Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 17 aprilie 1989


Nicolae Ceauşescu votând în Marea Adunare Naţională.(20 iunie 1968) Fototeca online a comunismului românesc; cota 143/1968

17 aprilie 1989

Soarele răsare la ora 6.31 și apune la ora 20.01. Mai peste tot în țară, vreme înnourată, ceață. Pe alocuri, averse trecătoare, mai ales în zona de vest-sud-vest. Temperaturi maxime de 21 de grade. Minime termice de 8 grade, sensibil mai reduse în nordul extrem. Vânt bate slab până la moderat.

Marea Adunare Națională, care s-a întrunit în sesiune în zilele de 17-18 aprilie 1989, a aplaudat „într-o atmosfera de deplină aprobare și vibrant patriotism” încheierea, la sfârșitul lunii martie 1989, a rambursării complete a datoriei externe a tarii.

Plata datoriei externe: victorie a poporului român, o realizare de însemnătate excepțională.

​În comunicatul final publicat în Monitorul Oficial, se spunea că „Marea Adunare Națională - forul legislativ suprem al țării - aduce un înalt omagiu şi adresează cele mai calde felicitări minunatei noastre clase muncitoare, țărănimii, intelectualității, întregului popor, constructor victorios al socialismului, căruia îi datorăm toate mărețele înfăptuiri ale patriei noastre pe drumul realizării visului de aur - comunismul -, al libertății, independenței și colaborării cu toate națiunile lumii.” Aceste autofelicitări erau pricinuite de mai multe decizii „epocale”: în primul rând, plata datoriei externe, „o mare victorie a poporului român, o realizare de însemnătate excepțională, care asigură deplină independență economică şi politică a națiunii noastre, ferm angajată pe calea edificării societății socialiste multilateral dezvoltate şi asigurării condițiilor trecerii, în perspectiva, la făurirea comunismului pe pământul României.” Membrii adunării apreciază la superlativ faptul că datoria a fost rambursată „concomitent cu înfăptuirea neabătută a planurilor de dezvoltare economico-socială a țării, întărirea continuă a proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, realizarea, pe întregul teritoriu al României, a unui vast program de investiții productiv, locuințe, obiective social-culturale și edilitare, amplificarea puternică a creației științifice naționale” etc.etc. Este, din perspectiva MAN o realizare fără precedent în întreaga istorie națională „ca, de altfel, tot ceea ce am înfăptuit în anii socialismului”, un rezultat al „unității depline a tuturor forțelor societății noastre, sub conducerea partidului comunist”. De aceea Marea Adunare „își dă deplina aprobare față de propunerea” pe care o făcuse Ceaușescu să nu se mai recurgă la credite străine, „astfel încât întreaga dezvoltare a României să se realizeze prin mijloace proprii și printr-o largă cooperare internațională.” Marea Adunare Națională este alături de Ceaușescu pentru întărirea colaborării între popoare „pe baza principiilor deplinei egalități în drepturi, respectării independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne și avantajului reciproc.” De asemenea, MAN „dă o înaltă apreciere orientărilor și obiectivelor pentru cel de-al nouălea cincinal și dezvoltarea României până în anii 2000”.

Ion Potopin, versificator preferat al aniversărilor și parastaselor de partid și de stat, cântă pe prima pagină a României literare „Pământul României” care suporta nu doar o nouă revoluție agrară, ci și sistematizarea și modernizarea comunelor. E un pământ „vegheat de guri de rai”, eroic, „slavă a slăvilor solare”, „legământ cu-ncredere în comunism, deplin/ladă de zestre-a patriei, pământ/ și panaceu ce dorurile alină”. Ei bine, acest complicat pământ al României, prin anii care curg „din românești pridvoare de omăt” poartă pe frontispiciu numele unui erou „care destinul țării îl decide/ să dea în floare brazda din ogor. ca tinerețea fără bătrânețe/ și viața fără de moarte din popor. balada de pământ să ne învețe!” Versuri care anticipează alte pagini glamoroase din acest număr al revistei, de pildă cele despre „Pământul și oamenii lui”, text semnat de Gabriel Iuga, scriitor care se pierde în metaforele biografice ale măreților eroi culturali născuți pe plaiurile Botoșanilor: „Există pe plaiurile Botoșanilor o credință continuă în mai binele zilei de mâine ca o felie de pâine ce-ți aburește în palme și nu te lasă să te miri de nimic: nici că soarele își păstrează ascetic, același mers pe cer, nici că iarna aceasta a uitat să-și mai ningă zilele și nopțile din calendar (...) dar nici de faptul că, pe neașteptate, a apărut în chiar inima orașului un nou cartier.” În fapt, o comună modernizată, numită Roma, și întinsă ca și cetatea antică, pe șapte coline. Așezarea a apărut spontan, din clanurile risipite pe culmile acelor dealuri, adunate într-o singură comunitate la sfârșitul secolului XIX. Reporterul stă de vorbă cu una dintre cele mai autorizate persoane din comună: Mihai Bârliga, șeful CAP-ului, care-i spune istoria cooperativizării, el fiind șeful Cooperativei din 1955: „și știu tot ce s-a întâmplat, cât de greu a fost la început, pentru că am străbătut tot greul ăsta.” La început, nu aveau decât un cal, câteva oi, o singură scroafă cu purcei și o sută de hectare de pământ. A făcut echipă bună cu Petre Agheorghesi, primar de douăzeci și cinci de ani, că așa erau numiți în funcții oamenii în acele vremuri, pe viață. Se înțeleg din priviri. „Sigur, Mihai Bârliga este mai în vârstă dar sunt alături de atâta timp și el, primarul, de profesie tehnician veterinar, a avut multe de învățat de la omul cu părul alb, Eroul Muncii Socialiste, Mihai Bârliga.” Au pornit din sărăcie, însă vremurile și politica au făcut din ei oameni bogați. Reporterul contemplă, pierdut de admirație, în amurg, colinele încărcate cu bogăție (de fapt, la început de primăvară nu prea aveau cu ce fi încărcate decât cu noroaie): „cele șapte coline ale Romei, azi pline de grâu, porumb, floarea-soarelui, viță de vie, legume, meri, pruni și peri, pășuni, zmeură și coacăzi negri. Șapte coline care sunt avuția, mângâiere și speranța de fiecare zi as patru mii de țărani, cât numără locurile acestea. S-a înserat și pe rând toți cei aflați în cameră recităm versuri din Eminescu. Nu credem că există cineva în satul în care ne aflăm, în județul și țara în care suntem să nu șoptească, măcar pentru el, din când în când, cuvintele de aur pur ale Poetului.” Au de ce recita din Eminescu: nu sunt doar Eroi ai muncii socialiste, au și primit Ordinul Muncii pentru bunele realizări. „An de an sunt printre primii pe județ - când locul întâi, când al doilea, niciodată mai jos. (...) Pământul s-a metamorfozat înmulțindu-și rodul prin dragostea arătată de oameni, prin respectul continuu față de el, prin infuzia de suflet de o primește zilnic.” Eminescu, Roma, pământ, cooperativizare... nicicând n-a fost România mai literară.

Și în Contemporanul, revista Consiliului Culturii și Educației Socialiste, Dumitru Dem Ionașcu e în plină anabază la baza de mecanizate din IAS-ul Șimian, pe lângă Turnu Severin. „Vremea se îmblânzise iarăși, astfel că lanurile de grâu verzi și dese, fragede, crude și ademenitoare se unduiau de-a lungul șoselei și drumurilor, împlântându-se în faleza marelui fluviu unde constructorii înălțau case noi, ca niște cetăți semețe”. Sunt noile construcții din așezarea„ de două ori milenară” iar oamenii „nu-și mai amintesc de căsuțele mohorâte, de ogoarele ciopârțite în curele și pogoane care au fost înlocuite de CAP, IAS, stațiune de mașini și tractoare, Avicola, o întreprindere minieră în Valea Copcii, Ocolul silvic, liceul agroindustrial, grădinițe, dispensare, o imagine nouă, impunând coordonate majore satului dar și locuitorilor acestuia.” Căci da, nu se schimbă doar zidurile, arhitectura sătească, ci și psihologia oamenilor. Șimianul este o comună de oameni care muncesc neobosit pentru propășirea localității „pe noi trepte de progres, de înscriere a ei pe coordonatele dezvoltării, racordându-se astfel la viața satului românesc în general.” Cum ar veni, devenea tot mai puțin sat. Este ceea ce-i spune gazetarului de la revistă însăși secretara Comitetului de partid comunal, Ioana Jianu, pe care o găsește pe câmp. Ea îi spune că se lucrează la foc continuu: nu doar la muncile zilnice de pe câmp ci și în cele de construcție. Au ridicat în doar câțiva ani peste 115 case noi, douăzeci de blocuri cu 216 apartamente, un liceu, „construim case și blocuri pe faleză, ocrotind pământul bun pentru cereale.” Au o problemă cu depopularea: se află la porțile unui oraș industrial (Drobeta Turnu Severin) și „aproape 60% din locuitori lucrează în uzine și fabrici.” Cum-necum, locuitorii comunei se dedică agriculturii: numai în 1989 au defrișat aproape 60 de hectare pentru agricultură și 80 pentru fânețe și pășuni, („creștem animale multe, în special ovine și bovine, dar și porcine”). Oricum, de la Congresul IX s-au umplut de realizări, au trei stadioane, dispensare, șase școli generale, „tineretul obține rezultate bune la olimpiadele școlare, cucerim trofee în Festivalul național Cântarea României la concursurile de creație, tehnică, științifică.” Nu se lasă învinși de oraș, nici înghițiți. Deși orașul le mănâncă întreaga producție. „Fiind la porțile unei mari metropole, spune inginerul horticultor Dumitru Ion, oricât am realiza noi pe cele 22 de hectare de sere nu putem asigura nevoile de zarzavaturi ale așezării și pieței.” Așa că gospodăriile țăranilor sunt de mare ajutor: aceștia sunt nevoiți să facă contracte cu statul și să cedeze producția. Ar mai fi ceva, care să asigure continuitatea, spune inginerul horticultor: „ este bine să continuăm a sădi mai departe în inima copiilor noștri respectul și dragostea pentru pământ, pentru sat. Pământul a fost și rămâne seva civilizației.” Pare să-l fi citit pe Ion Potopin.

I.D. Sârbu scrie în ultimele pagini ale Jurnalului său: „Nu pot să nu mă întorc cu toată naivitatea mea latin-creștină spre sentimentul oriental al unității cosmice. Totul e în legătură cu totul, suntem celulele semiinconștiente ale unui imens organism care e Totul cel Veșnic. Sunt o furnică istorică poate - dar furnicarul meu e doar un fir de păr din creștetul (sau pubisul) lui Athmann. Singura noțiune care mă ajută acum nu e cea de conștiință, valoare, spirit - ci cea de Ființă. Prin Ființa mea aparțin de întreg, Ființa din mine este aceea care se va adăuga, după moarte, marelui ocean al necunoscutului în care înot ca un microorganism capabil de fotosinteză.”

De vânzare „Gladiole bulbi Oscar din puiet, culoare roșu închis, catifelat, soi apreciat, tijă înaltă, flori pe două rânduri, autorizat”; „Drumul Taberei - Valea Argeșului, trei camere decomandate și glaswand achitat. Piese sufragerie Szekely Retty, îmbrăcăminte damă, plante apartament, pui magnolia”; „Magnetofon Rostov 105 sigilat, haină de pile 50/II bărbătească, palton bărbătesc”; „Mobilă sufragerie Miraj nouă, dulap bucătărie, cuier, mașină spălat cu program, toate convenabil și covor persan”

Se cumpără „Serviciu Rosenthal, tacâmuri Cristofle (chiar incomplete), obiecte vitrină, statuete”; „Mașină tricotat și cameră video Movic”; „Pompă stropit pomi preferabil calimax, video Player, storcător fructe”; „Trompeți albi, trompeți cu pdetală albă, puiet zambile olandeze, toate culorile”

La televizor de la ora 19.00 Telejurnal. 1 Mai - raport muncitoresc. La 19.25 Industria - programe prioritare. La 19.45, emisiunea Știința pentru toți (color). La 20.15, Ctitorii ale Epocii de aur (color). Mari sisteme de irigații. La 20.35 Tezaur folcloric. La 21.00 Programul de organizare și modernizare a localităților țării. Împliniri contemporane (color). Urmează, la 21.20 Secvențe siriene (color). Documentar. La 21.35 Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie (color) Versuri patriotice, revoluționare. La 21.50 Telejurnalul de noapte iar la 22 se închide programul.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG