Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 3 decembrie 1989


3 decembrie 1989, Malta -- Președintele SUA George Bush făcând o glumă cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Cei doi se află la bordul navei"Maxim Gorki", ancorată în portul Marsaxlokk

3 decembrie 1989

Continuă să se încălzească. Cerul e variabil, mai mult noros în centrul, nordul și estul țării. În aceste regiuni cad pe-alocuri precipitații sub formă de ploaie, lapoviță și ninsoare. Temperaturi minime noaptea, de -10 până la zero grade. Maximele termice sunt cuprinse între zero și 10 grade. În vest și centru, ceață, depuneri de chiciură iar în nord și est, condiții de polei.

George Bush l-a întâlnit pe Mihail Gorbaciov în zilele de 2 și 3 decembrie 1989 la bordul navei Maxim Gorki ancorate lângă insula Malta. Nu se mai întâlniseră până atunci și aveau o agendă încărcată. După cum spune de la începutul întrevederii Gorbaciov, cei doi se văd în siajul evenimentelor care schimbau lumea chiar în acele zile. Este și motivul pentru care-i cere interlocutorului să poarte un dialog „aprofundat” care „să fie legat organic de schimbările și aspectele noi cu care se confruntau.” Cel care avusese inițiativa întâlnirii fusese Bush însă în prima întrevedere acesta are delicatețea de a spune că și Gorbaciov o dorise la fel de mult. Oricum, Bush îi spune că este un susținător al perestroikăi și că ar fi bine pentru toată lumea dacă reformele inițiate de Gorbaciov ar fi încununate cu succes. De altfel, îi promite că va depune toate eforturile pentru revenirea la amendamentul JacksonVanick adoptat în 1974 și care lega acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate URSS de libertatea de emigrare a evreilor sovietici. Au mai discutat despre dezarmare și necesitatea încetării fabricării armei chimice. Stabilesc să publice date mai limpezi în legătură cu bugetele militare iar Gorbaciov simte nevoie asă facă o sumă de considerații „filosofice” despre Războiul rece. Se aflau înaintea unei cotituri istorice și faptul că de 45 de ani se amenințau reciproc fără ca totuși să izbucnească un război îl făcea pe liderul de la Kremlin să considere că trecutul nu era cu totul negativ. „...a miza pe forță, pe supremația militară și pe cursa înarmărilor nu se justifică. (...) Nu a fost mai justificat nici să se mizeze pe confruntarea în numele ideologiilor care ne obliga să face ceea ce reproșam celuilalt. Atinsesem un punct primejdios și bine că ne-am oprit.” Ar fi bine dacă ar transforma cele două blocuri militare în instituții tot mai politice „și nu doar militare și să se schimbe natura conflictuală a raporturilor dintre ele. Este un lucru pozitiv faptul că generalii noștri încep să respire atmosfera timpului, să se viziteze, să discute cele mai complexe probleme.” Apoi Gorbaciov îi mulțumește că nu a căzut în capcana să considere că URSS ar fi început perestroika sub influența „războiului rece” și că propunerile lui Bush de dezvoltare a cooperării între cele două superputeri arată că el a înțeles corect natura schimbărilor din Rusia. Problema schimbărilor din fostul (deja) lagăr comunist au fost discutate mai amănunțit a doua zi, pe 3 decembrie. În primul rând, unificarea Germaniei. Bush spune că nu are cum să n-o aprobe dar recunoaște că va fi „o problemă deosebit de sensibilă și delicată.” În ceea ce privește Polonia, Bush recunoaște că a trimis o echipă de experți acolo pentru a evalua situația, nu pentru a crea probleme Moscovei. Au vrut, în primul rând, să le explice polonezilor „care sunt, după părerea noastră, mecanismele eficace în domeniul economiei.” Gorbaciov simte nevoia să pună degetul pe rană: schimbările din Europa „sunt într-adevăr fundamentale. Și nu numai în est, ci și în vest.” Europa era „în mișcare” și considera că trebuie să acționeze împreună, cele două mari superputeri, „într-un spirit real de răspundere și cu multă ponderație în această perioadă”. Pentru ca aceste schimbări să nu degenereze în catastrofă, spune Gorbaciov, „Europa orientală trebuie să fie mai deschisă, mai democratică, să se apropie de valorile universale” etc. și insistă:„Mai mult chiar, să procedeze în liniște, pașnic. Ar fi primejdios de a forța în mod artificial mersul lucrurilor, de a grăbi procesul în curs, cu atât mai mult cu cât acesta are loc spre profitul unei singure părți.” Dar e aproape sigur, din experiența lui , că lucrurile nu se vor petrece peste tot pașnic. „Judecând după reacțiile imediate, există motive de a tremura și chiar de a fi cuprinși de panică.” Dar e normal să fie așa, e de părere Gorbaciov: „dacă evenimentele sunt grave, dacă ating lucruri fundamentale, dacă aduc pe scenă milioane de oameni, popoare întregi, cum s-ar putea ele desfășura în liniște și pace?” Apoi spune că Moscova a decis să nu intervină în acest proces și că fiecare țară are dreptul să opteze pe ce cale s-o apuce. Fiecare țară trebuie să decidă singură cărui Dumnezeu i se închină. „Mi se pare de mare însemnătate ca reînnoirea la care asistăm în Europa de est și de vest să fie în direcția unei apropieri.”Bush se simte obligat să adauge că și Statele Unite sunt pentru autodeterminare și că susținerea valorilor occidentale „nu înseamnă absolut deloc că am dori să impunem sistemul nostru României, Cehoslovaciei ori chiar RDG-ului. Conform Memoriilor lui Mihail Gorbaciov (Memorii, Editura Nemira, 1994) cei doi au avut nu doar întâlniri flancați de miniștrii de externe, ci și întrevederi private, față în față, unde au discutat chestiuni delicate ale relației celor două blocuri militare. Oricum, după cum relatează Gorbaciov, nu s-a pus problema retrasării granițelor sau al împărțirii sferelor de influență deși pare greu de crezut că la cafeaua de dimineață cei doi nu au discutat și așa ceva. Oricum, schimbările din țările socialiste erau încurajate și de unul și de celălalt. Gorbaciov voia să mai păstreze ce se mai putea păstra (și doar dacă merita) în vreme ce Bush aștepta la capătul celălalt al podului țările lagărului sovietic, să iasă din captivitate.

La București, Ceaușescu primește o lungă telegramă de mulțumire din partea participanților la Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Centrul Universitar București. Cu o zi înainte se anunțase majorarea cu 10% a tuturor burselor acordate studenților și elevilor, chiar și celor din școlile profesionale. Mai mult, la solicitarea lui Ceaușescu, toți studenții copii de muncitori și cooperatori care urmau cursurile la zi primeau burse, fără să conteze performanțele școlare și nici veniturile părinților. În viziunea organizațiilor studenților comuniști din București „acest ace reprezintă o nouă expresie a umanismului politicii partidului nostru, a grijii și atenției permanente” acordate de Ceaușescu tineretului care îi transmite cu inima plină de bucurie că este cu totul de acord cu „tezaurul de aprecieri, teze și idei” din Raportul prezentat de Nicolae Ceaușescu la Congres și promit, „cu profundă și nețărmurită admirație și recunoștință pentru tot ce gândiți și înfăptuiți spre binele și fericirea poporului” să muncească și să învețe „fără preget”, să acționeze „ca adevărați patrioți revoluționari, pe măsura grandioasei dezvoltări a societății românești, a grijii și încrederii pe care ne-o acordați pentru a ne aduce contribuția activă, responsabilă la înflorirea multilaterală a țării noastre” etc.etc.

Rodica Șerban publică în Scânteia un reportaj despre cât de interesați zice-se ar fi fost tinerii, prin amfiteatre, prin sălile de clasă, pe culoare, în toate unitățile școlare- de comunicatul ședinței CPEx în care se spunea că se majorau bursele. „Se apreciau călduros dimensiunea și generozitatea efortului material pe care această majorare îl presupune (...) Se afirma cu toată sinceritatea și entuziasmul inimilor tinere, nemărginita recunoștință față de partid, față de tovarășul Nicolae Ceaușescu, părintele drag și înțelept al tinerei generații” etc.etc.Gazetara se duce să culeagă impresii la cald iar interlocutorii ei i-au mărturisit că, făcând comparație cu unele țări dezvoltate unde egalitatea șanselor „este doar o vorbă goală”, sunt cuprinși de mândrie: „mândria de a trăi în România, țară a socialismului victorios, în care tinerii pot să-și făurească vise oricât de îndrăznețe, cu certitudinea că ele vor deveni realitatea.” Este ceea ce află și de la studentul politehnist Florin Dumitrescu, anul III Mecanică care spune că această bursă crescută îl obligă să facă un efort în plus, să aibă rezultate mai bune. Cristinel Badea, din anul II la Energetică „este radios.” Și cum n-ar fi, spune el. „Cum să nu mă încerce un sentiment de satisfacție pentru șansa pe care o am eu, băiat de la țară, de a intra în elita intelectualității tehnice fără ca părinții mei să facă eforturi material deosebite pentru a mă purta prin școli?” Colegul lui Viorel Bălan, care nu fusese bursier până atunci, era extrem de satisfăcut. Erau destul de strâmtorați acasă. Îl ajuta fratele lui care lucra la Câmpina. Acum însă își putea plăti singur întreținerea. Sorin Pătrășcoiu, președintele organizațiilor de studenți comuniști din Politehnică sintetizează recunoștința tuturor mulțumind din adâncul sufletului „iubitului conducător al partidului nostru și îl asigurăm că vom face totul spre a devenit specialiști animați permanent de dorința autodepășirii. Aș dori să exprim în mod deosebit satisfacția fiilor de muncitori și țărani, care constituie majoritatea din cei peste 10 000 de căminiști și care sunt principalii beneficiari ai măsurilor hotărâte la recenta ședință a CPEx al CC. Rodica Șerban se duce și prin licee unde dă, evident, peste elevi extatici, pe care decizia luată de Ceaușescu și oamenii lui de a le mări bursele le smulg promisiuni de fidelitate și iubire veșnică față de „ctitorul României socialiste moderne, o țară și o epocă în care tinerii sunt înconjurați cu părintească grijă și călăuziți spre a crește drepți, demni și înțelepți, neprecupețițndu-se niciun efort pentru atingerea acestui nobil țel – formarea generației de mâine.”

În Săptămâna, Sorin Hobana este în extaz în fața Raportului prezentat de Ceaușescu la Congres spunând că e deschizător de drumuri și că sintetizează „principalele trăsături ale omului înaintat al societății noastre (omul nou, n. S.Ș.) - patriotismul ardent, mândria față de realizările socialismului, hotărârea dea de urma neabătut politica partidului – trăsături la formarea cărora cultura și arta pot și trebuie să aibă un aport consistent.” Aceștia au un rol crucial „în educarea revoluționară a oamenilor muncii, în formarea omului nou.” Nu întâmplător a insistat atât de mult Ceaușescu, la ultima Plenară înainte de Congres pe importanța învățământului politico-ideologic și nu e întâmplător că s-a decis ca Expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activității ideologice, politico-educative” etc. să fie program al partidului privind activitatea ideologică, teoretică și politico-educativă, „pe baza căruia să se desfășoare întreaga muncă în acest amplu și hotărâtor proces, până la următorul Congres al partidului.” Această expunere, să spunem, fusese așteptată de optimiștii care credeau că Ceaușescu va accepta mersul istoriei și va anunța reforme ale sistemului politic și economic. Expunerea, dimpotrivă, a susținut că singura cale pe care trebuie să meargă România este socialismul și că orice compromis ar duce la pervertirea luptei de clasă și a principiilor pe care se sprijină tot eșafodajul „noii orânduiri” (așa i se spunea, și la 45 de ani de când comuniștii preluaseră puterea!) : proprietatea statului, rolul conducător al partidului, omul nou...

În aceeași revistă, Al. Theodorescu spune care e misiunea scriitorului. Politrucul spune că Congresul XIV este înscris pentru totdeauna pe cele mai luminoase pagini „între momentele fundamentale ale epocii de măreție și glorie inaugurate acum un pătrar de veac” (adică de la Congresul IX). Creatorii au rolul lor în măreața ctitorie: „Scriitorii, artiștii plastici, cărturarii țării vor grava cu litere de aur în biografia contemporană a României actul istoric înfăptuit de delegații la marele forum democratic al partidului, puternică identificare cu socialismul științific cu interesele vitale ale clasei muncitoare, ale întregului popor, acordul deplin pentru continuarea politicii creatoare de dezvoltare economică și socială a țării, inaugurată acum 25 de ani” etc.etc. Activitatea politico-educativă trebuie să pună în lumină „forța revoluționară transformatoare a socialismului” iar sursa scriitorilor și poeților trebuie să fie, după cum spune Expunerea din octombrie, poporul, realitățile societății socialiste, ca să se ridice conștiința revoluționară, „de dinamizare și ridicare a nivelului general de cultură a întregii națiuni, scriitorii având înalta misiune socială de a-și aduce contribuția la înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială și construcție socialistă.”

Pe marile ecrane rulează Mircea, Revanșa, Dezrădăcinatul, Comoara din Valea Șerpilor, Umbre ale trecutului, Nu vă jucați cu dragostea! Drăguța Aelita, Prezumție la nevinovăție, Misterele Bucureștilor, Un comisar acuză, Declarație de dragoste, Masca de argint, Cei care plătesc cu viața, Rochie albă de dantelă, O seară de iarnă la Gagra.

La televizor programul începe la ora 11,30 cu Lumea copiilor. Telefilmoteca de ghiozdan. „Un salt spre marea performanță”. Producție a studiourilor sovietice. La 12.25, Sub tricolor, la datorie. La 12.40, Viața satului. La 13.00 Telex. La 13.05, Album duminical. La 15.00 programul se închide. Se redeschide la 19.00 cu Telejurnalul de seawră. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români! La 19.20, Cântarea României. Omagiul țării conducătorului iubit. Emisiune realizată în colaborare cu Consiliului Culturii și Educației Socialiste și cu Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Arad. Urmează la 20.25 Film artistic. Taulanti vrea o soră. Producție a studiourilor albaneze. La 21.35, Concert de coruri și scene din opere. La 21.50 Telejurnalul de noapte. La 22.00 se închide programul.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre Auschwitz
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
XS
SM
MD
LG