Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 30 august 1989


Vizita lui Ceaușescu și a aghiotanților în regiunea Galaţi (Făurei) Sursa: Fototeca online a comunismului românesc; cota: 382/1966

Miercuri 30 august 1989

Soarele răsare la ora 6.35 și apune la ora 19.56. Vremea este instabilă și răcoroasă. Cerul e mai mult noros. Cad temporar ploi cu caracter de aversă însoțite de descărcări electrice, izolat grindină în toate regiunile țării. Pe alocuri cantitatea de apă depășește 25 l/m2. Vântul se poate intensifica mai cu seamă la munte unde poate ajunge la viteze de 70 km/h. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 14 și 21 de grade în vestul, centrul și nordul țării și între 20-26 grade în rest. Minimele termice se încadrează între opt și 16 grade, mai ridicate pe litoral.

Plenara Consiliului național al femeilor s-a terminat după ce femeile au dezbătut intens orientările, perspectivele, indicațiile și direcțiile lui Nicolae Ceaușescu care urmau să fie discutate și, evident, adoptate la Congresul al XIV-lea. S-a făcut un arc peste timp, amintindu-se despre „ritmul dinamic, înnoitor, revoluționar al întregii vieți politice, economice și sociale” de după Congresul al IX-lea, după ce Nicolae Ceaușescu a preluat hățurile partidului și ale statului. Din toate, femeile au aplaudat mai mult statutul special al femeii care s-a afirmat „ca importantă forță de progres a națiunii noastre socialiste. Transpusă în practică, această concepție a fructificat și potențat imensele lor energii de muncă și creație în folosul dezvoltării.” Nu e o întâmplare că la discuțiile pe marginea documentelor de partid au participat alături de oamenii muncii și femeile muncitoare de la orașe și sate, dovedind, după cum susține România liberă, unitatea de nezdruncinat dintre partid și popor „și, totodată, profunda recunoștință pentru înțelepciunea și fermitatea” cu care conduce Ceaușescu țara. Tocmai de aceea femeile apreciază propunerea de realegere a lui Ceaușescu pentru că demonstrează „simțămintele de dragoste, stimă și recunoștință cu care este înconjurat secretarul general al partidului de întreaga noastră națiune.” Consiliul femeilor nu riscă să producă crize de gelozie în familia conducătoare astfel că-și îndreaptă dragostea vibrantă și către consoarta savantă de renume mondial, firitisind-o „pentru contribuția sa excepțională la elaborarea și transpunerea în viață a programelor de dezvoltare economico-socială a țării, a creației științifice, învățământului și culturii românești, la promovarea idealurilor de pace și colaborare între popoare. De femei trebuie să se țină seamă: reprezentau 44% din populația activă a țării și peste 40% din totalul personalului muncitor... mai mult de jumătate din forța de muncă din agricultură. De asemenea, femeile reprezentau 33% din deputații MAN și 40 din deputații consiliilor populare iar în rândul PCR activau peste un milion trei sute de mii de femei. Femeile au fost cooptate în consiliile de conducere din agricultură sau în industrie, dețin funcții de conducere în economie, știință, învățământ sau cultură.Plenara a discutat și căile prin care poate crește răspunderea organizațiilor de femei pentru înfăptuirea politicii sociale a partidului și statului nostru, pentru realizarea unor indicatori sanitari și demografici mai buni, pentru ridicarea nivelului de cunoștințe al maselor privind îngrijirea și educația copiilor. S-a mai discutat despre ce e de făcut pentru consolidarea familiei ca nucleu de bază al societății, despre activități mai eficiente pentru aplicarea mai strictă a legislației pentru protecția muncii femeii, ocrotirea mamei și copilului, acțiuni de sprijinirea creșelor, leagănelor, caselor de copii și școlilor ajutătoare, a căminelor de bătrâni. Dar femeile șefe ale Consiliului Național la diferite niveluri numai despre acestea nu au vorbit. Ele au accentuat asupra necesității îndeplinirii planului, recuperarea în timp scurt a restanțelor și intensificarea eforturilor pentru obținerea, lună de lună a unor rezultate superioare în producție, despre „deosebita însemnătate a științei în perfecționarea și modernizarea activității economice, pentru valorificarea tot mai înaltă a forței productive a societății socialiste românești, despre necesitatea intensificării acțiunilor politico-educative pentru întărirea și dezvoltarea proprietății socialiste.” Cu alte cuvinte, conchide Pia Rădulescu de la România liberă, toate cuvântările au avut „ca numitor comun, hotărârea și angajamentul milioanelor de femei din țara noastră de a munci cu exigență sporită și spirit revoluționar pentru realizarea ritmică, integrală a producției fizice, a tuturor indicatorilor de plan.” Ședința nu se putea încheia fără telegrama adresată lui Ceaușescu în care se exprimă „dorința fermă a milioanelor de femei din țara noastră de a-și închina toată capacitatea de muncă și de creație pentru înfăptuirea mărețelor programe de dezvoltare multilaterală a țării.”

Gheorghe Boboc, primar al orașului Făurei, județul Brăila, explică cum se aplică în realitate o noțiune dragă lui Ceaușescu atunci când trebuia să dovedească modul în care funcționează centralismul democratic: autoconducerea. Aceasta ar înseamna, în concepția partidului, „participarea la conducere a maselor, constituirea unui sistem de organisme democratice” acestea făcând „parte componentă din procesul de perfecționare a conducerii unitare a societății, pe baza planului național unic”. Cum ar veni, voința unei entități sociale, economice, de producție trebuie să țină cont de interesul general altminteri autoconducerea ar conduce la fărâmițarea economiei și vieții sociale, în funcție de diversitatea intereselor locale, fiind „inacceptabilă pentru practica noastră politică, economică și socială.” Așadar poate exista autoconducere doar dacă ține seama în profunzime și amănunt de directivele și programul partidului, adică de indicațiile și orientările emanate de Ceaușescu. Autoconducerea a devenit un soi de crimă disimulată într-o sinucidere perfectă: pentru a fi bine văzuți, oamenii licitau și măreau continuu cifrele de producție sau proiectele pe care tot ei le aveau de realizat. Căci organele locale, spusese Ceaușescu la Plenara lărgită din agricultură, „poartă deplina răspundere pentru deplina desfășurare a întregii activități de pe teritoriul comunei, orașului și județului.” Autoritățile locale la rândul folosesc multe forme participative cum ar fi adunările cetățenești, întâlnirile dintre deputați și alegători, „Tribuna democrației” etc. adică rezolvau totul din ședințe. De fapt activitatea tuturor acestor organisme este controlată de FDUS „sub directa conducere a partidului”. Formula populistă a socialismului construit cu oameni pentru oameni însemna practic sclavajul tuturor persoanelor valide pentru realizarea proiectelor asumate de conducerea locală. Se numea muncă patriotică și cei care refuzau s-o facă erau penalizați pe linie profesională și de partid. Astfel că locuitorii orașului Făurei sunt cei care au contribuit decisiv la construcția centrului civic, „cu dotări edilitar-gospodărești, cu instituții de învățământ și cultură, de sănătate, precum și unități comerciale și de servire a populație”. Tot ei au amenajat spații verzi în oraș (16 hectare), au contribuit „decisiv” la construirea a nouă săli de clasă, a unui liceu cu opt săli de clasă și două laboratoare, a unui centru de creație și cultură socialistă Cântarea României pentru cum și a unei policlinici. Orașul se extindea: în zona centrală fuseseră ridicate deja blocuri cu 557 de apartamente în total urmând să mai fie date în folosință încă 146 până în noiembrie, înainte de Congres. Tot în cadrul autoconducerii, spune primarul, se află și implicarea Consiliului popular local în dezvoltarea gradului de instrucție și ridicare a nivelului de conștiință revoluționară a tuturor cetățenilor orașului. De aceea consiliul ia mereu măsuri pentru îmbunătățirea educației socialiste în toate școlile, întreprinderile și instituțiile de cultură și de educație socialistă.

O altă caricatură a democrației era instituția audiențelor. Ceaușescu spusese, nu odată, că este important ca politrucii locali să stea cu urechea la pământ să vadă ce și cum gândesc oamenii, pentru a încerca să le facă pe plac. Se referea la cererile mărunte, firește (o butelie, schimbarea locului de muncă, eventual schimbarea categoriei de încadrare), nu la cereri de schimbare a orientării politice sau a oamenilor importanță ai partidului. Stelian Chiper de la Scânteia s-a dus la Întreprinderea de garnituri de frână și Etanșare Râmnicu Sărat, o unitate distinsă cu titlul de Erou al muncii socialiste „pentru remarcabilele rezultate obținute în ultimii patru ani” și a găsit la avizier un anunț cum că Gheorghe Cristian, prim-secretar al comitetului orășenesc de partid, președintele consiliului popular orășenesc, acordă audiența oamenilor muncii din întreprindere. Ce muză mai bună poate fi pentru un gazetar de la Scânteia decât posibilitatea de a vedea cum funcționează democrația socialistă la firul ierbii? Gazetarul se întreabă de ce sunt necesare audiențele la locul de muncă? Conform statisticilor, se pare că efectul este pozitiv: a scăzut numărul audiențelor la consiliul popular deși populația orașului a crescut. Este un fel de catering democratic, vorbăria activiștilor fiind servită mai aproape de bancul de lucru, pentru ca oamenii să nu piardă timpul de producție (sau cel de munci patriotice) pe drumuri la consiliul popular și anticameră județeana de partid. Gheorghe Cristian, primarul orașului îi spune îngâmfat gazetarului că la el în oraș circulă o vorbă: „Să ții ușile deschise ca la primărie”. El susține că „pentru oricine, și oricând, la consiliul popular se găsește un răspuns la întrebările cetățenilor.” Sunt multe de rezolvat pentru că orașul s-a dezvoltat dar autoritățile locale dispun de forțe, metode și forme organizatorice. Se bazează, în primul rând, pe participarea nemijlocită a celor douăzeci de mii de oameni ai muncii din oraș iar audiențele la locul de muncă s-a dovedit o cale de rezolvare operativă a problemelor. Primarul vine și prin autoritatea lui poate soluționa sau da speranțe fără intermedierea directorilor de întreprinderi , a secretarilor de partid sau a președinților comitetelor sindicale care participă cu toții la aceste audiențe la care se plebiscitează deciziile și soluțiile în regim de urgență. Cadrele din unitate cunosc situația și nu mai e nevoie de verificări, cercetări etc. adică cu investigarea în amănunțime a legitimității cerințelor petenților. Soarta lor ținea integral de buna credință a șefilor direcți de la locul de muncă. Șeful consiliului popular era cel care bătea în cuie soluția însă el depindea total, în această democrație de fațadă, de corectitudinea și bunele intenții ale șefilor din întreprindere. Cei mai câștigați sunt, firește, cei de la consiliului popular unde numărul audiențelor este în descreștere iar dacă vreo nemulțumire nu este soluționată, de aceasta sunt responsabilă conducerea întreprinderii. În raportul de activitate al consiliului local pur și simplu nu mai apăreau aceste cazuri. Primarul spune că aceste audiențe private făcute în confesionalul biroului organizației de bază au dus la o îmbunătățire a producției: oamenii propuneau soluții pentru activitatea gospodărească-edilitară a orașului sau pentru creșterea producției „marcând o evidentă creștere a interesului personal pentru rezolvarea problemelor generale ale localității” dar, desigur, mare parte a plângerilor și reclamațiilor sunt problemele persoanele ale angajaților: solicitări de schimbarea locuinței, de obținere de spații suplimentare sau a unei butelii de aragaz, cererea de înlesnire a unor transferuri la alte locuri de muncă etc.etc. De pildă, o tânără familie de ingineri de la Întreprinderea de turnătorie de piese din fontă era pe punctul de a se destrăma „din cauza unor motive puerile”. Fetița lor în vârstă de cinci ani „era pasată ca o minge între bunici.” A intervenit însă consiliul local ca un înger păzitor, familia cu pricina s-a mutat într-un apartament confortabil, în centrul orașului, „și totul a intrat pe făgașul normal.” Ca să vedeți cât contează dialogul „de la om la om.” Audiența la locul de muncă, așadar, funcționează nu doar pentru a impulsiona producția ci și a resuscita viața de familie: „la Râmnicu Sărat multe probleme ale orașului și ale oamenilor săi și-au găsit rezolvarea într-un timp mult mai sucrt și mai direct în cadrul audiențelor la locul de muncă, o formă firească, suplă, mobilă de conlucrare cu oamenii, de cunoaștere și rezolvare operativă a problemelor și sugestiilor lor.”

La Concursul internațional de judo pentru tineret de la Ruse, Adrian Szekeli s-a clasat pe primul loc la categoria 71 kg. Cristian Țifra (65 kg) și Dorel Tamaș (78 kg) pe locul doi la categoriile lor iar Dan Fufezan a ocupat locul trei la 71 kg.

Se fac angajări: „Banca pentru agricultură și Ind. Alimentară încadrează prin concurs revizori principali (economiști) cu respectarea prevederii legii 12/1971”; „Căutăm femeie internă pentru îngrijire gemeni de doi ani și jumătate”

De vânzare: „Apartamentu mobilat sau nemobilat, două camere, Piața Reșița, radiocasetofon Spațial stereo, motor tăiat lemne Drujba-Ural, combină muzicală stereo 70W, Grundig, casete video imprimate originale”; „Acordeaon electronic Chestron 120 bași cu sistem de autoacumulare”; „Pianină placă bronz, corzi încrucișate, marcă Ranisch-Dresden, stare ireproșabilă”; „Bibliotecă Dragoș, dormitor Drobeta, canapea cu fotolii, masă Rotterdam, birou, radio Selena”; „Trabant combi 1980-57 000 km, CZ cu motor 175 Sport, televizor Elcrom. Cumpăr video Player”; „Șifonier două uși cu oglindă și comodă Ruxandra”; „Pianină Schiedmayer, patru scaunde, nmoptieră palton, pardesiu, două costume haine bărbătești, haină damă”; „Convenabil MZ 250 cu ataș, aragaz electric, aparat filmat, patine Jofa noi, aparat foto colecție, lampă infraroșii, motor trifazic, redresor auto, farfurii Rosenthal, TV Cosmos defect, microscop”; „Butelie aragaz, aparat foto Zenit EM, aparat radio Bucur 9, statuetă bronz, serviciu masă Rosenthal cuvertură persană, sobă petrol, butoaie petrol”; „Rochie albă și rochie crem-vernil, deosebite, ambele lungi, măsură 42-44”

Se cumpără: „Cățeluș Toypoodle, casă singur curte, gaze, zona Piața Romană”; „Faianță albă nouă 11 metri”; „Ace tricotat Brother, Silver, cartele mașină de cusut Triplok, mașină Veritas, motor Golf”

Elena Drăghici din București le mulțumește „pentru înalta competență și deosebita grijă ce mi s-a acordat în dificila intervenție chirurgicală” doctorului docent Ciugudean Corneliu, șeful Clinicii ortopedie din Tg. Mureș. „Același respect și medicului primar Kallo Tibo, dr. Nagy și dr Bătâgă precum și conștiincioaselor asistente medicale de la aceeași clinică.”

La Teatrul Mic, reprezentație cu Mitică Popescu. La Teatrul Giulești (Sala Majestic) Milionarul sărac. Teatrul satiric-muzical Constantin Tănase are reprezentație la Grădina Boema cu Bună seara, Boema!

Pe ecranele cinematografelor rulează Zâmbet de soare, Flori de gheață; Alarmă în Deltă; Un oaspete la cină: Flăcări pe comori; Cantemir; Împăcarea; De la literatură la film; Sorgul roșu; Un taxi pentru Tobruck.

La televizor, la ora 19.00, Telejurnal. La 19.25, Tezele pentru Congresul al XIV-lea al partidului – magistrală sinteză a dezvoltării istorice a României, a prezentului și viitorului socialist și comunist al patriei. La ora 19.50, Industria – programe prioritare. În spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu. La 20.10, Trăim decenii de împliniri mărețe. Versuri și cântece patriotice, revoluționare. La 20.40, Mândria de a fi cetățean al României socialiste. Mărețe împliniri, grandioase perspective. La 20.55, Din marea carte a patriei. La 21.10, Înalta răspundere patriotică, revoluționară a tineretului pentru viitorul României. La 21.30,Te cântăm, iubită țară! Muzică ușoară românească. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

Un oaspete la cină (r. Mihai Constantinescu, 1987) este versiunea ceaușistă a filmului Guess Who's Coming to Dinner. Muncitorul Mihai Iliescu (Gheorghe Csapo), montator de aparatură optică, o cunoaște accidental pe Ileana Pandrea, studentă la arhitectură (Ruxandra Bucescu), iar părinților fetei (Constantin Codrescu și Adela Mărculescu, profesori înfumurați) nu le place asta. Muncitorul este băiat bun și, un plus la dosar, este orfan, așadar este tenace și serios, așa cum numai durerea te poate căli. Pe scurt un om nou, pentru timpuri noi. Personajele sunt plate și fade, replici aparent vii ale principiilor partidului referitoare la viața de cuplu. Altminteri, ambele personaje sunt excepționale: muncitorul este desigur mai bun profesionist, mai inteligent, mai chipeș ca directorul sau șeful ba chiar și decât tata-socru care are unele replici (de pildă discuția pe care o are cu fiica sa încercând s-o convingă de greșeala pe care a făcut-o legându-și viața de un looser) rasiste, de castă superioară. Omul se împarte între cele două iubiri: bancul de lucru și arhitecta lui îndrăgostită de Blaga. Studenta este o versiune mult îmbunătățită a mamei și oricum strălucește printre colegele ei prezentate ușor caricatural. Plus că are rezistență sporită la orele prelungite de lucru ale bărbatului care e pe punctul să facă o invenție aprobată în unanimitate de partid în pofida micilor intrigi de la serviciu. În cele din urmă, socrul le cumpără mobila, le instalează telefonul. Ba chiar îl înlătură din calea ginerelui pe Trăistaru (Geo Costiniu, un carierist cu diplomă dar evident mai slab profesional decât muncitorul orfan). Doar cu soacra are ceva dificultăți, dar când a fost altfel în familia tradițională comunistă?

Facebook Forum

Multimedia

Ce cred parlamentarii români despre diurna șefului AEP?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:19 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG