Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 30 noiembrie 1989


30 noiembrie 1989

Soarele răsare la ora 7.30 și apune la ora 16.39.

Trei ședințe are Ceaușescu în acea zi: una (destul de lungă, a ținut cam o oră) în legătură cu centrala atomo-electrică de la Cernavodă, alta despre planul pe 1990 și, în fine, o alta pe Capitală, despre autoaprovizionare. Ceaușescu vizitase piețele pentru că voia să vadă efectele practice ale unui principiu la care ținea și pe care-l prezenta mereu drept o formă de democrație (și economie) superioară celei occidentale: autogestionarea. În piețele bucureștene, chiar dacă pavoazate și aprovizionate înainte de sosirea lui, a găsit multe nereguli și se pare că știe bine că românii nu au nimic de pus pe masă. Și văzuse fără doar și poate că fantasmagoricele producții raportate nu se regăsesc în piețe. Primește sau convoacă la el zeci de persoane de-a lungul zilei: Bobu, Pățan, Ștefan Andrei, Milea, Matei, Dăscălescu, Coman, Stoian și tot așa uneori primește mai mulți deodată, alteori îi convoacă de câteva ori la distanță de câteva minute. Cam așa se luau deciziile. CPEx era o fațadă. Programul Elenei Ceaușescu a fost mult mai relaxat. A avut o lungă ședință de lucru „la săliță” cu Bobu și Constantin Radu (a durat aproape trei ore) apoi după amiază, adică după masa și odihna Eroului între eroi, o ședință 40 de minute despre planul economic pe 1990. Din lunga Rezoluția la Congresul al XIV publicată în presa acelei zile, oamenii puteau afla ce-i așteaptă în anul următor, ba chiar și în cincinalul 1991-1995, prin deciziile luate Congresul XIV marcând „trecerea României la o nouă etapă de dezvoltare, la realizarea fazei superioare a Programului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate etc.etc. Al nouălea cincinal urma să fie dedicat în întregime dezvoltării intensive a tuturor sectoarelor de activitate, iar „în perioada imediat următoare – până la sfârșitul mileniului al doilea și în primele decenii ale mileniului al treilea – țara noastră va trebui să devină o puternică forță a progresului tehnico-științific, cu un înalt nivel de dezvoltare în toate domeniile”. Totul se va dezvolta impetuos: și economia, și nivelul de trai, și știința, și propaganda. Românii vor deveni „un popor cu înalte cunoștințe, cu o înaltă cultură, cu un înalt spirit revoluționar, un popor cu un nivel intelectual ridicat.” În fine, Congresul, se spune în rezoluție, cere să se asigure perfecționarea controlului activității economico-sociale care să se gospodărească judicios banii, producția să devină mai rentabilă și să se întărească ordinea și disciplina financiară.

Dumitru Almaș explică prin ce au trecut sufletele românilor în vreme de congres. El spune pe prima pagină a Scânteii că „istoria înregistrează cu satisfacție evenimentul la cota cea mai înaltă, mai hotărâtoare pentru destinul poporului și al țării”, mai ales realegerea lui Ceaușescu, evident. A avut momente de desfătare intelectuală ascultându-l pe reales citind „un document politic, ideologic și moral de largi semnificații, de adâncă forță analitică, plin de clarviziune, întemeiat pe cunoașterea științifică și certă a devenirii noastre.” Istoricul politruc se referă la Raportul cu privire la stadiul societății socialiste românești care, spune el, „este un document al rațiunii și clarviziunii în care sunt atinse și analizate toate probleme mari ale epocii”. Almaș leagă fundamentele documentului de „temeiul istoric, identificat cu însăși existența poporului român, de la origini până azi” punând în evidență „rolul istoric al poporului, al clasei muncitoare, al capacității creatoare a neamului nostru de a-și făuri singur o viață nouă, liberă, fără asupritori” etc.etc. o viață care, ne asigură politrucul, nu ar fi posibilă decât în socialism. „Adică în această orânduire revoluționară, în dialectică transformare, așa cum trăim și realizăm lucruri extraordinare de la Congresului IX încoace.” Și de aici se lansează în fraze fără șir și final despre rolul lui Ceaușescu și ce impact planetar are alegerea lui ca secretar general „un memorabil reper și o garanție atât de necesară continuității și încrederii noastre depline în ziua de mâine și în care orice român dorește să-și vadă patria tot mai puternică, mai bogată, mai respectată, mai frumoasă.”

După prima ninsoare, Sorin Roșca Stănescu și Petru Calapodescu, gazetari la Informația Bucureștiului, au mers să vadă cum a fost dată zăpada. Conform legii, lucrările gospodărești de sezon „se cer îndeplinite cu rigoare și operativitate, pretutindeni, de către colectivele de muncă, de către toți locuitorii orașului.” Sunt mulțumiți de disciplina găsită la Întreprinderea Automatica unde muncitorii lucrau în timpul liber la înlăturarea zăpezii atât din incinta unităților cât și pe Calea Floreasca și de pe Șoseaua Pipera. Secretarul de partid, Dumitru Neacșu, spune că le fuseseră repartizate zonele de muncă din timp de către Consiliului popular al sectorului 1, zone „de a căror bună întreținere răspundem, indiferent de sezon.” Muncitorii au luat în cârcă uneltele, materialul antiderapant, au organizat 11 echipe pentru tura de dimineață și altele să continue după-amiaza. Iar dacă era necesar, muncitorii nu plecau acasă, deszăpezeau și noaptea. Pe Șoseaua Pipera unde nu prea era nimic altceva construit bătea un vânt fioros și muncitorii nu au avut alte ajutoare dar pe Calea Floreasca li s-au alăturat angajați din unitățile comerciale de acolo. „Din păcat, și nu e prima iarnă când se întâmplă ala, nu-i prea vedem la lucru și pe locatarii imobilelor de pe această arteră Oare aceștia nu au aceleași obligații gospodărești? se întreabă șeful organizației PCR de la Automatica. Gazetarii îi dau dreptate: comitetele asociațiilor de locatari, deputații, controlul edilitar ar trebui să-și unească forțele să-i scoată pe cetățeni la dat zăpada „să reamintim că legea prevede obligația de a îndepărta zăpada în timpul și imediat după ninsoare” În Floreasca lucrătorii comerciali trebuie să vină înainte de începerea programului să dea la lopată. Același lucru în cartiere pentru că locuitorii sunt obligați de Legea 10/1982 „să asigure condiții pentru o bună circulați, îndeosebi pe trotuare, să înlăture zăpada și să împrăștie materiale antiderapante, să degajeze rigolele și gurile de canal” altminteri vor fi amendați. Nicolae Sliviniu, șeful unui comitet de cetățeni li se laudă celor doi gazetari că a organizat echipe care au ieșit în stradă de la primii fulgi de nea au ieșit să-i mobilizeze pe locatarii cartierului să dea zăpada ca să se poată desfășura activitatea economică „în cele mai bune condiții.” Fiecare asociație de locatari a cumpărat din timp uneltele și materialele antiderapante și trebuie acum să se „autoconducă și autogestioneze” că așa le cerea și politica partidului. Sub articol, într-un cartuș tipografic, scrie patetic: „CETĂȚENI! În caz de ninsoare, să ne îndeplinim cu toții obligațiile ce ne revin, contribuind la buna desfășurarea a circulației, a întregii activități economico-sociale!”

La București se organizează o adunare consacrată Zilei internaționale de solidaritate cu poporul palestinian, sub auspiciile Institutului Române pentru relațiile culturale cu străinătatea și Liga română de prietenie cu popoarele din Asia și Africa. Au participat reprezentanți ai conducerii Ministerului Afacerilor Externe, Comitetului central al UTC, UASCR, Consiliului național al femeilor, activiști de partid și de stat, oameni ai muncii din întreprinderi și instituții bucureștene. Au mai fost și ambasadori sau șefi ai misiunilor diplomatice arabe la București. S-a vorbit, evident despre „consecvența cu care țara noastră acționează pentru o reglementare politică globală, justă și durabilă în Orientul Mijlociu, pentru asigurarea dreptului poporului palestinian la autodeterminare, la existența unui stat propriu, independent”, după cum informează Agerpres. Însărcinatul cu afaceri palestinian a mulțumit partidului, țării, lui Ceaușescu personal pentru sprijinul și solidaritatea față de palestinieni.

După ce Helmuth Kohl prezentase cu două zile înainte un plan în 10 puncte pentru unificarea celor două Germanii, e rândul guvernului RDG să prezinte un punct de vedere față de acest plan: planul lui Kohl nu doar că e irealist „dar contravine și prevederilor fundamentale ale Actului final de la Helsinki care garantează suveranitatea și independența celor două state.” Purtătorul de cuvânt al guvernului Berlinului oriental, Wolfgang Meyer, spune că relațiile celor două Germanii „trebuie să se desfășoare în condițiile respectării suveranității, integrității teritoriale și egalității în drepturi.” Condiția esențială a stabilității și securității europene ar fi, conform oficialului est-german, menținute în echilibru de stabilitatea relațiilor celor două state germane. Presa românească publică și declarația lui Karel Urbanek, secretarul general al CC al Partidului comunist cehoslovac. Acesta spune că există forțe care vor să abuzeze de situația din țară. Nu e de acceptat o situație ca aceea din Polonia, spunea Urbanek, unde întreprinderile au început să fie privatizate sau vândute investitorilor străini. „Suntem convinși că viitorul țării noastre este statul socialist” spunea Urbanek la întâlnirea cu activul PC din Cehoslovacia, citându-l parcă pe Ceaușescu.

Ca un făcut, în aceeași zi se publică interviul dat de Ceaușescu șefului biroului ARD de la Viena, Dagobert Lindlau. Acesta îl întreabă ce crede despre schimbările care aveau loc în lume, în special cele din țările socialiste. Ceaușescu răspunde cumva evaziv, spunând că, da, se petrec schimbări dar să nu uităm de multele probleme nerezolvate, multe foarte grave: înarmarea, de pildă, mai ales cea nucleară. Mai e o altă problemă, spune el, subdezvoltarea, decalajul dintre țările bogate și cele sărace. Ba chiar și situația din Europa este prilej de îngândurare și supărare pentru Ceaușescu care spune că deși au trecut ani de la reuniunea de la Helsinki, „în Europa s-au realizat puține din obiectivele stabilite la această conferință.” România nu are probleme cu reformele: încă din 1965 a decis să realizeze socialismul corespunzător realității din țară, „renunțând la modele și șabloane.” Schimbările din unele țări socialiste pretind că urmăresc perfecționarea socialismului doar că, oricât de „salutare” ar fi, nu e de înțeles de ce consideră unii „că ar trebui să realizeze această perfecționare revenind la vechile forme, pe care socialismul le-a înlăturat cu mulți, mulți ani în urmă și care – atunci când fuseseră folosite – nu au ajutat în niciun fel dezvoltarea țărilor respective.” El spune că nu poate concepe socialismul „fără rezolvarea problemelor sociale de bază – fără egalitatea între oameni, fără lichidarea împărțirii oamenilor în bogați și săraci.” Jurnalistul austriac îl întreabă încotro se îndreaptă România socialistă după Congresul XIV și Ceaușescu s-a simțit și mai în elementul său, citând pe larg, fără anestezie și fără ghilimele din rezoluția la Congres și din Raport. Gazetarul nu-l întrerupe și păstrează o tăcere respectuoasă până la finalul interviului.

De vânzare: „Bibliotecă, birou, fotoliu piele, servantă, două paturi de mijloc cu noptiere, convenabil”, „Haine damă, cojoc 46, blană sintetică, costum lână taior și fustă, rochii, guler blană”; „Magnetofon Maiak, televizor Diamant 163, semicursieră Sputnik, stare excepțională”; „Scurtă astrahan alb 48, piese Renault 16 (complet). Cumpăr video Player”; „Videocasete traduse, filme noutăți, muzică, desene animate, calitate excepțională”; „Magnetofon Kashtan, cu boxe, pătuț copil, landou”; „Orgă Harmona pentru elevi, acordeon Weltmeister 120, microfon stereo și mono și șemineu electric.”

Se cumpără: „Mobra, căști, piese de schimb. Aștept provincia”; „Player cu înregistrare, canapea, șifonier, frigider”; „Pianină cu placă de bronz”

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnal. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români! La 19.30, Congresul al XIV-lea – Congresul marilor victorii socialiste. Noua calitate a muncii – noua calitate a vieții. La 19.45, Agricultura românească în perspectiva Programului-Directivă adoptat de înaltul forum al comuniștilor români. La 20.05, Copiii cântă patria și partidul. Program literar-muzical-coregrafic. La 20.20 Țara în anul Congresului al XIV-lea al PCR. Împliniri și perspective. Producție a Studioului de film TV. Documentar. La 20.50, Itinerar iugoslav. La 21.05, Film serial. Explozia. Producție a Studioului cinematografic București. Ultima parte. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre Auschwitz
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
XS
SM
MD
LG