Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 14 iunie 1989


Nicolae Ceauşescu şi scene din istoria poporului (donat de Natalia şi Nicolae Gadonschi-Ţepeş, ulei pe pânză, 1978). Sursa: comunismulinromania.ro (MNIR)

Partidul îi sărbătorește pe Eminescu și pe Ceaușescu, regizând simpozioane și procese-spectacol. Trăiască Noua revoluție agrară!

Miercuri 14 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.31 și apune la ora 21.01. Vremea se încălzește ușor, mai ales în zona de sud. Cerul e variabil, mai mult noros în nord și nord-vest. Acolo pe arii extinse se vor înregistra ploi mai cu caracter de aversă, însoțite de descărcări electrice și izolat de grindină. Ceață slabă dimineața. Temperaturile maxime se vor încadra între 20 și 28 de grade iar minimele nocturne vor oscila între opt și 18 grade.

Comemorarea centenarului de eternitate eminesciană aruncă aristocrația intelectuală roșie în plină efervescență retorică la Ateneul Român. Cu un prezidiu patronat de Suzana Gâdea și Emil Bobu, la simpozion s-au produs diverse triste figuri ale culturii de partid și de stat emițând platitudini despre „poetul național.” Suzana Gâdea vorbește despre Eminescu dar gândul ei „se întoarce și azi către partidul comunist, prin a cărui înțeleaptă politică s-a produs valorificarea întregului tezaur cultural național.” D.R.Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor, spune și el că e profund emoționat „de faptul că secretarul general al partidului (...) a adresat participanților la Simpozionul omagial un mesaj ce pune încă odată în lumină înalta sa prețuire față de genialul poet Mihai Eminescu.” D.R.P-ul (cum i se mai spunea) e plin de extaze facile: „geniul creației”, „omul deplin al culturii românești”, în fine nu ratează nicio poncifă. Eminescu e, ca și Ceaușescu, în toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare...căci cultul lui Eminescu nu este decât cultul personalității lui Ceaușescu deturnat estetic. „Reînnoirea României, renașterea națională de după eliberare, mari propulsii ale revoluției au în substanța lor nuclee de foc din dorul de mai bine eminescian,” filosofează șeful scriitorilor. Dumitru Ghișe, președintele Academiei de Științe sociale și politice (academia securității), este și el în surmenaj semantic, nemaiștiind cum să vorbească despre Eminescu dar să-l evoce pe Ceaușescu. „Aspirațiile marelui poet își găsesc o minunată împlinire în istorica operă de edificare a socialismului și comunismului, pe care poporul nostru o înfăptuiește sub conducerea PCR, a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu căruia îi exprimăm (...) întreaga noastră stimă, dragoste și recunoștință pentru activitatea fără ostenire ce o consacră înfloririi patriei” etc.etc. Profesor dr. universitar Ion Dodu Bălan s-a menținut și el în aceleași înalte sfere, mestecând aceleași idei primite de-a gata despre poetul genial, nepereche, ajuns, „după istoricul Congres al IX-lea PCR, când tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost ales în fruntea destinelor țării,” atunci când cultura română „a fost eliberată de dogmatism și închistare (sic!!!), simbolul geniului creator românesc.” „Privim cu mândrie la toate câte s-au înfăptuit măreț și durabil (...) în cultură și considerăm ca o îndatorire de conștiință să exprimăm profunda noastră recunoștință tovarășului Nicolae Ceaușescu, tovarășei Elena Ceaușescu pentru grija permanentă ce o acordă înfloririi necontenite a spiritualității românești.” Au mai fost și alte comunicări (Cezar Baltag, Haydu Gyozo, Eugen Todoran, Constantin Ciopraga) supuse cu toate unei dialectici paradoxale care leagă un fenomen posterior (socialismul ceaușist) de viața și activitatea poetului și de atmosfera acelui năvalnic sfârșit de secol XIX.

Ceaușescu a avut un mesaj cu ocazia Simpozionului. E rândul lui să transmită un fierbinte omagiu marelui poet Mihai Eminescu „care, prin nemuritoarea sa operă a cântat poporul român, trecutul, prezentul și viitorul său, înscriindu-se pentru totdeauna în conștiința întregii noastre națiuni și în patrimoniul culturii universale ca exponent al unor luminoase idealuri și năzuințe de dreptate socială și națională, de afirmare liberă, demnă și independentă a României.” Apoi îi îndeamnă pe „creatorii de literatură și artă” din țară să ia exemplul lui Eminescu, să se pună „în slujba poporului, a dezvoltării cuceririlor sale revoluționare, a făuririi socialismului și comunismului, a ridicării României pe trepte tot mai înalte de civilizație și progres.” Genial, poetul nu doar că a intuit liniile majore de dezvoltare ale țării și principiile comunismului ceaușist, dar a anticipat și majore descoperiri științifice, a avut o viziune pătrunzătoare asupra istoriei, glorificând eroii naționali și urându-i „pe cei care s-au rupt de popor și s-au pus în slujba străinilor. Neîndurătoare, dar profund îndreptățite, izvorâte din cel mai curat patriotism răsună versurile sale din Doina: Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Și neamul nemernicia!” În fine, viziunea poetului asupra claselor sociale, încrederea în rolul proletariatului, al muncitorii, sunt tot atâtea elemente care meritau prețuite pentru vizionarismul lor. Și, întocmai ca poetul național, „creatorii de literatură și artă de azi pot realiza opere de înaltă valoare, își pot îndeplini nobila misiune ce le revine în amplul și complexul proces al dezvoltării revoluționare a societății noastre, în care tot ce se realizează este destinat înălțării patriei, creșterii bunăstării și fericirii omului, a întregii națiuni, întăririi independenței și suveranității României.” Iar celorlalți, iubitori ai poeziei eminesciene, le spune că, cinstindu-i amintirea, trebuie să se asigure de „înfăptuirea neabătută a programului partidului de construcție socialistă, pentru înflorirea continuă a artei și culturii românești, pentru sporirea forței sale educative” etc. etc. pentru că în felul acesta slujesc progresul și înălțarea patriei, ridică conștiința socialistă, dezvoltă „înaltele trăsături ale omului nou, înaintat, făuritor conștient al celei mai drepte și umane societăți, al visului de aur al omenirii – comunismul!” Mesajul lui s-a intersectat pe drum cu telegrama participanților la simpozion cărora le era clar că nu pentru a-l sărbători pe Eminescu se întruniseră, ci pentru a-l juxtapune pe acesta - șefului statului, marele Erou între eroii neamului românesc, așa cum în tablouri adulatoare chipul lui Ceaușescu apărea în prim-plan, în succesiunea unor personaje ilustre din istoria patriei. Trebuie că vor fi fost cu totul seci și reci comunicările susținute acolo de vreme ce rămăsese pentru telegrama adresată lui Ceaușescu atâta freamăt de sentimente copleșitoare de dragoste și dor. I-au transmis că au primit cu „profunde sentimente de respect și satisfacție, căldurosul mesaj adresat de dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, prin care se exprimă un fierbinte omagiu și cea mai înaltă cinstire adusă marelui nostru poet ce a oglindit în opera sa, ca nimeni altul, trecutul, prezentul și viitorul țării, alesele însușiri ale poporului român, aspirațiile sale de dreptate” etc.etc., cu fraze semănând izbitor cu cele din mesajul lui Ceaușescu, semn că fuseseră create, de fapt, de aceleași mâini îndemânatice. „Reafirmăm (...) deplina aprobare și profunda încredere a tuturor creatorilor din domeniul științei, culturii și artei față de politica internă și externă a partidului și statului nostru, strălucit concepută și înfăptuită de dumneavoastră (...) cel mai iubit și respectat fiu al poporului român”, păstor eroic și vizionar al poporului pe calea socialismului și comunismului și-i promit că vor face totul ca „aspirațiile Luceafărului poeziei românești să-și găsească o minunată împlinire în ampla operă de edificare a celei mai drepte și demne orânduiri – comunismul, visul de aur al omenirii!”

Pe cine oare au omagiat?

Arhitectul Gheorghe Leahu povestește în Jurnalul său cum s-a văzut celebrarea lui Eminescu la Ateneu, în transmisiunea de la televizor: „S-a transmis șirul de cuvântări a Suzanei Gâdea, a lui Emil Bobu, a scriitorilor, oamenilor de cultură. Cu toate că sărbătoream centenarul Eminescu, toate cuvântările omagiau conducătorul, transformând această sărbătoare a sufletului românesc într-o adulație cu caracter politic, rece, lipsită de modulația rafinată a actului de cultură.” Din sală au lipsit creatori și intelectuali importanți sau cel puțin avizați. „În schimb, am descoperit figurile tâmpe ale câtorva activiști din domeniul culturii pe care i-am întâlnit la conferințele pe care le-am ținut prin capitală sub egida comitetului municipal de partid București, activiști cu care n-am putut dialoga pe aceleași portative culturale în pauzele dinaintea sau de după ținerea conferințelor mele.” Era, considera arhitectul, o impietate colosală să profanezi o sărbătoare de așa însemnătate cu figurile acelea sordide. „Emil Bobu, Constantin Olteanu, Suzana Gâdea, Dumitru Popescu „Dumnezeu” erau în prezidiu și supravegheau sala căreia i-au oferit acest spectacol omagial... escu. Bobu, culmea culmilor, a citit versurile Luceafărului! În telegrama adresată lui de participanții la simpozionul omagial dedicat centenarului Mihai Eminescu, numele lui Eminescu e amintit de trei ori, iar al lui... escu de nouă ori! Pe cine oare au omagiat?”

I-au scris o telegramă lui Ceaușescu și participanții la Conferința pe țară a Asociației Juriștilor din RSR care-i transmit că sunt întru totul de parte politicii interne și externe a partidului. Ei promit „să militeze cu consecvență pentru înfăptuirea principiului supremației legii în întreaga viață social-economică, pentru realizarea exemplară a politicii partidului în domeniul justiției, (...) pentru creșterea continuă a rolului opiniei publice și al colectivelor de oameni ai muncii în asigurarea ordinii de drept socialist.”

Procese-spectacol cu ajutorul oamenilor muncii

Atmosfera de lirism hiperglicemic generată de diversele sărbători, aniversări și parastase nu a moleșit vigilența pretorienilor noii revoluții agrare care au organizat un nou proces spectacol în care au fost înfierate „abaterile grave de la normele de muncă și etică profesională” care, se spune, ar fi avut loc la Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS) Vedea din județul Giurgiu. Cu ce se ocupau unii, în atmosfera aceea de angajament patriotic în plină luptă cu recordurile de culturi la hectar, cu transportul și depozitarea în hambare a roadelor pământului? „În această atmosferă de mobilizare generală (...) cu atât mai condamnabile sunt acele fapte izolate ce constituie abateri de la normele de muncă, de la ordinea și disciplina în producție de la etica profesională a unor cadre învestite cu munci de răspundere în conducerea unităților agricole sau în ministerul de resort.” Așa ceva se petrecuse la Întreprinderea Agricolă de Stat Vedea, din județul Giurgiu. În timp ce oamenii muncii se dădeau de ceasul morții să realizeze recoltele acelea fabuloase, „cadre din conducerea unității, respectiv directorul Gheorghe Chira și contabilul șef Cristea Spiru au organizat o masă în camera de oaspeți a unității” de dimineață până seara. Nu au benchetuit doar ei, ci și medicul veterinar, directorul de organizare, control, personal și învățământ și inspectorul general din Departamentul agriculturii de stat. „Deosebit de grav este și faptul că la această masă, la care s-au servit mâncăruri preparate la cantina unității fără să se plătească, s-au consumat băuturi alcoolice introduse ilegal în unitate de către directorul și contabilul șef al întreprinderii, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a prevederilor Decretului care interzice consumul de băuturi alcoolice în sediile instituțiilor și întreprinderilor.” Acest caz a fost discutat și înfierat multe ore „cu înalt simț de răspundere și exigență comunistă” în cadrul plenarei extraordinare a comitetului de partid și la adunarea generală extraordinară a reprezentanților oamenilor muncii care și-au rupt din munca lor pe tarla pentru a face dreptate. Oamenii muncii au decis măsuri drastice. Au vorbit Marin Pața, mecanizator, Victor Lazăr, medic veterinar, Mihai Obreascu, șef de formație de combine care „au arătat cu indignare că în această perioadă, când volumul mare de lucrări reclamă prezența în câmp a conducerii unității, a celorlalte cadre, cei în cauză și-au permis, încălcând grav disciplina în muncă, atribuțiile și sarcinile care le reveneau, să irosească timp prețios, să dezerteze de la muncă, pentru a procura alimente și băuturi în vederea pregătirii petrecerii, antrenând în acest scop și alte cadre din unitate, care au fost sustrase de la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.” În urma anchetei făcute de comitetul județean PCR s-a constatat că petrecerea respectivă nu era nici pe departe o excepție, ci un obicei al cadrelor de conducere ale IAS-ului. Dar și șefii de la partid și-au pus cenușă în cap: a scăzut combativitatea, nu s-au mai făcut controale, s-a constatat „o tocire a spiritului critic, generată de o atmosferă de cocoloșire a lipsurilor, toate acestea favorizând abuzurile în activitatea de conducere a unității” care, de altfel, nici nu a reușit să se apropie de realizarea producției planificate pe primul trimestru. Toți spun că și-au pierdut încrederea în șefi și de aceea s-a decis excluderea din partid a principalilor vinovați și destituirea din funcții. Participanții la acest proces public au dovedit „maturitate politică și conștiință revoluționară”, spunând că măsurile sunt necesare și că ce nu te-omoară te întărește. Sau întărește ordinea și disciplina în unitate. În aceeași zi a fost organizată și judecata angajaților de la Departamentul agriculturii de stat prezenți la cheful cu pricina. Aceștia nu s-au achitat de datoria de a-i zori pe oameni să strângă orzul așa cum ceruse Ceaușescu prin decretul recent publicat și au preferat să închidă ochii la încălcarea Decretului 400 privind interzicerea consumului de băuturi alcoolice. S-a aprobat, prin urmare, excluderea din partid a angajaților și destituirea din funcțiile deținute. Ei au fost trimiși să lucreze în unități direct productive în afara municipiului București, în funcție de pregătirea lor profesională. „Se impune ca din această situație să se tragă toate concluziile, acționându-se cu toată răspunderea pentru strângerea la timp a întregii recolte și efectuarea celorlalte lucrări agricole, pentru îmbunătățirea radicală a activității întreprinderilor agricole de stat.” Era, clar, o judecată care urma să servească drept exemplu pentru întreaga birocrație din agricultură, mai ales că era invocat decretul ceaușist care cerea accelerarea lucrărilor și opunea maniheist și populist mulțimea de muncitori cu sapa oamenilor din birouri care, iată, în loc să se spetească culegând producția, o țineau în chiolhanuri înecate în alcool.

Victor Felea scrie în Jurnalul său: „Aflu cu stupefacție că în Uniunea Sovietică există neonaziști,. Și nu doar niște grupuri nesemnificative, ci adevărate organizații, răspândite pe întreg teritoriul. Ele se manifestă deja în mod agresiv și speră să ajungă un partid care să rivalizeze cu cel comunist. Am spus și altă dată: oamenii nu învață nimic din experiența istorică. Generațiile noi aduc cu ele aceleași porniri stupide și aceleași prejudecăți care formează din totdeauna zestrea nocivă a umanității, răul fatalmente înscris în ființa animalică a omului. Acesta poate fi uneori îngrădit și ținut sub control, dar de dispărut nu dispare niciodată.”

De vânzare: „Saxofon Tenor, reverb electronic, videocasete sigilate, videocasetă curățat capete, rochie albă ocazie 47/1, model deosebit, magnetofon Grundig TK147”; „Mașină electrică lustruit parchet. Cumpăr piele iepure, ciorapi bumbac, pastă ras”; „ Vând televizor color. Cumpăr orgă și contrabas Reghin ireproșabile”; „Șase scaune Ludovic XV, studio cu ladă, mașină cusut Ileana, două boxe Nova 1,20W, toaletă cu oglindă, birou mare stil vechi”; „Dacia 1100 excepțională, televizor, minitelevizor, lampă ultraviolete, mașină cusut electrică, vaporizator cameră, pistol vopsit, aparat mărit foto, transformator”

Se cumpără: „Frigider mic, mijlociu cu termostat”; „Canistră metal, stabilizator 22V, deosebit, toate noi”; „Felicitări pentru colecție, acetofan, carton lucios, carioca aurie, vopsea textilă, aparat foto automatic”; „Calculator de șah, performanțe deosebite”, „Casetofon Akay 95, suport doză Dual, lampadar, balansoar, cuier pom, șah electronic”; „Sobă nouă, cu ardere completă”

La televizor, de la ora 19.00 Telejurnalul. La 19.25, Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu – program de muncă și acțiune revoluționară (color). Proprietatea socialistă – baza trainică a dezvoltării și perfecționării societății noastre. La 19.50, Industria – programe prioritare. La 20.10 Trăim decenii de împliniri mărețe (color). Emisiune literar-muzical-coregrafică. La 20.35, Mândria de a fi cetățean al României socialiste (color). Rezonanțe ale muncii. Reportaj. La 20.50, Din marea carte a patriei (color). Valea Buzăului (II). Documentar. Producție a Studioului de film TV. La 21.10, Înalta răspundere patriotică, revoluționară a tineretului pentru viitorul României (color). 21.30, Te cântăm, iubită țară! (color) Muzică ușoară românească. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la 22.00.

Multimedia

Ce cred parlamentarii români despre diurna șefului AEP?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:19 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG