Buletin de știri 17 ianuarie 1989

Soarele răsare la ora 7.48 și apune la ora 17.04. Vremea e caldă în cea mai mare parte a țării cu maxime între 4 și 14 grade, ușor mai scăzute pe areale restrânse în vestul și centrul țării cu posibilități de precipitații, mai ales burniță.

Îndemnurile mobilizatoare și chemările la întrecere sunt refrenul acestor zile. Dar a fost altfel în anii comunismului? „Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu, program mobilizator de muncă și acțiune revoluționară pentru partid pentru întregul popor,” scrie cu inflexiuni hagiografice pe prima pagină a României libere profesorul universitar dr. Ionel Hagiu. Articolul lui întins pe mulți cvadrați tipografici vorbește despre „monumentala operă” a lui Ceaușescu, care cuprinde vaste domenii ale cunoașterii magistral sintetizate, cu o concepție novatoare prin conținutul ei etc.etc.etc. „subliniind cu putere” rolul conducător al partidului și al lui Ceaușescu de conducător al partidului. Ionel Hagiu a fost profesor la Facultatea de Filosofie-Istorie din Iași, doctor în filosofie (1970) și director al Centrului de Științe socio-umane din Iași (1975-1990). A scris și o carte despre democrație (1985).

Gh. Țigănele străbate bazinul carbonifer al Mehedințiului pentru a scrie textul „Ritmicitate și înaltă productivitate pe baza creșterii producțiilor”. Face drumul de la Cucuieți, la Husnicioaia, căutând dealurile sterpe de altă dată, doar pentru a descoperi că totul e schimbat. În bine, firește. Acolo, într-o istorică vizită de lucru în 1987 tovarășul Ceaușescu le-a cerut constructorilor „să facă totul” pentru darea în funcțiune la termen a Centralei Electrice de Termoficare Drobeta Tr. Severin, să acționeze „cu hotărâre și întreaga răspundere, într-un pronunțat spirit revoluționar, pentru deschiderea și punerea în exploatare a noului bazin carbonifer.” Au făcut-o, achitându-se astfel de datoria patriotică de a asculta de președintele țării și al partidului.

Corneliu Antim scrie, la rându-i, un reportaj cu supratitlul Patriotismul faptei- țării prinosul nostru de muncă și creație și titlul „Adevăratul drum al performanțelor,” drum care trece prin Întreprinderea de tractoare și mașini agricole din Craiova.

​Scânteia tineretului vorbește despre rolul tot mai mare al organizațiilor UTC pentru promovarea noului la locurile de muncă, semn că acuzația de gerontocrație este abuzivă. La Integrata de Lână Suceava „lucrează 705 uteciști din totalul de 1200 de oameni ai muncii și consecința cea mai palpabilă a integrării lor în viața întreprinderii este locul fruntaș al acesteia în întrecerea socialistă.” Promovarea tinerilor de încredere a fost un trend important al ultimei perioade ceaușiste. Trebuia să fie un semn că bătrânii sunt dispuși să facă un pas lateral. Tinerii, firește, aparțineau noului val al nomenclaturii.

Miruna Ionescu scrie în Scânteia tineretului la rubrica Educație și cultură despre Virtuțile etice ale creației artistice. Rezultă că finalitatea și nu finalul operei contează iar aceasta este „indisolubil legată de pespectiva din care autorul vede și analizează realitatea înconjurătoare pe care o imprimă în cele mai fine rotițe ale anrenajului complex al operei. Când secretarul general al partidului vorbind despre necesitatea ca artiștii să se inspire din actualitate, din viața cu luminile și umbrele sale, accentuează asupra nevoii imperioase ca, parte integrantă a operei, perspectiva luminoasă să fie cea care să dea valoare întregului conținut, are în vedere tocmai virtuțile etice, formative ale creației artistice. „Nu poate exista, subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, operă care să aspire la perenitate, dacă nu respiră prin toate fibrele sale încrederea în om, în capacitățile sale creatoare, în forța sa de a birui, de a impune adevăratele valori umane. O literatură, o artă purtătoare de idei generoase nu se pot realiza în afara acestui deziderat fundamental.”

O asemenea operă purtătoare de idei generoase este, pare-se, volumul omagial prezentat pe pagina alăturată: Cu frumusețea patriei, noi îți ieșim în cale, un omagiu total dedicat Elenei Ceaușescu. „Vibrante pagini literare dedicate omagierii tovarășei Elena Ceaușescu semnate de prestigioși oameni de cultură și artiști români.” Tot pentru a o omagia pe jumătatea feminină a cuplului conducător, Violeta Zamfirescu scrie Floare de suflet. Poem omagiu care constituie „o deplină reușită lirică,” „un vibrant omagiu adus muncii și vieții tovarășei Elena Ceaușescu, proeminentă personalitate politică și științifică a țării noastre, tot mai prospere și înfloritoae, aflată pe drumul luminos al eficiării socialiste multilateral dezvoltate și înaintării avîntate către comunism.”

În Scânteia tineretului, Sorin Ovidiu Bălan scrie la rubrica Tinerețe, educație, răspunderi, despre o temă spinoasă, cea a pericolelor la care sunt supuși tinerii lipsiți de spirit cetățenesc, dar organizați în găști. Revine asupra acestui subiect, spune el, „pentru că nu toți cei care au beneficiat de umanismul legalității noastre socialiste, de încrederea și șansa pe care le-am acordat-o de a redeveni oameni chiar dacă într-un moment de cumpănă al vieții lor, cu voie sau din neștiință, furați de anturajul nefast al unor prieteni de o clipă au căzut în greșeală, au produs pagube avuției noastre.”(sic!) E vorba despre un grup de copii (între 13 și 16 ani) trimiși la reeducare pentru acte antisociale. De vină ar fi ambianța, familia, puțin și școala, lipsa simțului de răspundere. Din fericire, societatea socialistă este gata să sară în ajutor, să-i facă pe tinerii iresponsabili să devină cetățeni de nădejde. Happy end!

Andrei Constantin ne aduce în Scânteia tineretului și mai multe orori „din lumea capitalului” unde un nou drog face ravagii. E vorba despre crack, drog care „a invadat pur și simplu Statele Unite, deoarece este mult mai ieftin decât celelalte droguri.” Primele victime sunt tinerii, lipsiți de busolă, de educație și de mijloace de trai. Imaginea este apocaliptică: o societate a cărei energie se trage aproape integral din droguri și criminalitate. Rezultă din articol că politicienii, polițiștii și capitaliștii nu pot face nimic. Doar capital și plusvaloare din nenorocirea dependenților.

În pagina de politică externă a României libere, după anunțul că România nu va aplica unele prevederi (esențiale) ale Declarației CSCE referitoare la Drepturile omului, ca să demonstreze că, de fapt, în Occident lucrurile nu stau bine la capitolul acesta, Tudor Prelipceanu publică un grupaj sub titlul de Milioane de cetățeni din țări occidentale lipsiți de drepturi fundamentale ale omului. „În timp ce apologeții societății capitaliste se erijează în apărători ai drepturilor omului, realitățile de fapt din aceste țări, așa cum o consemnează chiar declarații și documente oficiale, presa din țările occidentale, arată că pentru milioane și milioane de oameni drepturile fundamentale ale omului, deși înscrise în constituții și legi, nu sunt asigurate în realitate unor categorii importante ale populației .” Conform lui Tudor Prelipceanu, șomajul în Occident este o „problemă gravă”, citând apoi din Le Point care spune că „într-un deceniu venitul celor mai săraci a scăzut cu peste 10% iar al celor bogați a crescut cu 74% în Statele Unite.”

Apoi suntem informați că un nou drog face ravagii în SUA și că tineretul lumii vrea pace. De pildă, tineretul din Italia. Câteva sute, spune la gazetă, au protestat împotriva relocării a 72 de avioane F-16 de la baza Torrejon din Spania.

Mircea Zaciu citește cartea lui René Sédillot, Le coût de la Révolution française (făcând. implicit, comparații cu Revoluția bolșevică).​. „Cât a costat Revoluția? Două milioane de morți, dezastre, distrugeri spectaculoase (castele, biserici, mănăstiri, palate, comori de artă etc.etc.) plus o retardare pe toate planurile, în vreme ce Anglia, fără vărsare de sânge, a știut să profite, să profereze (sic!) spectaculos, aplicând doar reformele, dar fără răsturnări revoluționare, în cadrele moștenite, modernizate”. Revoluția, spune Mircea Zaciu, după ce a abolit cenzura, a decretat cu mare pompă „libertatea presei”, dar, în locul cenzorilor (citează el din presa vremii) au fost instaurați călăii.

În rubrica de sport a revistei Săptămâna Horia Alexandrescu adaptează un text encomiastic despre Nadia Comăneci, copil-minune care urma să devină adult-problemă. Peste zece luni, pe 29 noiembrie, Nadia Comăneci va trece granița ilegal în Ungaria.

La Opera Română e reprezentație cu Nabucco iar la Operetă cu Oklahoma.

În teatre se joacă, printre altele, Caligula, la Național; Scapino la Nottara; Tempo, tempo la Tănase; Cum s-a făcut de a rămas Catinca fată bătrână la Teatrul Giulești, Sala Majestic, Dacă e marți e spectacol, la Rapsodia Română, Aventuri cu Scufița Roșie la Țăndărică (Sala Victoriei) și O fetiță mai cu moț pune-un căpcăun la colț, Țăndărică, sala din Piața Cosmonauților (azi, Lahovary)

Se vând autoturisme Dacia 1300, 1410, Skoda, Renault 16, Trabant Combi nou, puțin rulat și Fiat, mixere Wermono 12 canale, difuzoare Dinacord, videorecordere (Akay de preferință) și componente pentru aparatură audio-video, televizoare Elcrom, videocasete „bine traduse”, butelii de voiaj. Se caută bone (persoane de încredere, cultivate) și îngrijitori.