Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 26 noiembrie 1989


Viitorul patriei. Pionieri și șoimi ai patriei scoși să-l felicite pe Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres.

Duminică 26 noiembrie 1989

Vreme rece, cer variabil. Posibile ninsori slabe. Temperaturile maxime se situează între 0 și două grade iar cele minime între -8 și -6.

Muza PCR inspiră după Congres cantități uriașe de maculatură poetică. Rusalin Mureșan, nelipsit în aceste zile cu versificațiile lui dezlănțuite scrie: „E Nicolae Ceaușescu reales/ În funcție de partid cea mai înaltă!/ În piepturi inimile ne tresaltă/ La hotărârea marelui Congres!// Ni-e Nicolae Ceaușescu semn/ Al devenirii pururi înalte:/ Întâiul, comunistul președinte/ În mersul unei țări pe drumul demn” și continuă tot așa.

...chipul nou, strălucitor al României socialiste moderne...
Ion Segărceanu


Ziarele publică sute și mii de adeziuni față de hotărârile Congresului și, în primul rând, față de realegerea lui Ceaușescu. Sunt mărturii, zice-se, ale unor oameni obișnuiți, ca Nicolae Necula, maistru la Întreprinderea de țevi Republica, care au urmărit „cu înaltă mândrie patriotică” lucrările Congresului „care va rămâne înscris cu litere de aur în istoria patriei” și care a dat glas „într-o unanimitate deplină, într-o impresionantă unitate, voinței fierbinți a tuturor făuritorilor socialismului etc” care și-au dorit ca Nicolae Ceaușescu să fie reales secretar general. Se pregătesc de victorii la nivelul celor mai înalte economii și la cele mai înalte standarde și „pe sfătuitorii de ocazie, care se găsesc să ne învețe să sporim eficiența trecând la economia de piață, la reprivatizarea mijloacelor de producție, noi, muncitorii din România nu avem de ce să-i ascultăm.” Și de ce i-ar asculta, spune maistrul. Marea proprietate socialistă i-a ajutat să-și organizeze în cele mai bune condiții activitatea iar sistemul democrației muncitorești-revoluționare „care nu are egal în alte părți ale lumii, ne dă fiecăruia dintre noi nenumărate posibilități de a participa în mod direct la organizarea și conducerea producției”. Iar Ion Segărceanu, lingușitor al partidului nelipsit de la astfel de ocazii scrie în Informația Bucureștiului că odată cu alegerea lui Ceaușescu „energiile creatoare ale poporului s-au contopit într-un unic și angajant șuvoi, menit a propulsa patria pe înalte trepte de progres și civilizație”. Congresul ar prefigura „chipul nou, strălucitor al României socialiste moderne” iar realegerea lui Ceaușescu „chezășia unor izbânzi strălucite, a progresului multilateral al patriei, a ascensiunii României spre piscurile civilizației și progresului.”


Continuă șirul de telegrame de felicitare. Vin de la comitetele de partid din țară, de la organizațiile de întreprindere (tonul este identic, dacă nu și frazarea și topica slugărniciei: sunt însuflețiți de iubire, vibrează de speranțe etc. deplin încrezători în luminoasele perspective deschise etc.) dar și din străinătate. Este o paradă de zombies comuniști, în principal. Îi scrie, de pildă, Mieczysław Franciszek Rakowski, al șaptelea și ultimul prim secretar al Partidului Unit al muncitorilor polonezi. Acesta îi adresează felicitări din partea partidului și în nume personale pentru realegerea în funcția de secretar general. „Lucrările celui de-a XIV-lea Congres al partidului dumneavoastră au demonstrat că poporul român a obținut sub conducerea Partidului Comunist Român, succese importante în opera de edificare a socialismului în țara dumneavoastră” iar meritul principal, spune liderul polonez, îi revine lui Ceaușescu. Rakowski a fost șeful partidului din iulie 1989 până în ianuarie 1990 dar, spre deosebire de predecesorii săi, nu a fost și șeful țării. Cât timp s-a aflat la șefia partidului a cedat conducerea guvernului reprezentanților Solidarității. La 31 decembrie Republica Populară Polonă a încetat să existe. Partidul lui Rakowski s-a autodizolvat în 29 ianuarie 1990. Mai târziu Rakowski și vechii săi tovarăși au creat Social democrația Republicii Polone, principala grupare din Alianța stângii democratice. Aceasta va dispărea însă în 1999. Lui Ceaușescu i-a mai scris și Petăr Mladenov, secretarul general al CC al Partidului Comunist Bulgar. Îi scrie câteva vorbe, protocolar fără zorzoane retorice. Mladenov se uita la Ceaușescu ca la un dinozaur. Îl considera depășit ca pe Jivkov. Petăr Mladenov ajusese de puțină vreme la conducerea partidului prin înlăturarea lui Jivkov. Pe 11 decembrie Mladenov a ținut un discurs televizat în care le-a spus liderilor comuniști că partidul renunță la dreptul său garatat de a guverna și că poziția partidului în stat nu mai poate fi declarată pur administrativ, ci trebuie câștigată prin alegeri. El a mai spus că PCB trebuie să accepte sistemul pluripartitismului. Pe 14 decembrie chiar în ziua în care Jivkov era exclus din partid, Comitetul Central al partidului a cerut Adunării Naționale să anuleze prevederea care stabilea rolul său de conducere. Mladenov însuși va fi înlăturat de la putere la începutul lui 1990. Va reajunge președintele Bulgariei dar își va da demisia puțin după aceea pentru că s-a spus că ar fi sugerat în decembrie să trimită tancurile împotriva manifestațiilor antiguvernamentale.

Ceaușescu însuși a adresat o scrisoare lui Karel Urbanek, noul secretar general al CC al Partidului Comunist din Cehoslovacia. La Praga se desfășurase o plenară extraordinară a CC al PCC unde s-a discutat situația internă din țară. De fapt, pe 24 noiembrie, adică în chiar ultima zi a congresului, Milos Jakes își dăduse demisia din funcțiile de conducere alături de alți membri și supleanți ai CC al partidului. Demisionase și Ladislav Adamec din funcția de prim-ministru. A fost necesară alegerea întregii conduceri la vârf. Telegrama trimisă de Ceaușescu probabil mușcându-și pumnii este o probă de ipocrizie la nivel înalt: el îl felicită „călduros” urându-i noi și noi succese în edificarea societății socialiste. „Folosesc acest prilej pentru a releva cu satisfacție evoluția ascendentă a raporturilor de strânsă prieteni, solidaritate și colaborare multilaterală dintre PCR și PCC dintre RSR și RSC, spre binele popoarelor noastre, al construcției socialiste în cele două țări.” Cu siguranță Ceaușescu privea cu tot mai mare neliniște la modul în care se construia socialismul în Cehoslovacia, mai ales acum când pe străzile Pragăi și ale altor orașe manifestau milioane de oameni.

La Întreprinderea „Electromagnetica” se organizează zile record de producție și calitate (zilele record sunt cele în care se produce pe stoc, peste plan, cât de mult se poate. Ideea era ca normele să fie depășite cât mai mult. Oamenii erau plătiți doar cu laude în cadrul ședințelor de partid și, uneori, în cazuri excepționale, cu gradații sau chiar decorații de la președinție.) În aceste zile de muncă patriotică sunt implicate, în primul rând, organizațiile UTC din întreprindere în care se află vreo 2000 de membri, absolvenți de liceu și de cursuri de înaltă calificare. Săptămâna de producție record a fost dedicată Congresului. Organizația 6 UTC de la secția turnătorie a produs peste plan 500 de magneți. Organizația de la ajustaj (nr 17) a fabricat cu cinci zile mai devreme 600 de circuite integrate iar la organizația 40, secția mase plastice, s-au realizat peste plan peste 2000 de piese fuzibile. Multe dintre acestea sunt folosite ca subansamble în cadrul unor produse moderne, care intră în competiție cu producția externă, cum ar fi aparatul telefonic „Ioana”, „Alta”, „Superfon” care au claviatură, memorie și un design modern. Mihai Bărbulescu, gazetar la Informația, spune că îndeplinirea cerinței lui Ceaușescu de a ridica industria la un nivel calitativ și tehnic care să realizeze „producții competitive cu cele mai bune produse similare pe plan mondial” ajungând astfel în fruntea topului producătorilor mondiali. „Vedem chezășuită împlinirea acestor înalte obiective pentru progresul multilateral al patriei de realegerea în înalta funcție de secretar general al partidului.”

Comitetul județean Suceava al UTC în colaborare cu Universitatea politică și de conducere, Inspectoratul Școlar și Centrul de cercetări pentru problemele tineretului – filiala Suceava au organizat o sesiune anual de comunicări și referate intitulată „Cultură – Conștiință – Acțiune – Tineret”. Manifestarea a fost dedicată în 1989 Congresului XIV și, de-a lungul a două zile a reunit specialiști din toată țara. Aceștia au vorbit în expunerile prezentate despre problemele presupuse de educarea și formarea tinerei generații „în spiritul înaltului umanism socialist, al dragostei față de patrie, al afirmării conștiinței revoluționare.” scrie Mircea Motrici în Scânteia tineretului.

La televizor emisiunea începe la ora 11.30 cu Lumea copiilor. La 12.15, Sub tricolor la datorie! La 12.25 Viața satului. Congresul al XIV-lea al PCR- Congresul marilor victorii socialiste. La ora 13.00, Telex. La 13.05, Album duminical. Programul se închide la ora 15.00 și se redeschide la 19.00 cu Telejurnalul. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români! La 19.25, Cântarea României. Omagiul țării conducătorului iubit. Emisiune realizată în colaborare cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste și cu Comitetul de cultură și educație socialistă al municipiului București. La 20.30, Film artistic: Din nou împreună. Producție a Casei de filme cinci. Cu Vladimir Găitan, Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu, Micaela Caracaș, Draga Olteanu-Matei etc.etc. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la ora 22.00.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre Auschwitz
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
XS
SM
MD
LG