Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 13 martie 1989


Brăila era una dintre zonele agricole importante vizate de sistematizare. Liderii comuniști vizitând tarlalele CAP-ului Tudor Vladimirescu (7.IX.1978). Fototeca online a comunismului românesc, cota:291/1978

Luni 13 martie 1989

Meteorologii spun că vremea va fi închisă. În sud (București și împrejurimi) temperaturile minime vor oscila în jurul a plus două grade iar maximele vor ajunge la aproape 14 grade. În jumătatea nordică, zona Clujului, și vestică (Arad) se înregistrează ceață și ploaie (sau burniță). Temperaturile din regiune se vor situa între zero și zece grade. Pe litoral temperaturi între zero și șase grade și ceață. În nord-est temperaturile sunt chiar mai scăzute, situându-se între minus două și 11 grade și, în general, ceață. Vântul va sufla slab în toate regiunile.

La ședința CPEx al PCR se discută furibund scrisoarea celor șase publicată în străinătate și citită la Radio Europa Liberă și la BBC. Deși e prezentă toată camarila în păr, doar cei doi Ceaușești dialoghează, puși pe vărsat sânge. Dăscălescu intervine doar politicos și prevenitor. Nicolae Ceaușescu face, pentru început, o scurtă trecere în revistă a celor care au semnat scrisoarea, „câțiva vechi clienți, ca să zic așa, derbedei politici, declasați și moral și politic, față de care partidul a luat o serie de măsuri.” Primul pe lista lui Ceaușescu era Brucan, „exclus de mai multe ori din partid și care este agent al serviciilor străine” la care Elena Ceaușescu îl completează: „Este recrutat demult de americani”. Brucan „s-a înhăitat cu Apostol” pe care Ceaușescu admite că l-a tolerat crezând că o să-și vadă de treabă, altul e Bârlădeanu „care în ultimii ani se transformase în vânzător a tot felul de lucruri. Lucra cu un grup de borfași” și era anchetat pe această temă. Lor li se alătură Corneliu Mănescu „vulnerabil la orice” (Elena Doamna dixit). Au mers cu toții la Pârvulescu, continuă Ceaușescu, și au convenit să-și trimită scrisoarea către diverse cancelarii occidentale. „Este trădare!” exclamă Elena Ceaușescu. Ceaușescu este mai calm și abordează chestiunea practic. Ce e de făcut? Sigur, or să-i dea afară din partid. „Dar vom vedea și în raport de poziția lor, va trebui să vedem ce prevede Constituția, ce prevede legea, pentru că trădarea este trădare.” Iar Elena Ceaușescu se face ecoul lui „Indiferent cine trădează, trădarea este trădare” și se întreabă cum au putut să decadă în așa hal cei șase. Ceaușescu e convins că trădarea a fost făcută după mercurial: „Își aleg stăpâni pe cei care îi plătesc mai mult! Nu se duc la bulgari, ci la cei care îi plătesc bine! Nu se duc nici la coreeni, nici la cubanezi. Probabil că ei sunt încurajați de agenturile străine însă se pare că au prins mult curaj după cele ce se întâmplă în Uniunea Sovietică.” Și apoi, îndemnat și de Elena Ceaușescu, comandantul suprem trage concluziile întrunirii: „A da dovadă de îngăduinţă înseamnă a face jocul cercurilor reacţionare străine, în detrimentul poporului român și construcţiei socialiste – și nu putem face aceasta! Din aceste cazuri trebuie trasă concluzia aceasta și de a avea o poziţie fermă, de demascare și de combatere a lor în toate domeniile. Trebuie să fim mai activi și în partid!” Câteva luni mai târziu , Gheorghe Apostol își pune cenușă în cap printr-o scrisoare în care recunoaște că a fost creierul acestei acțiuni de care însă se dezice întru totul.

Represaliile începuseră de mai multă vreme însă scrisoarea „celor șase” pare să fi declanșat faza lor fierbinte. Procuratura cere condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu pe care-l acuză de trădare și transmitere de secrete (pe 14 martie se va publica, fapt rarissim în istoria României comuniste, un comunicat al Procuraturii pe acestă temă). Acesta este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, unul dintre semnatarii scrisorii celor șase. Mircea Răceanu era pe atunci director adjunct în Ministerul de Externe, în departamentul care se ocupa cu urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale și de Sud. Fusese arestat, la 31 ianuarie 1989. Despre arestarea lui s-a aflat abia după șase săptămâni și a fost anunțată oficial, de Agerpres, câteva zile după ce Parchetul a încheiat cercetările preliminare. Însă procesul nu a început imediat. A fost închis, spune Amnesty International, încălcându-i-se drepturile fundamentale. A fost bătut și ținut în izolare, fără să vadă mandatul de arestare și nici să-și consulte dosarul. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin decizia 39 din 20 iulie 1989, l-a condamnat la moarte. În ciuda datei de pe sentință, procesul pare să se fi desfășurat în 20 și 21 iulie. Este ultima condamnare la moarte din istoria recentă. Pedeapsa i-a fost comutată, către sfârșitul anului 1989, la douăzeci de ani de închisoare.

Este adoptat decretul numărul 55 care prevedea că turiștii cu domiciliul în străinătate pot scoate din ţara, în afară bunurilor introduse temporar, numai bunuri cumpărate în devize libere (prin urmare se făceau inventare exacte ale obiectelor din bagaje la intrarea în țară). La articolul doi se spunea că „Turiștii cu domiciliul în Republica Socialistă România pot scoate din ţară: a) Fără plata taxelor vamale: îmbrăcăminte şi alte obiecte, precum medicamente, necesare pe durata călătoriei, ţinînd seama de toate condiţiile deplasării; bunuri în limita valorii de 500 lei; b) Cu plata taxelor vamale, bunuri în limita valorii totale de 500 lei.” Era interzisă scoaterea din țară a produselor importate. Dar, cel mai important, decretul stabilește că nu pot fi expediate din țară colete mai valoroase de 500 de lei. Dacă bunurile expediate valorau mai mult, taxele vamale erau majorate cu 100% în limita valorii totale de 500 lei. Se permitea expedierea unui singur colet de persoana pe trimestru. Persoanele cu domiciliul în străinătate achitau taxele vamale în devize libere. Se plăteau taxe în valută pentru „autoturisme, motorete, confecţii, tesaturi, tricotaje, biciclete ciorapi, anvelope auto, blănuri naturale şi confecţii, frigidere, congelatoare, maşini de spălat rufe, articole de marochinarie, maşini de cusut din piele naturală, maşini de gătit şi aragaze, încălțăminte, butelii aragaz, cristaluri şi portelanuri, televizoare, vase din tabla emailată, combine muzicale, tacâmuri, radiocasetofoane, materiale de construcţii, radioreceptoare staționare, unelte agricole, calculatoare, medicamente, mobilier, covoare şi mochete din lână, orice bun cu o valoare individuală mai mare de 1000 lei.” La vremea aceea un dolar valora 15 lei la cotația oficială a Băncii Naționale. Era, desigur, un curs artificial.

Traian Gânju explică pe prima pagină a României libere că responsabilitatea revoluționară și patriotică la locul de muncă sunt componente ale stategiei de dezvoltare promovată de partid. „Viața, experiența invederează adevărul că acolo unde răspunderea nu se manifestă permanent, în spațiul decisiv al făuririi valorilor civilizației socialiste, acolo își fac loc neîmplinirile, lipsurile, neajunsurile.” De aceea e necesar ca toți să acționeze cu răspundere maximă „în spirit revoluționar” pentru a îndeplini planul și răspunderile atribuite/asumate. „Nu vorbele, nu declarațiile de bune intenții dau seama despre gradul și profunzimea responsabilității în muncă,” ci faptele care sunt cu mult mai importante. „(...) iar aceste fapte ridică problema calității produselor, a eficienței economice a producției, vizează productivitatea obținută, buna gospodărire a materiilor prime și materialelor, implicarea fermă în promovarea noului.” Asumarea răspunderii, mai spune ideologul, trebuie să fie pe agenda zilnică, pentru că, „după cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, orice slăbire a spiritului de responsabilitate grevează bilanțul general al muncii întregului nostru popor,” căci după principiul dominoului, conform unei relații cauzale posibile doar în economiile suprecentralizate, ignorarea răspunderilor într-un sector afectează întreaga economie.

Mircea Zaciu își notează în Jurnal: „Lumea comentează intens scrisoarea celor șase. Se pare că Silviu Brucan, care e, fără discuție, principalul autor, ar fi fost arestat. Nimic sigur însă. Ce reacții oficiale vor fi, nu se poate prevedea. Știrile de azi-dimineață nu aduc nimic nou. Seara: Silviu Brucan arestat, interogat, eliberat ieri, duminică. (...) Text de solidarizare cu ziariștii de la România liberă. Știrea parvine via Budapesta și e difuzată de Radio Paris. Nu se spune cine semnează.”

Agerpres face reclamă mascată cofrajului universal „Comet” produs de Centrala antrepriză generală de construcții industriale București. „Este un cofraj modulat, compus din nouă panouri de diferite tipodimensiuni care, prin asamblare, oferă posibilitatea oricărei forme de element de construcție ce se realizează din beton sau beton armat - stâlpi, pereți, panouri pentru fundații, planșee etc. și chiar a unor construcții multipoligonale.” Se deosebește de celelalte cofraje care se confecționau separat, noul tip fiind „autoportant, nemainecesitând alte elemente de consolidare care să reziste acțiunii de apărare a betonului în timpul turnării. În prezent, el este utilizat de toate trusturile antrepriză generale ale Ministerului Construcțiilor Industriale, urmând a fi extins și pe alte șantiere.” Alături de alte prefabricate, va creștere randamentul distrugerii satelor și arhitecturii urbane, construind mai repede și mai multe blocuri în cartierele-dormitor.

Monica Zvirjinschi face, în paginile Scânteii tineretului, un tur de orizont al satelor sistematizate din județul Brăila pentru a ne dovedi cât de multe s-au făcut în cele două decenii „de când a demarat cu putere ampla acțiune de modernizare și înfrumusețare a localităților patriei,” adică de la Congresul al IX-lea. Este foarte încântată de noile construcții care denotă adaptarea satului la modernitate. Stă de vorbă cu un arhitect, Nicolae Mitroi, directorul Centrului de Proiectare al județului Brăila care-i spune:„Ruralul ne solicită cea mai mare atenție în momentul de față. (...) situați în inima Bărăganului, agricultura este de veacuri și va continua să fie o ocupație de bază. Dorind să contribuim la dezvoltarea acesteia în cadrul științific al noii revoluții agrare, gândim astfel viitorul așezărilor rurale încât să asigurăm stabilizarea forței de muncă și mai ales a celei tinere.” Arhitectul este la fel de versat în urbanism ca și în politică și dorește o sinteză între Bauhaus și Noua revoluție agrară. „Principiul de acțiune, ni se explică, este următorul: s-au întreprins studii, cărora le putem spune exhaustive fără teama de a exagera, scrie Monica Zvirjinschi, în ceea ce privește perspectivele localităților rurale, luând în calcul zeci de criterii care pot da o reprezentare corectă a dezvoltării acestora.” Dincolo de succesele în producție și recordurile la hectar, hotărâtoare a fost prognoza populației pentru anul 2000. „Din analiza științifică a acestei prognoze, se vede clar cum oamenii se îndreaptă spre zonele mai populate și cu o bază materială bine întocmită.” Este motivul pentru ca populația trebuie comasată într-o zonă „cu o bază materială bine întocmită.” O reușită e Făurei, singurul (în 1989) alt oraș din județ, în afara municipiului Brăila. La Făurei se construiește în ritm accelerat pentru că aceleași studii științifice spun că populația localității, în 1989 de 3600 de persoane urma să ajungă în 2000 la zece mii de persoane (în 2011 avea o populație de 3592 de persoane, n. S.Ș.). Din transformarea orizontalei sătești în verticala urbană rezultă noi terenuri pentru agricultura de stat, pământ aflat înainte vreme în proprietatea țăranilor. Dar, de! în comunism toate sunt proprietatea tuturor, mai ales a statului. Arhitectul Mitroi a fost prefect de Brăila după 1990 și, mai apoi, președinte al filialei locale PDL pentru că nu se mai identifica cu valorile și oamenii PNL.

Urmărind serile cultural-distractive care se desfășoară la Centrul de creație și cultură socialistă „Cântarea României” pentru tineret din Cluj Napoca, desfășurate „într-o cadență și ritmicitate aproape matematice”, Ioan Gavra ajunge la concluzia că radiografia unei seri este „cât se poate de sugestivă pe plan spiritual.” Îi remarcă pe soliștii Operei din localitate, care le-au cântat celor prezenți fragmente din Ana Lugojana și Liliacul. Desigur, au urmat rock și dans (spune ziaristul parcă scuzându-i pe participanți, rock fiind un cuvânt subversiv). De aceea precizează. „S-a dansat elegant, cu anumită distincție coregrafică”. La fel de variat și distins este și programul Centrului de creație de la Victoria și, de fapt, peste tot în județ creația și cultura socialistă îl încântă pe ziarist.

Profesoarea Angela Turigioiu recomandă pentru biblioteca unui tânăr un volum scos de Editura Militară în colaborare cu Institutul de Studii Istorice și Social Politice de pe lângă CC al PCR, un volum de studii (al treilea) din lucrarea „Probleme de politică externă a României 1918-1940). „În capitolul Coordonate ale politicii militare românești (1935-1939), maior dr. Ioan Talpeș începe studiul său prin a prezenta situația României care se confrunta în această perioadă cu o agravare rapidă a situației internaționale exprimată printr-un schimb al raportului de forțe între blocul statelor fasciste și revizioniste pe de o parte și țările care duceau o politică de pace și securitate, de altă parte. Acest fapt a orientat cursul evenimentelor diplomatico-militare spre declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. (...) Studiul relevă, într-o manieră bine documentată că în anii care au precedat declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, politica militară română urmărea pe plan intern edificarea unui sistem defensiv capabil să facă față unei eventuale conflagrații din partea Germaniei naziste și Ungariei horthyste.” Desigur, nicăieri în volum nu se vorbește și despre agresiunea și „eventuala conflagrație bolșevică”. Volumul beneficiază „și el de strălucitele orientări în ceea ce privește înțelegerea și valorificarea tezaurului istoriei noastre pe care le datorăm tovarășului Nicolae Ceaușescu.”

La televiziune programul începe la ora 19 cu Telejurnalul urmat, la 19.25 de Industria - programe prioritare. La 19.45 Știința pentru toți (color) urmată la 20.10 de Ctitorii ale Epocii de aur (color). Armonii ale dezvoltării peisajului românesc contemporan. La 20.30 Tezaur folcloric (color). Iată, primăvara vine! La 21 emisiunea Programul de organizare și modernizare a localităților țării (color). Viitoare centre agroindustriale. La 21.20 documentarul Din lumea capitalului (color) și la 21.35, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie (color) Versuri patriotice, revoluționare. La 21.50 Telejurnalul. Programul se închide la 22.

La Operă este reprezentație cu Nabucco iar la Teatrul de Operetă, Casa cu trei fete. La Sala de concerte a Radioteleviziunii Române este Concert-spectacol de muzică ușoară iar la Ateneul Român, Muzică românească în actualitate.

La Teatrul Național se joacă Ucenicul vrăjitor (sala Mare). Teatrul Bulandra are ca invitat Teatrul din Sf. Gheorghe cu spectacolul Femeia îndărătnică (sala Schitu Măgureanu). La Nottara e pe afiș Dansul morții, la Teatrul Ion Creangă, Pinocchio, la Țăndărică (sala Victoria) Bu Ali iar la sala din Piața Cosmonauților Amnarul fermecat.

La cinematograf rulează Vacanța cea mare, Fata Morgana, De ce are vulpea coadă? Expediția, Miracolul, Secretul lui Nemesis, Unde ester un „nofelet”, Karel Gott, Comedianta, Aventurile lui Spas și Neli.

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG