Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 22 august 1989


Jurământul. Pictat de cercul pionerilor din Drăgăneşti; oferit de C.J. de partid Olt; ulei pe pânză (24 ianuarie 1978) Sursa: comunismulinromania.ro (MNIR)

Marți 22 august 1989

Adunare solemnă organizată la Sala Palatului de Comitetul Central al PCR, Marea Adunare Națională și Consiliul Național al FDUS pentru a celebra a 45 aniversare a „revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din România.” Un moment pregătit de luni de zile, revoluția fiind pentru Ceaușescu o bună amorsă a Congresului XIV și argument forte al revoluției permanente. În retorica propagandei, cele două evenimente erau legate nu doar prin consecințe ci și prin cauzalitate istorică. Nicolae Ceaușescu a ținut o „amplă cuvântare (...) urmărită cu viu interes, cu profundă satisfacție și deplină aprobare.” Le-a vorbit despre existența milenară a poporului în cadrul căreia revoluția de la 23 August reprezintă „ cel mai important eveniment, deschizând pentru prima oară calea unei adevărate libertăți și independențe, a trecerii puterii în mâinile poporului, care a asigurat, sub conducerea PCR, a năzuințelor întregii națiuni, făurirea celei mai drepte orânduiri – orânduirea socialistă pe pământul patriei noastre.” Vorbește despre context spunând („revoluționar” pentru acea perioadă) că marile puteri au lăsat Germania să-și împlinească planurile de expansiune și că „de asemenea, pactul Molotov-Ribbentrop nu a oprit agresiunea – și acum se poate spune, fără teama de a greși, că de fapt el a avut un rol negativ, a ușurat realizarea planurilor agresive ale Germaniei hitleriste.” Pe plan intern, spunea Ceaușescu, „cercurile cele mai reacționare, fasciste, legionare s-au pus în slujba Germaniei hitleriste, trădând interesele propriului popor, iar monarhia străină a sprijinit și încurajat trădarea intereselor naționale, fiind în serviciul când al unei mari puteri când al alteia.” Mai spune și că poporul polonez a fost trădat de toată lumea occidentală, dar nu spune și cine a profitat de nepăsarea vestului. În acele momente grele, România ar fi sărit în ajutorul Poloniei și de aceea trebuie să adreseze „comuniștilor, poporului prieten polonez, care trece prin împrejurări grele, deplina solidaritate a comuniștilor, a poporului român, împreună cu urarea de a depăși greutățile, de a asigura ferm construcția socialismului, independența și suveranitatea deplină a Poloniei.” Tadeusz Mazowieczki, reprezentant al Solidarităţii, fusese desemnat pe 19 august prim-ministru al Poloniei, primul prim-ministru necomunist dintr-o ţară membră a Pactului de la Varşovia. Guvernul va fi validat de parlament pe 24 august, un cabinet în care comuniștii nu mai dețin decât cinci ministere. De asemenea, Ceaușescu amintește că pe 1 Mai 1939 (o altă dată marcată cu roșu în calendarul revoluționar grație contribuției „determinante” a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu la organizarea unei fanteziste manifestații pentru pace) românii au manifestat și pentru Cehoslovacia spunând că e bine să exprime „și cu acest prilej deplina solidaritate cu Partidul comunist din Cehoslovacia, cu poporul cehoslovac în lupta pentru socialism, pentru deplina independență și suveranitate a Cehoslovaciei!” Le mai adresează cele mai bune gânduri și germanilor (comuniști, firește), bulgarilor, ungurilor și lasă la sfârșit cele mai efuzive urări de bine și „cele mai calde sentimente de solidaritate comuniștilor Uniunii Sovietice, popoarelor sovietice, împreună cu urarea de noi și noi realizări în dezvoltarea socialistă, în crearea condițiilor pentru trecerea spre comunism.” Urări de bine care seamănă a litanie. Peste tot în aceste țări (mai puțin în Bulgaria) comuniștii pierdeau runde importante pe scena politică și socială. Pentru Ceaușescu, aceste urări erau o formă de exorcism. Toți cei din sală știau la ce face aluzie când le urează camarazilor din blocul comunist succes în lupta pentru un viitor de aur. Ceaușescu a recapitulat moment cu moment istoria ultimelor decenii, insistând pe bună dreptate asupra anilor în care comuniștii au preluat puterea, reușind să nu spună o vorbă despre diviziile de militari români trecuți prin reeducarea lagărului și sovietizați, despre Armata Roșie, despre invazia politrucilor educați la Moscova și nici despre agenții NKVD și consilierii Kremlinului. Amintește doar de încercările „reacțiunii de a înăbuși luptele maselor populare, acțiunile forțelor celor mai reacționare, inclusiv deschiderea focului împotriva marii demonstrații din februarie 1945, în care au căzut victime mulți luptători patrioți și comuniști.” Povestește cu candoare cum le-au dat comuniștii pământ țăranilor ca să-i atragă ce partea lor pentru ca, trei ani mai târziu, când nu mai era niciun partid să le apere interesele, pământul să fie rechiziționat pentru constituirea cooperativelor. „Tot ceea ce am realizat demonstrează cu puterea faptelor, a realităților justețea politicii partidului nostru comunist, care și-a îndeplinit și își îndeplinește cu cinste misiunea istorică de a conduce întreaga națiune pe calea făuririi celei mai drepte orânduiri din lume, a fericirii, bunăstării, a independenței și suveranității depline.” Iar dacă se străduiesc cu toții pentru a realiza prevederile celui de-al nouălea plan cincinal, pot spune în 1994, adică la a cincizecea aniversare că „România a devenit o țară puternic dezvoltată” etc. Cei din sală l-au ovaționat (Ceaușescu – eroism, România – comunism!” ; „Ceaușescu – PCR”) cam din două în două fraze „participanții la adunare dând glas sentimentelor de îndreptățită mândrie patriotică ale tuturor fiilor țării pentru mărețele realizări pe care poporul român, sub steagul de luptă al partidului nostru comunist le-a obținut în patru decenii și jumătate de deplină libertate”, mai ales după Congresul IX, „în anii Epocii Nicolae Ceaușescu”, după cum consemnează reportajul Agerpres. Din recuzită nu au lipsit pionierii și șoimii patriei care au urcat la tribună și le-au înmânat lui Ceaușescu și consoarte buchete de flori. Profitând de ocazie, Ceaușescu a ridicat un copil în brațe și le-a spus celor din sală: „Acum când se împlinesc 50 de ani de la începerea celui de-al doilea război mondial și sărbătorim 45 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, să facem totul pentru acești copii, pentru viitorul lor, al tuturor copiilor lumii, pentru o lume mai bună și mai dreaptă, să facem totul pentru pace, pentru o lume fără războaie!” După Adunare, care a însemnat în cea mai mare parte discursul lui Ceaușescu, pe scena Sălii Palatului s-a desfășurat un spectacol omagial dedicat zilei de 23 August. Au participat colective profesioniste și de amatori laureate la a VII-a ediție a Festivalului Cântarea României. La început a fost închinat „un imn de glorie” Partidului Comunist Român în calitatea sa de conducător „la victoria revoluției de eliberarea etc.etc., la transformarea revoluționară a societății și edificarea socialismului”: În tot ce România are/ Mai luminos, mai demn, mai bun/În patria înfloritoare/ E încrustată semnătura/ Partidul Comunist Român.// Prin Nicolae Ceaușescu/Un patriot călit în lupte,/ S-a afirmat ca brav tribun,/ Știind teroarea să o-nfrunte// Fiu demn al unui demn partid-/ Partidul Comunist Român. Erau proiectate imagini de arhivă, s-au cântat marșuri patriotice și revoluționare evocând „forța politică și organizatorică a PCR”. Apoi, pe un aranjament muzical patriotic al Baladei lui Ciprian Porumbescu, se desfășoară un tablou muzical-coregrafic din care rezultă dragostea de patrie, de glia strămoșească, înaltul patriotism al poporului și dragostea lui pentru frumos, bine, cinste și demnitate etc. etc. Aceeași atmosferă și în cazul versiunii corale a Rapsodiei a II-a enesciene. Spectacolul a evocat vizitele de lucru, prezența lui Ceaușescu și a soției lui printre muncitori, unitatea poporului în jurul partidului. Apoi s-a desfășurat pe scenă poemul muzical-literar-cinematografic „Omagiu” prefațat de „versuri-angajament ce concentrează o bogăție de metafore poetice, expresii ale sentimentelor de dragoste ale întregului popor față de tovarășul Nicolae Ceaușescu”: Acestui timp îi spunem Ceaușescu/ E nume de Erou, de revoluționar/ Care veghează-n patria iubirii/ Erou al vremii noastre, exemplar. // Îl vom urma și îl vom realege/ La cel de-al paisprezecelea Congres/Cum însuși viitorul hotărăște/ Durata sa de pace și progres. Peste întreaga scenă era ridicat un arc de triumf pe care scria Victoria socialismului iar „poemul final sintetizează vrerea întregului popor: Noi împliniri socialist-și va prinde țara-n diademă/ Nou timp de ample certitudini și de necontenit progres, / Căci la Congresul Paisprezece, din nou în funcție supremă/ Conducătorul genial, Eroul drag va fi ales.//În unic glas întreg poporul se-adună gândul să-și rostească/ Acum, în ceas de sărbătoare, când urcă-n inimi bucuria: Cât patria, în fruntea țării, Eroul țării să trăiască! Partidul Comunist trăiască! Trăiască veșnic România!” Cum putea să se încheie altfel spectacolul de la Sala Palatului decât în acordurile cântecului „Glorie partidului, glorie marelui erou”. Apoio imnul Frontului Democrației și Unității Socialiste „E scris pe tricolor unire”. Urale, ovații, Ceaușescu-PCR!, Ceaușescu și poporul!

Fiecare capitală de județ a replicat această Adunare festivă. Au luat parte activiști de partid și de stat, reprezentanți ai organizațiilor de masă și obștești, nenumărați oameni ai muncii. Și peste tot s-a vorbit despre rolul partidului în organizarea și conducerea „revoluției” și despre „marile izbânzi ale poporului român obținute prin muncă și dăruire în anii socialismului.” Nu a omis nimeni să precizeze „rolul determinant al tovarășului Nicolae Ceaușescu în desfășurarea vastului proces înnoitor, revoluționar pe care l-a cunoscut societatea noastră în cei 24 de ani de când conduce cu clarviziune și cutezanță destinele țării și poporului...” Apoi i s-a adus „un vibrant omagiu” Elenei Ceaușescu a cărei „prodigioasă activitate este exemplar consacrată creșterii continue a rolului științei, învățământului și culturii în opera de edificare socialistă și comunistă a patriei.” În fine au vorbit despre politica externă a lui Ceaușescu, cunoscut „pe toate meridianele globului” drept un Erou al păcii, un adept al „făuririi unei lumi fără arme și fără războaie”. Și cum nicio asemenea manifestare nu ar fi avut vreun sens altfel, participanții i-au adresat telegrame lui Ceaușescu pentru a-i mulțumi că există și a-l asigura de susținerea pentru realegerea lui în fruntea partidului. Agerpres informează că fără excepție adunările din municipiile reședințe de județ s-au încheiat cu „reușite programe artistice la care și-au dat concursul formații de amatori și profesioniști laureate ale Festivalului național Cântarea României”.

Luni 21 august, Ceaușescu și consoarta au participat la inaugurarea Expoziției republicane a creației tehnico-științifice, literar-artistice, de artă populară și artă plastică. Aceasta era organizată în finalul celei de-a șaptea ediții Cântarea României și era dedicată celor 45 de ani de la 23 August. Au fost însoțiți de membri și membri supleanți ai CPEx ai CC, ai Consiliului de Stat și al guvernului, de conducători de instituții centrale, organizații de masă și obștești etc. Cei doi au fost întâmpinați de mase entuziaste, s-a scandat „cu multă însuflețire”, numele partidului și secretarului general, pionierii și șoimii patriei, uteciștii, PTAP-ști și activiști i-au oferit flori. Pe un banner imens scrie Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist, deschizător de noi și largi orizonturi construcției socialismului și comunismului în România. Sunt expuse fotografii din timpul vizitelor de lucru în întreprinderi, pe ogoare, în fabrici și instituții, ca să fie clar că „socialismul se construiește cu poporul și pentru popor, cu oamenii și pentru oameni.” Cei doi și suita au vizitat apoi sălile unde sunt prezentate cifre statistice și exponate care evidențiază amploarea Festivalului Cântarea României. „Dacă la întâia ediție au participat peste o sută de mii de formații și cercuri artistice de amatori de la orașe și sate” adică un total de două milioane de participanți, la cea mai recentă ediție (ultima) numărul formațiilor artistice a depășit 230 de mii totalizând circa 5,1 milioane de creatori și interpreți. Dintre aceștia aproape trei milioane sunt cei care au participat la partea de creație științifică și tehnică, oameni ai muncii din întreprinderi, unități agricole, de cercetare și proiectare, precum elevi și studenți. Cu această ocazie au fost soluționate vreo trei sute de mii de teme de cercetare și au fost brevetate și aplicate aproape 13 mii de invenții. În cadrul expoziției se află și creația din școli și facultăți „așezată sub semnul educării prin muncă și pentru muncă a tinerei generații, integrării învățământului cu cercetarea și producția, cultivării în rândul viitorilor muncitori și specialiști a pasiunii pentru cunoaștere științifică, cercetare și inovare,” după cum informează Scânteia. E un cadru fertil și pentru arta populară care trece printr-un continuu proces de dezvoltare. În sălile expoziției sunt prezentate lucrări „de o mare varietate, originalitate și frumusețe, undele continuând tradiția, altele căutând noi expresii artistice.” Sunt expuse obiecte de ceramică, costume populare, țesături de borangic și de interior, covoare, ștergare, lăicere, fețe de masă, velințe. Cei doi au discutat diverse cu meșterii aflați în expoziție și care, cu uneltele tradiționale, executau diverse obiecte, demonstrativ. Ceaușescu le-a trasat celor din suită ordinul de a elabora un program pentru organizarea, în fiecare comună, în cadrul „centrelor de creație și cultură socialistă, a activității de realizare a țesăturilor, a costumelor populare, a altor produse ale artei populare tradiționale.” A urmat salonul de carte unde „la loc de frunte este prezentată opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu.” Sunt volume din ciclul „România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate”, din seria de Opere alese, culegeri de texte în colecțiile care prezintă gândirea social-politică, economică, filosofică a președintelui României. Pe un loc modest dar la vedere, sunt prezente și „lucrările științifice” ale Elenei Ceaușescu „lucrări care reprezintă un aport de seamă la creșterea prestigiului științei românești.” Expoziția celebrează și activitatea presei, a radioteleviziunii „chemate să oglindească intensa activitate politică internă și externă a partidului și statului, munca plină de dăruire a poporului, să contribuie la educarea revoluționară a maselor, la formarea omului nou, constructor devotat al socialismului și comunismului.” La plecare, Ceaușescu i-a felicitat pe organizatori, pe participanți și pe laureații Festivalului. „S-a aclamat îndelung pentru partid și secretarul său general, pentru patria noastră socialistă, demnă, liberă și înfloritoare.”

În chiar ziua celebrării (anticipate) a celor 45 de ani de la 23 August, Ceaușescu îl felicită printr-o lungă telegramă pe Deng Xiaoping, președintele Comisiei militare centrale a Republicii Populare Chineze de ziua lui de naștere (85 de ani). Îi spune că se folosește de acea ocazie pentru a-și exprima „deplina convingere că raporturile dintre partidele, țările și popoarele noastre se vor întări și amplifica tot mai mult în spiritul înțelegerilor convenite, spre binele popoarelor român și chinez, în interesul cauzei păcii, dezvoltării independente, progresului și colaborării în întreaga lume.” Partidul Comunist Chinez se confrunta cu repercusiunile internaționale de după reprimarea sângeroasă a manifestațiilor studențești din piața Tiananmen la începutul lui iunie. China fusese izolată politic și economic chiar de către o parte din vecinii asiatici și prietenii tradiționali. Nu și de Ceaușescu care îi urează unuia dintre autorii (chiar dacă pasivi) ai masacrului „viață îndelungată și multă putere de muncă, noi succese în activitatea dumneavoastră, iar poporului prieten chinez realizări tot mai mari în opera de edificare a socialismului, de înflorire multilaterală a patriei.”

La televizor la ora 19.00 Telejurnal. Țara în ajunul marii sărbători naționale. La 19.40, În numele independenței naționale, al păcii și libertății popoarelor. Producție a Studioului cinematografic al Armatei. Premieră TV. Scenariul: dr. Florin Constantiniu. Regia: col. Dumitru Seceleanu. La 20.35, Cinstire patriei și Marelui Erou. Spectacol literar-muzical-coregrafic. La 21.35, Ctitorii ale Epocii de Aur. Repere de marcă ale civilizației noastre socialiste. Documentar. La 21.55 Telejurnal.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre Auschwitz
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
XS
SM
MD
LG