Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 3 august 1989


Minerii au fost considerați mereu armata subterană a partidului. Aici, minerii din Petroșani îl așteaptă pe Dej, agitând un drapel roșu.(1944, 23 noiembrie) Sursa: Fototeca online a comunismului românesc, cota: 54/1944

Joi 3 august 1989

Soarele răsare la ora 6.04 și apune la ora 20.39. Vremea se încălzește treptat în sud. Cer variabil, mai mult noros în jumătatea de nord a țării. Ploi sub formă de aversă însoțite de descărcări electrice în jumătatea de nord a țării. În restul țării ploi doar sporadic. Temperaturi minime între 10 și 18 grade iar maximele termice se situează între 18 și 25 de grade în nord și 24-30 de grade în restul teritoriului, poate chiar mai ridicate pe alocuri.

Dr. Gheorghe Butaru explică pe înțelesul tuturor cum e cu Programul-Directivă și Tezele pentru Congresul al XIV-lea al partidului și de ce acestea deschid acestea „noi și cutezătoare orizonturi dezvoltării socialiste, multilaterale a patriei.” Ele sunt, firește, niște documente fondatoare, grație meritului „decisiv și nepieritor al tovarășului Nicolae Ceaușescu de a fi elaborat și materializat o concepție novatoare și originală, care îmbogățește patrimoniul gândirii și practicii revoluționare, al socialismului științific cu privire la locul, rolul și atribuțiile organizațiilor de masă și obștești.” Cu alte cuvinte, noi documente redefinesc structurile ierarhice și mai ales conținutul de putere și responsabilitate al fiecărui palier, cum se tot întâmplase în toată istoria partidului în funcție de interese și de propagandă. „Paralel cu reorganizările determinate de cerințele noi și exigențele superioare ale construcției noastre socialiste, au fost create în această perioadă circa alte 60 de organe și organizații obștești, printre care: Organizația Democrației și Unității Socialiste ( care cuprinde în prezent peste 4,1 milioane de cetățeni care nu sunt membri de partid), consiliile oamenilor muncii – de naționalitate maghiară, germană, ucraineană, sârbă etc., Organizația Șoimii patriei (pentru copii între 4 și șapte ani), echipele de control al oamenilor muncii, comisiile de judecată, asociații și societăți pe domenii și discipline tehnico-științifice, social-politice, de învățământ, artă și cultură, de activități economice și social-obștești, cetățenești etc. ” Dar reorganizarea centralist-democratică (pentru că toate aceste organisme aparent independent răspund în ultimă instanță în fața partidului și, finalmente, în fața secretarului general) a presupus și crearea unor „organe și organizații în domeniul relațiilor internațional, cum sunt: Comitetul Național Român Oamenii de știință și pacea, al cărei prestigios președinte este tovarășa Elena Ceaușescu, Asociația România, Centrul național pentru promovarea prieteniei și colaborării cu alte popoare” etc. Este un peisaj pestriț, cu atribuții și responsabilități care se suprapun (comitetele de judecată, de pildă, cu miliția sau instanțele judecătorești) dar, spune doctorul în propagandă, toate converg grație intereselor, țelurilor, năzuințelor, ethosului socialist și „nu există domeniu de interese, țeluri și năzuințe” sau segment social care, „paralel cu exprimarea lor într-o sinteză superioară în politica și activitatea partidului și statului nostru”, să nu aibă în același timp „reflectarea directă, deplină și cu caracter de continuitate în câmpul organelor și organizațiilor de masă și obștești” asta pentru că ele sunt niște emanații ale partidului comunist și își datorează „existența și întreaga lor activitate” acestuia. Este, așadar, legitimă dezbaterea documentelor programatice pentru Congresul XIV la nivelul organizațiilor de masă și obștești căci materializează astfel funcția lor teoretică-participativă, asigurând antrenarea directă a membrilor lor la actul de conducere – ca esență a democrației socialiste. Prin urmare, aceste organizații sunt profund îndatorate, ba chiar condamnate să considere partidul (și mărețul lui conducător) unic far călăuzitor și să acționeze „cu toată fermitatea pentru ca principiul fundamental – conducerea de către partid – să fie materializat zi de zi.” E paradoxul voluntar al propagandei comuniste care punea conducerea colectivă în miezul ideologiei numai pentru a subordona mai apoi voința populară centrului de putere al partidului unic. Astfel că în principiul conducerii de către partid, „statornicit printr-o adâncă experiență de viață de-a lungul întregii existențe și activității proprii fiecăreia, organizațiile de masă și obștești văd chezășia supremă a înfăptuirii rolului și atribuțiilor de cinste și onoare ce le sunt încredințate.” Doctorul Butaru era o competență în privința organizațiilor de masă pentru că a scris mult-prețuitul op Organizațiile de masă și obștești în viața social-politică a României (Ed. Politică, 1987) în care descrie hățișul organizațional al haosului bine organizat politic pentru mimarea și neutralizarea democrației.

Așa încâlcită și contraintuitivă cum era, conducerea colectivă ducea aproape inevitabil la abuzuri. O scrisoare de la Petroșani despre abuzurile de acolo: jurist-consultul minei Petrila, Ilie Șerban, făcuse o sesizare către conducere, la începutul anului 1987, că cele două galerii de coastă de circa 20 m (organizate și săpate în interes personal. realizate în apropierea cabanei Lunca Florii) se fac ilegal, „cu forță de muncă și fonduri deturnate de la întrebuințarea lor firească.” Conducerea minei îl ia pe sus pe jurist, jucând pe cartea ostilității. Dar juristul își poartă războiul cu corupția în continuare și sesizează conducerea cu orice ocazie când consideră că legea este încălcată. „De pildă, în legătură cu faptul că nu se afișau listele de premier, conform legii, că nu se făcea cercetarea prealabilă a faptelor în aplicarea unor sancțiuni disciplinare, că promovarea și schimbarea șefilor de sectoare nu se făcea de către consiliul oamenilor muncii” etc. Ce mai, i-a călcat pe nervi pe boșii minei astfel că aceștia s-au decis să-l facă să se transfere. El a refuzat, însă, și războiul rece dintre el și direcție a trecut în faza fierbinte: este tracasat, admonestat, i se caută tot felul de chichițe ca să fie dat afară din unitate. Director îi face referat și-l prezintă consiliului oamenilor muncii propunând desfacerea contractului de muncă începând cu date de 2 februarie 1988.” Biroul executiv al consiliului aprobă referatul în unanimitate. Apoi referatul e citit în consiliu și după trei mici intervenții (fără legătură cu subiectul, după cum aflăm) propunerea e adoptată și juristul este dat afară. Juristul a făcut o întâmpinare, decizia a fost cercetată de organele și organizațiile tutelare și s-a ajuns la concluzia că nu trebuia concediat. Este reîncadrat, dar în altă unitate (aceasta fiind o alternativă mai dură la simplul transfer liber consimțit): el pierdea, însă, drepturile bănești venite odată cu vechimea la primul loc de muncă. Trebuia ca prima instituție unde fusese angajat să-i dea oficial transferul, mai ales că intrase pe fir și consiliul județean, însă cei de la Petrila au decis altceva: directorul le-a cerut oamenilor, privindu-i adânc în ochi, să nu revină asupra deciziei de desfacere a contractului de muncă. Și aceștia nu au avut de ales. În fine, după multe presiuni, s-a ajuns la pace însă, meditează Ion Marin de la Scânteia, „cine dă dreptul cuiva, oricine ar fi, să sfideze normele de conducere democratică, să abuzeze, să producă daune morale și materiale, să îndepărteze oameni care nu îi sunt pe plac?” O mirare cumva ipocrită de la scribul unui partid a cărui principală metodă de lucru a fost epurarea inoportunilor, incomozilor și disidenților.

Trecerea timpului a cernut învingătorii de învinși în cazul economiei socialiste. Nu altfel a fost la Întreprinderea de motoare electrice Pitești unde „timpul le cerne și le așază pe toate. El lasă în urmă și certitudini, dar și incertitudini.” E un proces dialectic, materialist-dialectic, acela de a înfrânge un obstacol pentru a da de altul. La întreprindere aveau nevoie de o anumită mașină iar producerea ei presupunea anumite riscuri. Filosofia producție este ești prudent dar planul te faci să adopți riscuri. Astfel, ni se spune în Scânteia, „un nucleu de oameni (...) având ca semn distinctiv și dârzenia comunistă, s-au apucat de lucru.” Întreprinderea are nevoie de această mașină, da? Iar de importat nu-și puteau permite (Ceaușescu interzisese creditele și risipa de devize, economia descuraja importurile însă exportul era încurajat chiar și cu prețuri de dumping). Oamenii s-au apucat să facă inginerie inversă pe alte mașini, au studiat planuri, documentație, au făcut teste etc. La prima încercare însă mașina a dar rezultate sub parametri calculați înainte. Mai precis a clacat. „Cu alte cuvinte, faptele sub înălțimea gândului, a aspirației. Sigur, nici asta nu era care pe care trebuiau să meargă înainte.” Au trecut la canibalizarea mașinii a doua să-i găsească misterele. Grandoare, patetism, însă nici această mașină nu a trecut testul producției. „ Strădania nucleului de cutezători se încheie, iar, cu o înfrângere.” Chiar și așa, oamenii au decis că nu se dau bătuți. Cum ar fi putut, de vreme ce erau comuniști și oameni noi? „Tenacitatea comunistă își afirmă și aici capacitatea de a regrupa energiile.” Au luat-o de la capăt: noi documentații, alte cote și repere, în fine, fac din mașina unu și mașina doi o a treia. Iar a treia e cu noroc. „Mașina e branșată la sursa de energie. Comenzi de rutină. Precauții intrate în reflex. Start.” Și bingo! Mașina începe să funcționeze. Unul dintre meșteri vine și pune pe această mașină o plăcuță: nr. 1 Întreprinderea de motoare electrice Pitești.” Și așa mai departe. Dar Ilie Tănăsache care este reporterul propagandist prin excelență nu voia să vorbească neapărat de cârpacii de la Pitești ci, într-un delir festivist în metru antic, despre „milioane și milioane de oameni prinși în această uriașă operă. Dăruiți ei trup și suflet. Pentru că e opera lor, și, deopotrivă viața lor.” Ei nu au pus plăcuțe pe drumul comunismului cu realizările lor din modestie. Au înfipt, în schimb, „în cei 24 de ani din cea mai rodnică și eroică epocă din istoria țării, trainice temelii a sute și sute de platforme industriale. Au ridicat în soarele țării, pentru oamenii țării, mii și milioane de apartamente. Au plantat păduri și flori, au irigat milioane de hectare” etc.etc. dând bătălii decisive „pentru recolte fără precedent, pentru lumina din casa și din sufletul fiecărui cetățean cu rădăcini de neînvins și cu iubirea supremă pentru acest pământ numit România.”

Partidul avea o narațiune labirintică și proteică în legătură cu evenimentele de la 23 August. Aniversarea se apropia și deja se aud clopotele bătând în paginile ziarelor și la televiziune. Mircea Dogaru este printre primii politruci care detaliază discursul politic-mistico-istoric despre 23 August în presă (Scânteia tineretului) în prezilele celebrării acestei aniversări considerate fondatoare și cruciale pentru comunismul românesc. ”Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, cum suna titulatura de ultimă oră a momentului întoarcerii armelor, este un „eveniment cu semnificații majore în istoria planetară contemporană prin implicațiile asupra evoluției generale a celei de-a doua mari conflagrații mondiale” care va rămâne înscris „în cartea de aur multimilenarei noastre istorii ca un exemplar act de voință și cutezătoare acțiune națională cu rădăcini adânc implantate în negura veacurilor.” Această perspectivă istorică declanșează un delir naționalist în care sunt evocați tracii, geto-dacii cu toți iubitori de libertate apărându-și în numele ei „cu dârzenie sărăcia și nevoile și neamul, prefăcându-și adesea la nevoie fierul plugului în paloș” etc.etc.etc. și punându-se cu succes în calea tuturor tăvălugurilor istorice. La fel și în epoca constituirii principatelor române, în lupta cu invadatorii unguri, poloni, cu hanii tătari, cu sultanii sau cu cei care din milă creștinească „au încercat să ne scoată grumazul din jugul de lemn turcesc vârându-ni-l într-unul de fier, împărații romano-germani și țarii. De aceea, se rățoiește politrucul către criticii regimului, „sepulcrale voci care încearcă să reînvie mituri condamnate de istorie”, li se poate răspunde că 23 August a fost posibil pentru că „istoria e voință în primul și în ultimul rând a popoarelor de a trăi demn în vatra străbunilor lor. ” Iar poporul român vrea să dăinuiască în continuare aici căci „ de când este suflet de român pe fața pământului, românul a fost mândru de a fi român și chiar atunci când lumea îl privea cu dispreț, el își cânta doina și, în conștiința puterilor pe care le purta în sine, privea mândru împrejurul său.” Și după cum spune Luceafărul național și confirmă și partidul, poporul nu va pieri decât atunci când românii vor uita noblețea seminției lor, adică atunci când soarele va înceta să lumineze. Pentru că, desigur, tot ce e românesc nu piere.

La Campionatele europene de tenis de masă pentru juniori care s-au desfășurat la Luxemburg, sportivele din România au câștigat două medalii de aur. Georgeta Cojocaru a câștigat primul loc în competiția pentru cadete iar perechea de dublu Georgeta Cojocaru și Laura Nicolae au câștigat titlul continental la proba de dublu cadete. Pe stadionul Dinamo încep primele meciuri din cadrul turneului internațional Cupa Dinamo. Vor avea loc două meciuri, între Standard Liege și A.S. Bari și apoi între Dinamo și formația belgiană Anvers.

Se fac angajări: „Institutul de cercetare și proiectare pentru industria materialelor de construcții, cu sediul în Calea Griviței încadrează conform Legii 12/1971 următoarele categorii de personal: turnători, topitori, ceramiști, analiști, dactilografe”; „TALGHS-București, încadrează șef de birou financiar CFI și revizor contabil pentru trust”; „Întreprinderea de vinuri și rachiuri București organizează concurs în vederea ocupării posturilor de șef secție și contabil șef pentru Fabrica de vinificare și produse spirtoase cu sediul în municipiul Giurgiu”; „Spitalul Carol Davilla încadrează de urgență surori (oficianți) medicali”; „Întreprinderea Steaua Roșie București sector 4 încadrează prin concurs în condițiile Legii ingineri, economiști, tehnicieni, cu domiciliul stabil în București.”

De vânzare: „ Gospodărie mare, complet mobilată, cu baie, garaj, anexe gospodărești, singur curte mare cu livadă-grădină, în apropiere de Câmpina, climat de cruțare, altitudine 500-550 m”; „Foarte convenabil sufragerie, domitor Lengyel, haină imitație nurcă gri 46 damă, două nurci gri, picup, discuri, galerii, mobilă bucătărie, covor tip persan 1x2m, frigider”; „Șifonier, studio, aragaz, lustră, oglindă, covor, diverse casnice, convenabil”; „Pianină placă bronz, mecanică engleză, cameră tineret Bonanza, mobilă hol șifonier Felicia, butelie, diverse”; „Haină mouton dore 48-50 nouă, diverse obiecte”; „Darac lățime 1 m, în perfectă stare”; „Sufragerie comandă nuc, toaletă oglindă cristal, șifonier triplu haine”; „Mobilă stil recondiționată, predau contract garsonieră completă cu cameră 18 mp, parter, lângă Politehnică, zonă liniștită, metrou”; „De la demolare uși stejar, boyler, pompă, diverse materiale construcții”; „Vulpi polare pentru reproducție, animale selecționate”

Se cumpără: „Lustră, veioză, bombonieră, Galle, Daum Nancy, stilouri, păpuși, jucării, pipe, tabachere, țigarete vechi colecție”; „Obiecte de podoabă, carpetă veche deosebită, bibelou Faberge, diverse obiecte deosebite”; „Căciulă și guler bărbătești lup, vidră, marmotă, nutrie (eventual blănuri), radiocasetofon auto nou, motor Golf Diesel, hublou plafon”

La teatru continuă vacanța. Cu toate acestea Teatrul Mic are spectacol de sunet și lumină Cântăm România de azi, la Rotonda Scriitorilor din Cișmigiu. Teatrul evreiesc de stat are pe afiș Cum se cuceresc femeile, reprezentație care are loc în Sala Majestic a Teatrului Giulești. La Teatrul satiric muzical C.Tănase e spectacol cu Bună seara, Boema! Iar Teatrul Țăndărică are reprezentație în Herăstrău la Teatrul de păpuși cu Hai, copii, la joc!

În cinematografe rulează Flori de gheață; Noiembrie, ultimul bal; Viața ca o poveste (Filmul românesc ieri și azi); Secretul armei secrete; Răzbunarea haiducilor; Maria și marea; Vacanța cea mare; Martori dispăruți; De la literatură la film; Luna filmului pentru pace: Prețul vieții (ambele serii); La trei pași de dragoste; Alarmă în Deltă; Sora 13; Jandarmul și jandarmerițele.

La televizor, programul începe la ora 19.00 cu Telejurnal. În întâmpinarea marii noastre sărbători naționale. La 19.25 Gloriosul drum al revoluției. Lupta poporului român împotriva războiului, a odiosului dictat de la Viena, a terorii fascisto-hitleriste. Documentar. La 19.45, Proiectul Programului-Directivă al Congresului al XIV-lea al PCR, însuflețitor program de ascensiune a României. La 20.05, Laureați ai Festivalului național „Cântarea României”. La 20.25, Tinerețe – educație – spirit revoluționar. La 20.45, Film artistic: Nimeni nu te poate înlocui. Producție a studiourilor sovietice. Premieră pe țară. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la 22.00.

Multimedia

Florin Iordache laudă decizia excluderii Anei Birchall din PSD
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:22 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG