Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 10 martie 1989


Ceaușescu era mândru de flota României. Vizită pe şantierul naval Drobeta- Tr. Severin (16 mai 1972). Fototeca online a comunismului românesc; cota:48/1972
Ceaușescu era mândru de flota României. Vizită pe şantierul naval Drobeta- Tr. Severin (16 mai 1972). Fototeca online a comunismului românesc; cota:48/1972

Cum ar fi arătat România în următorii zece ani după 1989, dacă Revoluția nu s-ar fi petrecut?

Vineri 10 martie 1989

Soarele răsare la ora 6.38 și apune la ora 18.14. Meteorologii anunță că în sud vremea va fi închisă, iar precipitațiile vor fi sub formă de ploaie și burniță. În jumătatea nordică, mai precis în zona Clujului, va fi ceață și se vor înregistra precipitații sub formă de ploaie și burniță, dar și ninsoare sau cristale de gheață. În sud temperaturile minime sunt de 4,3 grade și maxime de nouă grade. În nord-est temperaturile vor fi mai scăzute, cu minime de circa zero grade și maxime de peste cinci grade. În jumătatea nordică minimele vor fi de minus un grad și maximele de circa trei grade. Vântul bate slab spre moderat.

Cum ar fi arătat România dacă nu avea loc Revoluția? Profesor universitar dr. Gheorghe Crețoiu dă o consultație pe teme politico-ideologice în organul PCR, Scânteia, pornind de la întrebarea: ce trebuie să știe un comunist despre trecerea României socialiste la stadiul de țară mediu dezvoltată? Ocazie cu care sunt trasate „liniile directoare ale dezvoltării economico-sociale a țării în deceniul următor.” Etapa care urma se concretiza „în esență, în realizarea unui nou stadiu de progres economico-social, în trecerea României până în 1990 la stadiul de țară mediu dezvoltată și, apoi, în perspectiva următorului deceniu, la cel de țară socialistă multilateral dezvoltată. Era necesară, în primul rând, puternica dezvoltare a forțelor de producție, a industriei socialiste, a științei, învățământului și culturii, dezvoltarea agriculturii și înfăptuirea noii revoluții agrare.” Doar astfel se poate ajunge la creșterea și diversificarea producției de bunuri materiale și servicii. Oricum cheia acestor succese este realizarea planului pe cel de-al optulea cincinal. „Planul național unic pe anul în curs prevedere creșteri importante, mobilizatoare pentru industrie, agricultură și celelalte ramuri ale economiei naționale, urmând ca pe această bază să se realizeze creșterea venitului național total și pe locuitor și sporirea, în continuare, a volumului comerțului exterior.” De asemenea, pentru a face pasul către nivelul superior de dezvoltare trebuia ca în deceniul 1989-1999 să se întărească rolul organelor de stat, al celorlalte organisme de conducere colectivă. Universitarul repetă cu evlavie că „documentele partidului nostru subliniază (...) cerința de a asigura conducerea întregii activități economico-sociale pe baza principiului centralismului democratic, a principiilor autoconducerii muncitorești care să ducă la creșterea răspunderii organelor locale, a centralelor și întreprinderilor în realizarea obiectivelor de dezvoltare economico-sociale etc.etc.” Alte condiții pentru a trece la următorul nivel al socialismului urmau să fie promovarea fermă a retribuției după muncă, a principiilor eticii și echității socialiste și înfăptuirea „neabătută” a programelor de sistematizare și organizare a teritoriului, pentru a asigura „dezvoltarea armonioasă, echilibrată a județelor (...) ridicarea gradului de civilizație al întregului popor.” Așadar complexa operațiune de ștergere de pe hartă a sute și mii de localități, comasarea comunelor și distrugerea patrimoniului natural și/sau urbanistic făceau parte dintr-o amplă acțiune caritabilă menită să le facă românilor viața mai bună și mai frumoasă. Se adăugau „perfecționarea sistemului de învățământ de opt ani și organizarea în toate comunele a primei trepte de liceu de doi ani, astfel încât toții copiii să poată urma, în comunele respective, școala de zece ani, dezvoltarea puternică a sistemului de asistență sanitară, perfecționarea activității căminelor și centrelor de cultură și creație Cântarea României, precum și organizarea unui sistem larg de circa 550 noi orașe agroindustriale(...)”. Dar principiul suveran peste toate aceste proiecte era acela ca organele și organizațiile de partid să se angajeze „exemplar” în realizarea programelor de dezvoltare a patriei. Așadar, în ciuda libertății de decizie, autogestiunii și autonomiei, urma să crească importanța deciziilor luate la centru întrucât înfăptuirea comandamentelor Congresului XIII și Conferinței Naționale ale partidului „pentru actualul plan cincinal implică sporirea contribuției tuturor oamenilor muncii, punerea în aplicare a competenței și aptitudinilor fiecăruia la locul de muncă, dezvoltarea spiritului revoluționar.” Tocmai de aceea „organele și organizațiile de partid sunt chemate să situeze în centrul activității politico-ideologice și organizatorice cunoașterea și însușirea temeinică a obiectivelor și sarcinilor actualei etape.” Ei sunt cei care trebuie să găsească soluții politice pentru situații economice și „să contribuie nemijlocit la formarea gândirii economice și la dezvoltarea, pe această bază, a spiritului gospodăresc față de resurse și de proprietatea socialistă, ca bază a creșterii eficienței economice și a întăririi autoconducerii și autogestiunii.” Doar două cincinale mai despărțeau România de raiul comunist. Gheorghe Crețoiu și-a continuat cariera și după Revoluția care i-a stricat socotelile din Scânteia. A ajuns conducător de doctorate, a publicat manuale de economie pentru liceu, cărți de contabilitate și economie politică (sic! volum apărut în 1995) și, în general, le-a spus tuturor cum va avansa România de la capitalismul de junglă la liberalismul multilateral dezvoltat. S-a orientat bine pentru unul care a scris, în 1974, cartea Principiile politicii economice a Partidului Comunist Român.

La Întreprinderea de construcții navale și prelucrări la cald din Drobeta Turnu Severin a fost publicată „Cartea noului încadrat în muncă”. Fiecare tânăr care vine acolo să se angajeze primește cartea din care află un scurt istoric al unității, modul în care este organizată, „normele de conduită și disciplină a muncii pe care trebuie să le respecte din momentul în care va fi încadrat, modul de acordare a retribuției, a sporului de vechime, a altor sporuri și premii, promovarea în funcții, trepte și gradații, ajutoarele ce se acordă oamenilor muncii în funcție de diferitele situații” etc. Ionel Băcanu, secretar cu probleme de organizare și unul dintre autorii cărții, intervievat în Scânteia tineretului de Laurențiu Olan, spune că această carte este „o fereastră către tineri” deschisă de UTC, dar subliniază că ea „nu înlocuiește, ci doar prefațează acțiunile proprii pe care le întreprindem pentru integrarea lor.” E loc și de mai bine. Se descurcă cu discuțiile de la om la om, cu munca de convingere, ,dar sunt și alte probleme care-i depășesc: navetismul, transportul în comun „care nu odată se efectuează defectuos, conducând la întârzieri la program” iar șefii uteciști preiau nemulțumirile și le trimit mai sus, „la factorii de decizie.” Însă dincolo de orice, spune Ionel Băcanu, prevalează sentimentul de satisfacție: au depășit planul anul trecut dar și pe primele două luni ale lui 1989. Au obținut locuri fruntașe la toate fazele olimpiadelor pe meserii: sudori, frezori, electricieni, tubulatori. Și unul dintre cele mai plăcute motivele de mândrie este acela că „din cei 1664 de membri ai organizației URC după ultimul raport statistic, au înregistrat doar zece restanției la plata cotizației, toți zece fiind, de fapt, plecați cu diferite nave în probe.”

La groapa de gunoi (rampa de casare) a Combinatului petrochimic Borzești, s-au adunat uriașe grămezi de piese și subansamble rebutate, dar și „utilaje cu uzură fizică și morală avansată” și pentru că unele resturi mai puteau fi folosite, „specialiștii combinatului au inițiat o largă acțiune de transplantare a acestora în instalații noi, cu caracteristici tehnicoeconomice superioare,” aflăm din România liberă, de la Const. Azoiții. De pildă, în uzina de cauciuc sintetic „a fost pusă în funcțiune o instalație nouă de fabricare a latexului izoprenic, produc care se aduce din import.” Această instalație a fost bricolată din aproape 200 de tone de utilaje aruncate la groapa de gunoi. O altă ispravă este realizarea unui nou reactor care sporește cu 15% randamentul unei faze tehnologice în producția de etilbenzen și duce la creșterea anuală cu 4600 de tone a producției de stiren, un precursor al polistirenului. Astfel rampa de gunoi a combinatului a devenit un substitut eficient al importurilor de materiale, piese, subansamble și utilaje care fusese redus la minim, dacă nu sistat cu totul.

Sătenii din Cornești-Turda au făcut cereri peste cereri încă din 1987 să se facă lucrări de aducție a apei în sat. În cele din urmă, acestea au început. S-au pus conducte și s-au instalat pompe pe stradă. Dar, la fel de repede pe cât au început lucrările, tot așa au și fost întrerupte. „(...) lucrarea s-a oprit și oprită este și astăzi iar lipsa apei se simte tot mai acut” spun doi săteni într-o plângere trimisă la Scânteia. Ziariștii au vrut să vadă care e motivul. Au sunat la consiliul popular comunal. Vicepreședintele și secretarul consiliului au confirmat faptele, dar „nu pot să ne spună din ce cauză au stagnat lucrările, acestea fiind finanțate de consiliul popular județean. Primarul, care acum lipsește, susțineau dânșii, știe mai bine.” Un răspuns care i-a făcut pe ziariști să se lase păgubași spunând că speră ca încurcătura să fie lămurită de consiliul județean „pentru ca instalația de apă de la Cornești-Turda să fie dată în funcție cât mai repede cu putință.” Până atunci, oamenii stau fără apă, dar cu pompe în fața caselor. Potemkiadă perfectă.

Pe strada Zboina Neagră la scara A a blocului 102 liftul nu mai funcționează. De fapt, lifturile, că sunt două. Și nu de ieri de azi, ci de trei luni. Pe scară locuiesc 52 de familii. „Ca peste tot, și aici sunt locatari în vârstă, femei gravide, copii” cu toții obligați să urce și să coboare cele opt etaje pe scări. „S-a intervenit în repetate rânduri la conducerea tehnică a întreprinderii („Ascensorul”, n.S.Ș.), dar fără niciun rezultat. Ne întrebăm care este argumentul opririi simultane a ambelor ascensoare, când se putea face revizia lor succesivă, aceasta cu atât mai mult cu cât, în momentul opririi lor, ambele se aflau în stare funcționare?” se întreabă unul dintre locatari..

Petru Necula, de la Scânteia, a fost la Vaslui, unde a asistat la Casa artelor la o manifestare pentru mecanizatori. „(...) o manifestare cultural-artistică reușită, complexă.” Mecanizatorii, dacă nu știți, sunt „cei care fac pâinea” iar spectacolul s-a dat „în fața a peste 320 de bărbați, stăpâni ai cailor putere de oțel de pe ogoare”. Ce n-au făcut oamenii de cultură vasluieni să-i distreze pe acești cavaleri ai tractoarelor! I-au dus să viziteze o expoziție de artă plastică și artă populară, „au luat cunoștință de ultimele noutăți din literatura tehnico-științifică și beletristică” și apoi au fost duși la spectacol. Până la felicitări, masă și dans, „au fost prezentați mai întâi fruntașii în muncă ai anului trecut și în campania de reparații, s-au evocat faptele și performanțele lor. S-au înmânat premii, diplome și flori.” După ce s-au felicitat bărbătește și au rostit discursuri motivaționale, „a avut loc o întâlnire cu brigada științifică județeană” care a prezentat cu grafice, diapozitive, filme documentare și fotografii „noutățile de ultimă oră din domeniul mecanizării și îndeosebi adaptările efectuate la combinatoare și semănători (...) pentru terenurile în pantă.” După ce au mai aflat și noutățile din domeniul legislativ și de inspecție a muncii au participat, în fine, la spectacolul cultural-artistic „Laudă muncii și hărniciei” dedicat mecanizatorilor. Nu au fost singurele manifestări de felul acesta. Consiliul județean de educație politică și cultură socialistă a mai organizat altele în toate SMA-urile din județ „înscriindu-se într-un amplu program de acțiuni de propagandă tehnico-economică, politico-educativă și cultural artistică, dedicate special acestei categorii socioprofesionale” în cadrul Lunii mecanizatorului. Au fost organizate simpozioane și consfătuiri cu tema „Exigențe și priorități în domeniul activității agricole în lumina orientărilor formulate în expunerile secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, din noiembrie și la Plenara lărgită a Consiliului Național al Agriculturii.” Cumva lucrurile s-au potrivit, și Luna mecanizatorului a coincis cu Luna cărții la sate, astfel că „în toate localitățile centru de consiliu unic agroindustrial au fost inițiate decade ale cărții politice și tehnice, alte acțiuni vizând educație politică, patriotică și cetățenească a mecanizatorilor.”

La Întreprinderea de conductori emailați din Zalău se organizează expunerea „Evoluția mișcării revoluționare de tineret din România.” La Fabrica de mobilă din Odorheiul Secuiesc a fost prezentată expunerea „Necunoașterea și nerespectarea legilor nu ne absolvă de respectarea lor.” Comitetul municipal Brăila al UTC a organizat la Centrul de creație și cultură socialistă „Cântarea României” pentru tineret din oraș, expunerea „6 Martie 1945 - moment cu profunde semnificații pentru istoria patriei și partidului nostru.”

La Centrul de creație și cultură socialistă din Eșelnița, Întreprinderea județeană cinematografică în colaborare cu Comitetul județean Mehedinți al UTC a organizat sub genericul „Prefaceri revoluționare în satul românesc” o dezbatere la care au participat tinerii din comună. Dezbaterea a fost urmată de proiecția filmului românesc „Vară sentimentală.” Filmul, regizat de Francisc Munteanu după un scenariu de Vasile Băran, a avut premiera în 1986 și are ca subiect conflictul dintre un inginer agronom recent venit în sat și președintele CAP-ului căpos și arogant pe tema unui sistem de irigații care ar asigura o producție mai mare la hectar. Pe fundal încape și câteva eterice povești de amor între inginer (Emil Hossu) și Maricica (Rodica Mureșan) și între Ana, fata brigadierului (Nicoleta Ilie), și studentul Mircea (Dan Puric)

Virgil Lazăr ne informează în România liberă că cercetătorii de la Institutul de tehnologie izotopică și moleculară din Cluj au inventat o mașinărie cu care investighează perimetrele arheologice. Se numește magnetometrul protonic românesc. Au fost investigate deja siturile arheologice de la Parța, Sarmiegetusa Regia și Capidata. Explorarea a fost efectuată de fizicieni și arheologi care și-au propus să stabilească metode și sisteme specifice diferitelor situații de pe teren. Abia s-au isprăvit lucrările celui de-al doilea Seminar de arheometrie la care au participat universitari, cercetători, arheologi, fizicieni din Cluj, București și Iași „reuniunea fiind completată cu dezbateri pe tema analizelor efectuate, a prelucrării matematice și informatice cu calculatorul în argeometrie precum și cu probleme de arheoastronomie.” Arheoastronomie!... Protocronismul mai dă o lovitură.

La televizor programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. Urmează la 19.25 Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu - program de muncă și acțiune revoluționară. Urmează România în lume și, la 20.05, Copiii cântă patria și partidul (color). Program literar-muzical-coregrafic susținut de formații pionierești laureate ale Festivalului național Cântarea României. La 20.25 se transmite emisiunea Învățământ, cercetare, producție. Acolo unde se formează muncitorii marilor citadele industriale (color). La 20.45 Omul și sănătatea. Măsuri de profilaxie pentru păstrarea sănătății. La 21.05 emisiunea Cinecluburile - prezență activă în munca politico-educativă (color). La 21.20 Univers, materie, viață (color) Emisiunea de educație materialist-științifică. Istoria Pământului și în final, de la 12.50 un Telejurnal de zece minute.

La Opera Română este reprezentație cu Nabucco. La Teatrul de Operetă pe scenă spectacolul Maratonul melodiilor.

La Teatrul Național, sala Mare, se joacă Ioneștii iar la sala Amfiteatru Vassa Jeleznova. La Teatrul de Comedie, Preșul. La Nottara (sala Magheru) Scapino iar la sala Studio Astă-seară stau acasă. La Teatrul Giulești este în program (sala Majestic) Cum s-a făcut de-a rămas Catinca fată bătrână și Așteptam pe altcineva, la sala Giulești. La Teatrul Ion Creangă la matineu Turandot și seara Albă ca zăpada. La Teatrul de revistă C. Tănase (sala Savoy) Savoy, Savoy și Cavalcada râsului la sala Victoria. La Studioul de teatru Casandra al Institutului de artă teatrală și cinematografică Mobilă și durere.

XS
SM
MD
LG