Luni 4 septembrie 1989

Soarele răsare la ora 6.41 și apune la ora 19.57. Vreme în general instabilă în mai toată țara. Cad ploi unele cu caracter de aversă, cu descărcări electrice în sud-vest, vest și centrul țării. În rest doar pe alocuri. Cantitatea de apă poate depăși 20 l/ m2 în 24 de ore. Temperaturile maxime se încadrează între 17 și 23 de grade în jumătatea vestică și între 22 și 27 de grade în rest. Minimele nocturne între 8 și 18 grade.

Cine îi educa pe copiii comuniștilor să fie oameni de bine și fii de nădejde ai patriei socialiste? În ajun de an școlar, Jean Staicovici, învățător la țară din comuna Iancu Jianu, jud. Olt, îi scrie gazetarului Ion Andreiță de la România liberă, pentru a-i lăuda reportajele și a-i povesti cum s-a împlinit el în anii comunismului după o copilărie grea, într-o familie cu zece copii, cu părinți săraci care nu l-au putut trimite decât la o școală normală de învățători cu șase clase, la Slatina. A avut o carieră grea de învățător pe timp de criză, apoi, în vremuri de război a condus o companie de vânători de munte cu grad de locotenent de rezervă și a luptat „până la eliberarea ultimei brazde a țării noastre și de aci mai departe.” Dar nu s-a descoperit pe sine și nu și-a găsit demnitatea decât în vremurile comuniste: „Mulțumesc din inimă Partidului că ne-a creat condiții să ne pregătim ulterior și la vârsta de 45 de ani am urmat cursurile unui institut superior astfel am putut să predau la clasele V-VIII.” A devenit, cu alte cuvinte, profesor și în 1970 a obținut chiar titlul de învățător evidențiat iar în 1973 Ordinul Muncii clasa a IV-a. Citind această listă de realizări gazetarul nu poate decât să mediteze festiv pe marginea anunțatelor reforme ale educației care reflectau „grija cu care sunt înconjurate noile generații, întregul tineret al patriei. ” Nu s-ar fi putut face mare lucru fără propunerile lui Ceaușescu care s-a îngrijit ca toți cei peste 404 mii de absolvenți (cu 30 de mii mai mulți ca în 1988) să fie repartizați în producție să-și plătească datoria de muncă și abnegație față de patrie. „O puternică infuzie de forțe proaspete și competente, în stare să influențeze pozitiv progresul economico-social al patriei.” Apogeul acestei griji față de educație, spune gazetarul, este dorința exprimată de Ceaușescu la recenta Plenară a CC al PCR, de a generaliza învățământul de 12 ani începând cu anul 1990.

Informația Bucureștiului scrie că în cadrul acțiunilor „consacrate mobilizării tuturor energiilor” pentru realizarea și depășirea planului pe acel an până la congresul PCR, comitetul de partid de la Întreprinderea de Cinescoape a întreprins nenumărate acțiuni „privind stimularea preocupării comuniștilor, a tuturor oamenilor muncii pentru creșterea mai accentuată a productivității muncii. Printre acestea, dezbaterea despre preocupările referitoare la „introducerea progresului tehnic, a unor noi tehnologii de înalt nivel” în producție. Tot pentru a dezbate fațetele acestei chestiuni a fost organizată și o masă rotundă care s-a intitulat „Respectarea fermă a disciplinei de plan și contractuale – condiție a realizării sarcinilor economice” la Întreprinderea Metalurgica. De asemenea organizația de partid de la Antrepriza de Construcții Montaj nr. 4 este preocupată și politico-educativ de problema creșterii productivității muncii, a calității producției și de aceea organizează dezbatere peste dezbateri și expuneri fără număr. Cea mai recentă: Modernizarea producției de construcții-montaj – obiectiv important al întregii activități, factor hotărâtor al creșterii productivității muncii, al îndeplinirii planului la toți indicatorii. Nici educarea juridică și moral-cetățenească a salariaților nu se lasă mai prejos. La Întreprinderea Filatura românească de bumbac „numeroși activiști obștești, conducători ai locurilor de muncă au participat la expunerea-dezbatere privind căi și metode de perfecționare a activității de educație moral-cetățenească a tinerilor muncitori, îndeosebi a celor care locuiesc în căminele muncitorești.”

Pe lângă întreprinderile naționalizate (citește furate) de statul comunist în 1948 au mai apărut și altele. În Scânteia tineretului aflăm de la Iulian Costandache povestea uneia: Întreprinderea de medicamente Târgu Mureș nu exista înainte de 1985. Atunci s-a dat OK pentru proiectul inginerului șef Ion Boitan. Acesta fusese vreme de 17 ani în fruntea Combinatului Chimic Târnăveni dar, bolnav de inimă fiind, a decis să-și găsească ceva de muncă în apropierea casei. Noua însărcinare i-a venit mănușă. Pe vremea aceea, adică în toamna lui 1985, întreprinderea era doar un dosar de schițe și proiecte și avea doi angajați: directorul și contabilul șef. A picat în sarcina directorului să se ducă din casă în casă să le spună oamenilor că pe suprafața gospodăriilor lor urma să fie ridicată o ctitorie. „Toată lumea l-a înțeles” spune sibilinic sau doar cinic gazetarul. „Apoi, neavând casier, s-a plimbat prin cartier cu o valiză cu bani pentru a-i despăgubi, după lege pe foștii locatari.” Nu a durat mai mult de o lună și întregul cvartal a fost demolat și ras până la pământ. A fost păstrată o căsuță mărginașă ca să fie cartier general și în ianuarie 1986 s-a pus prima bornă a viitoarei fabrici. Prin vară, fabrica începuse să prindă contururi cam futuriste din pricina soluțiilor improvizate folosite de antrepriza de construcție. Directorul începuse să caute personal dar oamenii nu era prea convinși și a fost nevoie de inițiativele și susținerea organizației UTC care a înființat un șantier al tineretului. La început au venit vreo 50 de tineri pricepuți la betoane și sudură. Au fost primii solicitanți de servicii. Directorul a avut interviuri cu fiecare în parte. De ce vrei să te angajezi aici, că poate lucrurile nu vor merge cum trebuie? Îi întreba el. Iar ei i-au spus că nu prea știu dacă că simt instinctiv că „aici se va face un lucru nou, deosebit ce ar putea să le placă.” S-au adunat, astfel vreo 150 de brigadieri care au anunțat că ar vrea să rămână să lucreze în întreprinderea pe care o construiau. „Munca lor nu a fost tocmai idilică, li s-au oferit doar căști și mănuși de protecție, dar treaba au executat-o temeinic, animați de acea promisiune și speranță.” A păstrat vreo cincizeci. Puțini, dar buni, spunea directorul. Au primit apoi prin 1988 utilaje pe care meșterii angajați au trebuit să le ruleze, să facă probe tehnologice. Anul 1989 a fost primul și singurul an cu plan cincinal al Întreprinderii de medicamente Tg. Mureș. A fost o investiție de aproape jumătate de miliarde de lei (în fantezistele cotații din acea vreme, circa 50 de milioane de dolari) și avea trei capacități de producție: o secție pentru prepararea unui hepatoprotector și alte două secții de comprimate și unguente. Medicamentul hepatoprotector pare să nu fi fost suficient testat și au fost nevoiți să-l țină în cercetări, bazându-se pe celelalte două secții. În fine, abia ce au început producția că au început modernizarea, care, pe acea vreme însemna înghesuirea altor „mijloace de producție” în același spațiu de lucru. În cazul acesta pe lângă cele șapte aparate de comprimat încap alte două, apoi încă trei și astfel producția aproape că s-a dublat. Cantitatea unei șarje era ridicol de mică (50 kg) dar extrem de prețioasă. Dar entuziasmul echipei de farmaciști și muncitori, spune gazetarul, a făcut ca parametrii investiției să fie depășiți încă dinainte ca întreprinderea să intre în plan. Așa că nu se știe cu precizie dacă iubirea va salva lumea. Munca (mai ales cea patriotică), în schimb, da.

Ajunge cu întârziere și telegrama lui Kenneth D. Kaunda, președintele Republicii Zambia, trimisă lui Ceaușescu cu ocazia Zilei Naționale. Îi transmite că „noi, în Zambia, am urmărit și urmărim permanent cu deosebit interes și admirație extraordinarele realizări pe care România le-a obținut în ultimii ani sub conducerea dumneavoastră prodigioasă și dinamică” și speră ca prietenia „caldă” și strânsa colaborare dintre cele două țări „frățești” vor fi „consolidate și intensificate în anii ce urmează.”

La „Mănușa litoralului” unde s-au întrecut peste 120 de boxeri din România, URSS, Anglia, R.P.Mongolă, Spania și Turcia românii au câștigat cam tot ce se poate: Petrică Paraschiv (semimuscă); Nicolae Aliuță (muscă); Adrian Mărcuț (cocoș); Octavian Stoica (pană); Nedim Regep (semiușoară); Francisc Vaștag (semiușoară); Rudel Obreja (mijlocie mică); Dumitru Cristian (mijlocie) Vasile Damian (semigrea); Vasile Adumitroaie (grea). În a treia zi a turneului internațional masculin de handbal de la Doboj, Steaua București a învins echipa austriacă U.H.K.Viena. În prima zi a Campionatelor europene feminine de volei (care se desfășoară în Germania federală) echipa României a învins-o pe cea a Iugoslaviei.

Se fac angajări: „Institutul de biologie și patologie celulară cu sediul în București, str. B. P. Hașdeu, încadrează prin transfer în interesul serviciului: instalator instalații sanitare, biofizician, biologi, chimiști și laborant cu domiciliul stabil în Municipiul București”; „Fabrica de bere Grivița încadrează urgent economist (ing.), retribuire, gestionari, mecanic auto, economist pr. Contabilitate”; „Supraveghez copil preșcolar la domiciliul meu, cunoscătoare limbile franceză, engleză, zona Piața Palatului”. Filarmonica George Enescu organizează concurs pentru ocuparea posturilor vacante de instrumentiști: vioară, violă, violoncel, oboi și corn, șef partidă vioara a II-a, șef partidă violă, șef partidă corn. Condiții: studii superioare de specialitate, stagiul efectuat.

De vânzare: „Dormitor nuc, sufragerie nuc, minicalculator Casio, radio Vet, butelie voiaj și mare, mașină cusut Singer”; „Casă la curte cu grădină în Ceahlău, lângă stațiunea Durău, jud. Neamț”; „Televizor color Elcrom alb-negru Diamant 2720 noi, colțar lemn trandafir autentic, mobilier epocă (necesită recondiționări), aparat ras Remington electric, radio-ceas, costum Saharian 50 import, șort, cărucior sport deosebit”; „Magnetofon Uher, haină piele bărbătească 54, rochie albă, lungă, costum bărbătesc 48, aparat filmat Quartz”, „Combină muzicală, radiocasetofon Cromatic, radio Orion, mașină spălat, transformator, lunetă Aro, țarc, căruț copii, dormitor Regence, recamier, pat, diavizor, vitrină, masă, scaune, lustră toaletă, rafturi cămară, pupitru elev, pardesiu mouton damă, măsuță, diverse obiecte, covor”; „Motocicletă Jupiter 4 ataș, geacă antilopă, benzi noutăți, cauciucuri CZ, microfon Sony, costume deosebite. Cumpăr magnetofon Sony FC 620, Skoda 120 L”; „Pendulă, patefon electric, aspirator, proiector film, scripete cu lanț, televizor Temp, radio Philips, antenă cu amplificator, aprindere electrică auto, piese Waszawa, perne cu fulgi, geamantan piele”; „Bibelou bronz, sfeșnice, veioze, îmbrăcăminte damă, bărbătească, fotolii, cergă, geamantan piele, plapumă, căciuli, reșou, diverse obiecte”

Se cumpără: „Decorații, medalii, albume pentru vederi și pentru ilustrate, toate vechi, colecție”; „Costum blue-jeans, scurtă piele, bărbătești 34, piese Dacia 1100, aparat aer condiționat, noi.”

Emisiunile de televiziune încep la ora 19.00 cu Telejurnal. La 19.25, Ctitorii ale Epocii de aur. Drumul noului, drumul performanței. La 19.45, Știința pentru toți. La 20.10, Tezaur folcloric. La 20.40, Industria – programe prioritate. În spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu. La ora 21.00 Partidul și poporul. Înfăptuirea consecventă a principiului edificării socialismului cu poporul pentru popor. La 21.20 Din lumea capitalului. La 21.25, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Versuri patriotice, revoluționare. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Emisiunea se închide la ora 22.00.

La teatre doar Meridiane folclorice, spectacolul muzical al Ansamblului artistic Rapsodia Română.

Pe marile ecrane rulează: Martori dispăruți; Fiul stelelor; Flori de gheață; O vară cu Mara; Artista, dolarii și ardelenii; Cucoana Chirița; Secretul lui Nemesis; De la literatură la film; Norocoasa; Atenție, sâmbătă filmăm; Unde este un nofelet; Nava lui Yang; Împăcarea, Un weekend neobișnuit.