, scripete lanț, piese Warszawa – Pobeda, lămpi radio TV, PL, 500, PY88, perfamoid”; „Vând încălzitor apă Mureșul”; „Sufragerie furnir nuc, lustră, aplice, covoare uzură 40-60%”; „Vând cojoc damă guler nurcă”; „Serviciu masă raritate porțelan cobalt 12 persoane idem serviciu tort”

Se cumpără: „Geacă bărbătească piele nouă, măsura 54-56”; „Dacia 1300 (Break), uzată (avariată). Vând semicursieră Ucraina.”; „Cumpăr audiocasete uzate, pianină stare excepțională. Aștept provincia.”

Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României al sectorului 4 anunța deschiderea cercurilor tehnico-aplicative: dactilografie, secretariat, telex, mașini de calcul, desen tehnic, contabilitate, estetică facială, întreținerea corpului, creație vestimentară, depanare radio-tv, acordeon, chitară.

La Centrul de creație din sectorul 3 se învață, în plus, foto alb negru și balet pentru copii.

Iar industria ușoară își face și ea reclamă în paginile ziarelor: „Toamna, în pas cu moda! Pentru toate vârstele și pentru toate gusturile, MAGAZINELE COMERȚULUI DE STAT, specializate în desfacerea articolelor de îmbrăcăminte-încălțăminte vă oferă noutăți vestimentare în ton cu paleta coloristică a acestui sezon. Și dumneavoastră vă puteți procura piesele preferate din gama de TRICOTAJE, CONFECȚII, ÎNCĂLȚĂMINTE, precum și accesoriile necesare unei ținute vestimentare moderne, vizitând magazinele comerțului de stat.”