Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 14 martie 1989


Șantierul Constanța pe vremea când era plin de nave. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 245/1970

Marți 14 martie 1989

Soarele răsare la ora 6.31 și apune la ora 18.20. Meteorologii spun că vremea va fi caldă, iar cerul variabil. Se vor înregistra înnorări accentuate în vest, centru și nord. Acolo vor cădea pe alocuri precipitații slabe sub formă de burniță sau ploaie. Vântul va sufla în general slab. Temperaturile minime sunt cuprinse între zero și opt grade iar cele maxime între șase și 16 grade.

În paginile ziarele se strecoară un comunicat al Procuraturii generale RSR în care se spune că: „Organele securității statului au descoperit o gravă acțiune de trădare a intereselor țării și ale poporului român săvârșită de Răceanu Mircea, fost lucrător în diplomație care s-a pus în slujba unei puteri străine.”El ar fi fost prin în flagrant și, după ce au fost făcute cercetări „ a rezultat că, începând din anul 1974 când a fost recrutat și a devenit agent al unui serviciu de spionaj străin, Răceanu Mircea a desfășurat o intensă activitate de trădare. Folosind funcția ce o deținea, relațiile de serviciu și legăturile personale, precum și lipsa de vigilență și încălcarea prevederilor legilor privind păstrarea secretului de stat, el a reușit să obțină și să furnizeze date și informații secrete, desfășurând, de asemenea, și alte acțiuni de subminare a intereselor statului. Organele procuraturii și ale securității statului continuă ancheta pentru stabilirea întregii activități a trădătorului și a răspunderii ce-i revine, urmând ca, după încheierea cercetărilor, să fie deferit justiției pentru activitatea de spionaj-trădare și judecat în conformitate cu legile țării.” Dar soarta lui, cel puțin din punctul de vedere al Procuraturii, părea pecetluită. Pentru capetele de acuzare se dădea pedeapsa cu moartea. Tatăl diplomatului, Grigore Răceanu, este adus din nou la anchetă „în legătură cu aspectele pe care le cunoaște despre activitatea de trădare desfășurată de fiul său adoptiv Răceanu Mircea” se scrie într-un document strict secret pentru uzul Cabinetului 1 (al lui Ceaușescu). „A rezultat că nu cunoaște fapte semnificative cu privire la legăturile pe care Răceanu Mircea le-a întreținut cu cadre ale serviciului de spionaj american. Pe timpul anchetei, Răceanu Grigore a încercat, în mai multe rânduri, să abată discuțiile spre probleme vizând pretinsa încălcare a democrației în țara noastră.” (din „Dosarul Brucan”, edit. Radu Ioanid). Răceanu a fost arestat pe 31 ianuarie, anchetat în secret iar comunicatul Procuraturii are, aproape sigur, de-a face cu publicarea scrisorii celor șase, semnată și de tatăl vitreg al diplomatului.

Corneliu Antim explică în România liberă de ce gândirea prospectivă este „atributul esențial al constructorului noii noastre societăți.” Cadrul general al gândirii este trasat, desigur, de orientările „de inestimabilă valoare teoretică și practică pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu le-a exprimat.” Activitatea tuturor, de la vlădică la opincă, trebuie animată la locul de muncă de spiritul înnoitor revoluțional, căci „progresul societății se află în mâinile oamenilor care o alcătuiesc.” Nu se pot obține performanțe în lumea materială fără o activitate „la înalți parametri de exercitare a competenței și responsabilității a potențialului uman” spune cabalistic Corneliu Antim citându-și mentorul, pe Nicolae Ceaușescu care spunea, la recenta Consfătuire de lucru pe probleme economice, că „Fiecare poate să gândească și să atace orice problemă, dar nu de dragul de a veni cu un număr mare de propuneri care n-au nicio eficiență, ci probleme de perspectivă, probleme fundamentale, care să ducă la o schimbare revoluționară în diferite domenii de activitate.” Poate așa se explică monstruoasele ședințe și consfătuiri fără nicio finalitate. Oricum, spune politrucul României libere, evoluția tipului nou, modern al muncitorului român corespunde necesității deschiderii orizonturilor cunoașterii. A gândi în viitor este noul tip de gândire revoluționară, progresistă.

În viitor vrea să locuiască și Gheorghe Atanasiu care publică în Scânteia o sumă de considerații pornind de la un sondaj pe care l-a făcut printre activiști de partid și de stat, cadre „cu munci de răspundere”. El i-a întrebat ce-i preocupă în acel moment în domeniul perfecționării stilului și metodelor de muncă iar răspunsul care l-a emoționat cel mai tare a fost cel dat de prim-secretarul Comitetului municipal de partid Târgoviște care a spus că e preocupat de schimbarea profundă a mentalității oamenilor cu efecte durabile „de a-i determina să acționeze permanent cu simțul perspectivei, să fie neîncetat în acord cu ritmul dezvoltării noastre și al cuceririlor revoluției tehnico-științifice contemporane care ne cer să ne situăm nu numai cu un pas, ci chiar cu doi pași în viitor.” Dar nu orice fel de viitor, ci unul minuțios programat de organizațiile de partid care doar așa își pot realiza „în cele mai bune condiții rolul lor conducător” pe toate palierele economiei și societății. Planificarea judicioasă și repartizarea rațională a forțelor, iată ingredientele viitorului. Căci chiar dacă trăiești cu gândul la viitor nu o poți face pe principiul „om vedea ce se mai întâmplă” sau „văzând și făcând”. Trebuie adoptate, pentru soluționarea problemelor care „ard”, măsuri de fond („probleme de perspectivă, probleme fundamentale”, cum spunea mai sus Ceaușescu), cu bătaie lungă. „Optica mioapă, până la vârful bocancului, este caracteristică celor care bat pasul pe loc, celor care nu sunt la curent cu ce e nou în știință (...) Pornind de la faptul că progresul și dezvoltarea - adică ziua de mâine, adică viitorul! - pot fi asigurate numai pe baza celor mai noi cuceriri ale științei” politrucul își amintește că Ceaușescu spunea că, pentru realizarea obiectivelor, e nevoie de oameni competenți „capabil să asigure înaintarea fermă a patriei noastre spre cele mai înaintate culmi de progres și civilizație.” Și parcă pentru a demonstra că secția de propagandă și presă a CC-ului funcționa ca un spirit al vremii, Gh. Atanasiu face aluzie la același citat al lui Ceaușescu pomenit de Corneliu Antim, în legătură cu necesitatea ca oamenii să se preocupe de probleme fundamentale, de perspectivă, care să ducă la o schimbare revoluționară în diferite domenii. Privirea în viitor, spune Gheorghe Atanasiu, este una dintre caracteristicile activității de partid. Căci toate congresele, expunerile și cuvântările lui Ceaușescu au deschis noi perspective transformărilor revoluționare, construcției socialiste în România. Gh. Atanasiu se uita și el în viitor, încotro îi arăta conducătorul suprem. „Țara se apropie așadar cu gândul și cu fapta de zorile mileniului trei. Se apropie de ziua de mâine prin munca fiecărei zile de azi, din care sunt desprinse învățăminte pentru viitor și care se desfășoară cu gândul la viitor.” Iar cel mai bun ghid de profeții este, desigur, Programul partidului.

Victor Atanasiu scrie în Scânteia tineretului despre asumarea tradiției. Opera creatorilor contemporani lui, spune el, trăiește, în principal, din contactul cu realitatea momentului și din asimilarea experiențelor culturale anterioare. „(...) tocmai acest contact profund, complex, realizat pe multiple planuri cu tradiția, cu creația precursorilor, i-a făcut pe autorii proeminenți din literatura română de azi să parvină la sensul necesarei detașări, singura care, la rândul său, permite creația.” Și conchide triumfal că „acest raport între originalitate și cultură caracteristic, consider, literaturii contemporane într-o măsură incontestabil superioară celei din epoci anterioare este încă una din consecințele firești ale climatului de generoasă deschidere spre tot ce înseamnă formare a spiritualității umane, existent în patrie în anii care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului.” Probabil că aici, în acest raport între originalitate și tradiție se încadrau și masivele plagiate ale scriitorilor de curte.

La Întreprinderea de construcții navale din Constanța 260 de tineri au participat, în afara orelor de program, la finalizarea lucrărilor de montaj ale vrachierului nr 2 de 165 de mii tdw Cărbunești în vederea lansării acestuia la apă. Este una dintre navele vândute câțiva ani mai târziu la prețul de un dolar ca fier vechi firmei norvegiene Klaveness. Comitetul orășenesc Tg Neamț al UTC a organizat la fabrica de mobilă de acolo expunerea „Familia - prima școală a educației copiilor și tineretului.” La Clubul tineretului din Corabia s-a organizat dezbaterea cu tema „50 de ani de la reorganizarea UTC, moment cardinal în mișcarea revoluționară de tineret.”

Mircea Zaciu notează în Jurnal: „Peter se întreabă dacă în noua situație se va mai putea călători în vară, Dar cine știe ca va fi până la vară!? S-ar putea să fim în pragul unor mari răsturnări, după cum la fel de posibil ca totul să fie evitat, simplu accident. Depinde de dimensiunea icebergului. În ce mă privește, tuote reflexion faite, începe să-mi fie totuna: mă încredințez voii Celui de Sus. Dacă nu mi se va da drumul, mai am ce să fac.” Apoi rezumă un interviu luat lui Gheorghe Apostol, unul dintre semnatarii scrisorii celor șase, la Voice of America. „Întrebat dacă, după toate, nu se teme să se întoarcă în țară, replică tăios, pe un ton de Mitică: Nu mi-e frică, domle! Zice că vrea să moară cu capul sus, cum a trăit. Chiar așa să fi trăit? (...) Reascultat textul celor șase. Impecabil ca ton, gravitate, concizie. Momorabile formule, între care: Nu puteți muta România în Africa, sau Trebuie să recunoașteți, domnule președinte, că o societate nu poate funcționa dacă autoritățile, chiar de sus, arată dispreț față de lege! și încă: De ce să urbanizați satele, dacă nu puteți asigura condiții urbane de viață nici în orașe?

Doina Jela scrie în „Telejurnalul de noapte”: „Coadă la lapte, de dimineaţă. Situaţia „s-a normalizat” aşa de bine încât acum, dacă prin absurd aş presupune că vînzătoarea ar refuza să ia de la furnizor, naveta cu borcănaşele de iaurt neînchegat, coada, care aşteaptă de trei ceasuri în frig, ar sfâşia-o. Şi pe bună dreptate, deşi văd şi ei şi comentează: Ăsta nu-i iaurt. Nici la congelator nu se mai încheagă. Îl cumpără totuşi. Aşa cum cumpără un fel de lapte bej, de patru ori mai scump, fiindcă s-a pus în el un colorant, făcându-l să poată fi numit altfel. Pâinea [e] rostogolită pe jos, murdară de noroi, nimeni nu se mai supără pe nimeni, nici n-ar avea cum, iar dacă tu te superi, nu din cine ştie ce demnitate rănită, ci pentru că ţi-e frică de holeră, întreaga mânie a mulţimii se întoarce spre tine, dintr-un motiv psihologic foarte interesant: că o împiedici să uite cât e de rău, că-i aduci aminte iar şi iar ceea ce vrea să uite. Uluitor de mulţi oameni săriţi de pe fix vezi pe stradă. Nebuni paşnici, nebuni epuizaţi, nebuni lihniţi, nebuni înfriguraţi. ”

În topul lui Andrei Partoș pentru revista Săptămâna, la secția română conduce Gabriel Cotabiță cu Stai lângă mine. Pe locul doi e Angela Similea cu Ninsorile de flori și pe trei Mihai Pocorschi cu Niciodată nu voi ști să te uit. Apoi, în ordine, Aura Urziceanu (Mi-am amintit de mare), Carmen Mureșan (Generații de azi) și Nicu Alifantis (Ce bine că ești). La secția muzică străină conduc tot cei de la Pet Shop Boys cu Left On My Own Devices urmați de Phil Collins cu Two Hearts și Kylie Minogue&Jason Donovan cu Especially for You. Urmează Rick Astley (Take Me to Your Heart), U2 (Angel of Harlem) și Duran Duran (All She Wants is). La secția de muzică populară conduce în continuare Polina Manoilă cu Însoară-te măi neiculiță. Apoi Dorel Moș cu Moațele de la Albac și Floarea Calotă cu Soare, soare, frățioare.

La TVR programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. La 19.25 emisiunea Să trăim și să muncim în spritul normelor eticii și echității socialiste. Atitudine combativă față de tot ceea ce este străin de concepția noastră despre lume și viață. La 19.40 Industria - programe prioritare. La 20.00 Teatru Tv (color) Subprefectul de Duiliu Zamfirescu. La 21.20 Idei în acțiune. Modernizarea, cale sigură spre progres. La 21.40 documentarul Din frumusețile patriei iar la 21.50 Telejurnalul. Programul se închide la ora 22.

La Opera Română se joacă Liliacul. La Teatrul de Operetă, Contesa Maritza. La Teatrul Național (Sala Mare) Zbor deasupra unui cuib de cuci iar sala Amfiteatru Contrabasul. Teatrul Bulandra a programat Căsătorie prin concurs (în sala din Schitu Măgureanu) și Paharul cu sifon (în sala din Grădina Icoanei, în ciclul spectacolelor prezentate de Teatrul din Sf. Gheorghe). La Teatrul Mic se joacă Astă-seară stau acasă iar Teatrul Foarte Mic, Bătrâna și hoțul. La Teatrul de Comedie, pe afiș Capcană pentru un bărbat singur iar la Nottara Într-o dimineață. În fine, la Giulești se joacă Iarna când au murit cangurii și la Teatrul satiric-muzical Constantin Tănase (sala Savoy) Mi se pare că mă-nsor iar la sala Victoria, De la tango la rock.

La cinema se joacă Vacanța cea mare, Fata Morgana, De ce are vulpea coadă, Hanul dintre dealuri, Expediția, Miracolul, Secretul lui Nemesis.

Vacanța cea mare (1988, premiera a avut loc în 13 martie 1989) este un film regizat de Andrei Blaier cu Tamara Crețulescu, Răzvan Vasilescu, Marcel Iureș, Virgil Andriescu, Dorina Lazăr etc. După ani de tăcere afectivă și efectivă, un tânăr, care tocmai se pregătea să sărbătorească zece ani de căsnicie, este vizitat de tatăl său. Acesta, întâmpinat cu răceală, pleacă a doua zi lăsându-l pe băiat cu un sentiment de vinovație care-l face să să plece în căutarea bătrânului („Neagu Neagu din Balta Albă”). Casa acestuia rămasă ca prin miracol în picioare, deși o ruină, era înconjurată de zeci de blocuri. Bătrânul dispăruse iar căutarea continuă tot restul filmului. Filmul este, după cum îl caracterizează Scânteia tineretului „un discurs filmic: relația părinți- copii care, uneori, devine neliniștitoare, dramatică, tristă chiar.”

Multimedia

5 lucruri despre Auschwitz
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
XS
SM
MD
LG