Sâmbătă 17 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.30 și apune la ora 21.02. Vreme răcoroasă pentru această perioadă. În general, instabilă, cu cer temporar noros. Plouă de regulă cu caracter de aversă și descărcări electrice. Izolat cade grindină, mai ales în zonele de deal și munte. Pe alocuri se va semnala ceață. Temperaturile maxime se vor situa între 18 și 28 de grade în vreme ce minimele termine oscilează între opt și 16 grade.

Ședință a Comitetului politic executiv al CC. La ședință au participat și membrii comisiilor special constituite pentru pregătirea Congresului al XIV-lea: de organizare, pentru elaborarea programului-directivă, pentru elaborarea tezelor congresului. CPEx a analizat și aprobat Proiectul programului-directivă al Congresului referitor la dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 și orientările de perspectivă până în anii 2000-2010. S-a mai discutat și aprobat Proiectul tezelor privind dezvoltarea societății românești, dezvoltarea democrației muncitorești-revoluționare, creșterea rolului PCR și activitatea politico-educativă. Membrii CPEx l-au firitisit pe Ceaușescu pe pentru elaborarea acestor documente care „pornind de la stadiul actual al societății românești, de la cerințele obiective ale dezvoltării viitoare și ale aplicării consecvente a principiilor socialismului științific la condițiile și realitățile concrete din patria noastră – stabilesc orientările de bază și liniile directoare ale dezvoltării României” pe termen mediu și lung „în vederea trecerii sale într-o etapă nouă, superioară, de țară socialistă multilateral dezvoltată.” S-au mai adoptat propunerile cu privire la convocarea Congresului, și ele urmând a fi aprobate de plenara CC al partidului. Apoi s-a discutat raportul referitor la legalitatea creditelor și avansurilor acordate de Banca pentru agricultură și industrie alimentară unor CAP-uri și asociații economice intercooperatiste între 1986 și 1988. Aceste credite au dus la demiterea conducerii băncii, la mari restructurări ministeriale și la ștergerea a aproape 120 de miliarde de lei datorii ale CAP-urilor și altor unități agricole de stat. Tot atunci (deopotrivă cu plata datoriei externe) Ceaușescu a anunțat că este interzisă creditarea din surse externe. „Comitetul Politic Executiv a cerut guvernului, conducerii ministerelor, organelor financiar-bancare să acționeze cu toată hotărârea, în spiritul măsurilor stabilite, pentru respectarea strictă a hotărârilor de partid și a legilor țării privind acordarea de credite și avansuri bănești, pentru lichidarea stărilor de lucruri negative și îmbunătățirea radicală a activității în acest domeniu, efectuarea unui control financiar permanent, ferm și exigent, pentru întărirea ordinii și disciplinei în utilizarea fondurilor materiale și bănești de care dispun unitățile socialiste” făcând astfel economii, gestionând banii mai cu cap și apărând proprietatea socialistă de stat și cooperatistă de faliment. S-a mai discutat și un raport cu privire la reducerea personalului din aparatul de stat, de partid și al organizațiilor de masă pentru că astfel se va îmbunătăți activitatea și va crește răspunderea cadrelor de partid și de stat „în organizarea și conducerea întregii activități de dezvoltare economico-socială a României.” Apoi Ceaușescu le-a spus ce a găsit pe tarlalele patriei și la ce concluzii a ajuns după turneul de vizite de lucru din ultimele zile. „S-a cerut să se acționeze în continuare pentru întărirea răspunderii, a ordinii și disciplinei în toate unitățile agricole și îndeosebi în întreprinderile agricole de stat, unde în multe locuri se realizează producții inferioare celor din CAP-uri, în vederea asigurării tuturor condițiilor pentru realizarea în toate județele și în toate unitățile a producțiilor vegetale și animaliere prevăzute, corespunzător sarcinilor de plan, cerințelor noii revoluții agrare.” De altfel, în acea zi, Ceaușescu, nemulțumit de situația din IAS-uri, îl revocă pe Florea Gruia din funcția de ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, șef al Departamentului agriculturii de stat și îl numește în locul lui pe Viorel Vizureanu. Procesul verbal al ședinței CPEx mai cuprinde în final și discutarea unor probleme ale vieții internaționale actuale și ale mișcării comuniste și muncitorești contemporane. Să fi avut legătură cu alegerile din Polonia? Sau cu mișcările din Ungaria. Greu de știut.

În agenda Cabinetului 2, adică a Elenei Ceaușescu, ședința CPEx e pe primul loc dar au avut loc și două întâlniri cu șeful statului și capul familiei pentru a discuta despre problemele agrare și rețeaua de magazine de pe Bulevardul Victoria Socialismului. A fost o zi agitată din pricina manifestațiilor de la Budapesta unde, de la tribune se evoca un posibil viitor comun anticomunist al Ungariei și Transilvaniei. Cu o zi înainte, Imre Nagy, liderul Revoluției ungare din 1956, la a cărui execuție a pus umărul și Ceaușescu, tocmai fusese reînhumat cu onoruri oficiale. Au participat sute de mii de oameni. Pe 16 au loc alegeri în Ungaria al căror câștigător incontestabil va fi Frontul Democrat Maghiar, partid de opoziție. La Budapesta au loc manifestații împotriva regimului comunist din România.

Și tot cu o zi înainte persoane publice și organizații maghiare și române din emigrație au semnat Declarația de la Budapesta în care se spune că „Regimurile comuniste și în special politica dusă de dictatura ceaușistă a creat o situație de criză acută care împiedică comunicarea dintre români și maghiari. Dialogul început astăzi între noi dorește să învingă aceste piedici și să stabilească bazele unor relații normale între cele două națiuni care s-au format în același spațiu geografic.” Declarația spunea că, dată fiind configurația hărții etnice nici nu se poate pune problema reconfigurării granițelor, dar sugera că Transilvania ar trebui să devină un spațiu „de complementaritate” și un model de pluralism cultural și religios. „Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă și de tradiții care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată.” De asemenea semnatarii spun că ar trebui garantat dreptul la o reprezentare politică autonomă și la autonomie culturală a fiecărei națiuni” în sensul acesta trebuind să se asigure școlarizarea în limba maghiară la toate nivelurile educaționale. O lună mai târziu regele Mihai I primea o delegație formată din Ariadna Combes, Ion Vianu și Dinu Zamfirescu care i-au prezentat declarația însuși a aprobat conținutul acestei declarații.

La Arad, peste șapte mii de tineri din satele și comunele județului participă la întreținerea culturilor pe 3500 de hectare și la efectuarea lucrărilor de irigații pe 3100 de hectare. Evident, în timpul lor liber. La Întreprinderea mecanică Plopeni, Prahova, 2700 de tineri participă la inițiativa „Schimbul de onoare al tineretului” prin realizarea și turnarea a patru sute de repere pentru producția de hidraulică. La Fabrica de Utilaj Tehnologic din Carei se prezintă expunerea „Educația materialist-științifică – parte integrantă a procesului de făurire a conștiinței socialiste.” Iar la Întreprinderea de prefabricate din beton Militari, din București, are loc dezbaterea „Respectarea legilor țării, îndatorire a fiecărui cetățean.”

Ca să le fie tuturor clar încotro se îndreaptă România și la ce se gândea CPEx atunci când le cerea oamenilor vigilență și disciplină, Scânteia publică, sub semnătura lui Sergiu Andon și Mihai Vișoiu, un articol mobilizator despre democrația muncitorească -revoluționară, mai precis despre judecata colectivului care era o sursă alternativă sau complementară judecății penale. Cum ar putea fi asigurată legalitatea socialistă, ordinea de drept, climatul etic în muncă și în viața socială decât prin comisiile de judecată al căror rol educativ și jurisdicțional era tot mai mare, ca urmare a directivelor partidului. „Importanța cu totul aparte a acestor orientări implică o adevărată regândire și reconsiderare a funcțiilor și modului de a acționa al organismelor vizate, a colaborării lor cu alte verigi ale mecanismului social, în spiritul unei adevărate noi atitudini față de legalitate și avutul obștesc, corespunzătoare noilor realități, autentic democratice și profund revoluționare ale societății noastre. Gazetarii de la Scânteia a făcut chiar o investigație printre juriști pentru a vedea cu cât e mai eficientă o asemenea judecată și a ajuns la concluzia că în vreme ce instanțele se pierd în „legalism”, adică în nuanțe și amănunte , în loc să se intervină prompt pentru acoperirea pagubei sau remedierea defectelor”, se mulțumește să dea decizii pentru imputarea acestora din salariu. Dă exemplul unor decizii de imputare în cazul Cooperativei Constructorul din Urziceni unde în urma unui inventar de predare-primire cu lipsuri mari de pe inventar judecătorul a decis plata unor daune. Faptele se prescriseseră însă instanța a decis emiterea unor decizii de imputare (cu efect nul, de fapt) dar care au atras tot atâtea procese de contestare. Vicepreședintele cooperativei nu a vrut să plătească nici măcar 111 lei cât îi fuseseră imputați pentru proastă gestiune a situației. Ce de făcut? se lamentează gazetarul. Fie să se mulțumească cu „malaxarea vorbelor”, adică să emită documente sortite de la început clasării „ori să transforme contestațiile într-un caz, într-un teren de analiză și dezbatere pentru organul de coneucere colectivă a unității, pentru adunarea generală a membrilor colectivului” în numele patrimoniului comun. Al doilea stil, spun gazetarii, este de viitor. Dar pentru aceasta trebuie regândit rolul comisiilor de judecată din întreprinderi și instituții. Aceasta trebuie să stea în permanență de veghe pentru triumful legalității. Și chiar dacă ajung al unele competențe în domeniul legislației, comisiile de judecată nu trebuie să intre în competiție cu organismele juridice specializate. „ Prin apartenența lor la colectivele de muncă, ei pot și trebui să aibă un rol mai activ și mai direct în tratarea abaterilor de la disciplina muncii și a știrbirilor aduse patrimoniului obștesc, în rezolvarea lor în mod real, în fapt, nu doar în principiu.” Cu alte cuvinte, în vreme ce instanța de judecată se poate împiedica în chichițe avocățești, comisia de judecată are toate pârghiile să fie mai eficientă. Un exemplu: o echipă de muncitori de la Cooperativa metal-lemn-chimie-construcții Slobozia a efectuat o lucrare pe un șantier din Valea Măcrișului. Lucrarea a fost de proastă calitate și instanța a dat decizii de imputație, chiar dacă ignorase termenul legal. Putea unitatea economică să rămână cu onoarea știrbită? Nu. În paralel cu aceste decizii, conducerea unității împinsă de la spate de comisia de judecată, i-a forțat pe muncitori să refacă „în mod voluntar” lucrarea. „Astfel, și legea a fost respectată, și prejudiciul real a fost înlăturat, prestigiul cooperativei a rămas neatins iar comisia și-a justificat esența, menirea, integrarea osmotică în structura unității.” Cu alte cuvinte, în vreme ce instanța de judecată aplică legea stricto sensu, supunându-se procedurilor și prevederilor penale, comisia de judecată intervine creativ, cumva homeopatic, în funcție de caz, om, situație, cu o lege paralelă, stabilită în ședință închisă, fără ca acuzatul să aibă acces la judecată și nici să facă apel. Dar mai e mult până ce comisiile de judecată să fie întru totul eficiente. Ele nu au spațiu adecvat, nici imprimate sau timbre astfel că „activitatea în cadrul comisiilor de judecată îmbracă și aspecte de apostolat, incompatibile cu creșterea rolului acestor organisme. S-a ajuns chiar ca un director de unitate căruia nu i-a plăcut decizia comisiei de judecată să-i sancționeze administrativ pe membrii acesteia. Procurorul șef de la Ialomița Gheorghe Doreanu spune că s-au mai confruntat și cu cazuri în care conducerea administrativă a unității a aplicat sancțiuni „care sunt de competența comisiei de judecată.” Așadar, trebuie regândită activitatea comisiilor de judecată pentru că al lor era viitorul. Judecata lor e liberă, deschisă, publică, exemplară pentru colectivul de oameni ai muncii. „Tocmai de aceea trebuie avută în vedere și soluționarea unor aspecte aparent minore, dare care își au efectul lor nefiresc. Bunăoară: spațiul de desfășurare a activității (unele comisii de judecată își țin ședințele publice pe câte un colț de birou, profitând de absența din încăpere a funcționarilor titulari, încât problema largii dezbateri și a formării unui curent de opinii în colectiv e diminuată de la bun început)”, alocarea unei secretare, conform legii doar că, „în unele locuri se află la discreția câte unei funcționare mofturoase, care nu numai că refuză sprijinul, dar o mai face și în manieră sfidătoare), dotarea comisiei cu un minim de texte legale, cu rechizite precum și cu imprimate actualizate. Cu ajutorul tuturor, al partidului și sindicatelor, în primul rând, dar și al juriștilor, comisiile de judecată din întreprindere pot împărți dreptatea după cum vor că, așa cum spune Costică V. Ionescu, președintele tribunalului județean Ialomița, „comisiile de judecată se află și trebuie să-și afirme prezența în eșaloanele înaintate ale vieții, ale strădaniei pentru cristalizarea și generalizarea trăsăturilor omului nou.”

Arhitectul Gheorghe Leahu spune în Jurnalul său că a vrut, cu ocazia centenarului morții lui Eminescu, „ca orice român ce rezistă pe baricadele umilinței să-mi aduc modestul omagiu” și pentru că toată ziua a fost copleșit de treburi s-a dus la Bellu mai pe seară. Era o forfotă neobișnuită, constată el, „De pe aleea principală m-au surprins civilii cu walkie-talkie și numeroșii milițieni în uniformă și în civil ce mișunau pe alei. (...) Cordoane de civili (cred că elevi ai Școlii de milițieni de pe Șos. Olteniței) și prea numeroși milițieni în uniformă și cu bastoane de cauciuc „în dotare” vegheau la „buna” desfășurare a cortegiului neînterupt de dimineață până la ora la care am fost eu și până noaptea, când s-au închis porțile cimitirului. (...) Lângă crucea Poetului Neamului, două coroane ostentativ uriașe înalte de 2,5 m, cu sute de garoafe roșii, una de la el și ea, alta de la guvern, apoi 10-15 coroane mai mici cu panglici tricolore de la cultură, UTC, studenți, Academie, Uniunea Scriitorilor etc. Ce mi-a uns sufletul erau zecile de mii de flori singulare așezate una câte una de mâinile oamenilor simpli și care făceau un strat înalte de aproape doi metri de flori puse în pelerinajul sufletului românesc declanșat cu acest prilej instantaneu și sincer. (...) Un cunoscut mi-a spus că moldovenii din Basarabia au trimis o mică delegație condusă de Grigore Vieru, care împreună cu trei preoți au ținut dimineață o slujbă religioasă în fața mormântului Geniului. Ce m-a indignat a fost faptul că nici el, nici ea nu au avut timp să participe personal și nu prin intermediul mesajelor și al coroanelor opulente la acesr eveniment unic în viața poporului român, o dată la o sută de ani. (...) În loc de participarea ca gest uman la această rară sărbătoare, a preferat să umble cu elicopterul prin CAP-uri, să stoarcă boabe de grâu între degete, să dea indicații profunde pe unde-a aterizat câte 10-20 de minute pe fiecare tarla.”

E Ziua Aviației RSR și maiorul Ion Moise spune că România care i-a dat pe Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă nu are de ce se rușina. Perspectivele aviației au crescut după ce la Congresul IX, „prin voința unanimă a comuniștilor, a întregului popor, în fruntea partidului și a țării a fost ales Nicolae Ceaușescu. Erou între eroii neamului, revoluționar comunist dârz și patriot înflăcărat care slujește cu inegalabilă dăruire interesele poporului român, cauza independenței și suveranității patriei.” Din iulie 1965, prin urmare, politica economică impusă de partid a dezvoltat toate ramurile industriale, inclusiv pe cea aviatică. Aceasta produce pe atunci „o gamă diversă de aeronavbe moderne”: avionul de luptă reactiv subsonic IAR 93, avionul de școală reactiv subsonic IAR 99, avionul ușor, destinat antrenamentului piloților IAR 823, cu motor clasic și IAR 831, primul echipat cu motor turbopropulsor, avionul ușor de antrenament și acrobatic IAR 52, elicoptrea IAR 319 și IAR 330 H, precum și avionul de linie ROMBAC, de mare performanță. „Producem, de asemenea, echipamente speciale pentru aeronave, agregate pentru deservirea zborului, mijloace de transmisiuni și protecșie a navigației aeriene, aparatură electronică de bord și altele.” Maiorul mai spune că aviatorii militari se pregătesc intens și îi raporterază comandantului suprem al forțelor armatei, tov. Nicolae Ceaușescu, că sunt gata să acționeze în orice moment, în situații aeriene complexe, să desfășoare lupta independent și în cooperare cu trupele de apărare antiaeriană a teritoriului, în scopul străjuirii spațiului aerian al țării, sprijinirii trupelor de uscat, marinei militare, celorlalte forțe ale sistemului apărării naționale.”

Marca Electronica reprezintă o garanție a calității. Întreprinderea Electronica se află pe platforma Pipera și fabrică diverse electrocasnice, în special radiouri. De astă dată a inventat radioul perfect, care nu mai trebuia bruiat pentru că nu mai era cazul. E vorba despre „minusculele RIC 2 și 3, un fel de jucării cântătoare de buzunar”. Specialiștii au făcut un radio perfect din punct de vedere politic: „Cu o singură lungime de ungă, ca niște cutii de chibrituri, din plastic, cu căști minuscule, RIC-urile sunt unul dintre cele mai agreate modalități de delectare pentru copii.” Pe acest radio nu se prind decât posturile de radio sigure pentru că partidul are grijă de copiii săi. E în vogă și aparatul staționar Nostalgic lansat „nu demult, pe piața internă de aceeași întreprindere.” Este un aparat retro ca design, „cu carcasă din lemn în culoarea mobilei, deci lesne de asortat cu mobilierul, fiind prevăzut cu trei game de undă – lungi, medii și ultrascurte.” Dar piața radioreceptoarelor portabile era dominată de întreprinderea ieșeană Tehnoton. Și aceștia au făcut niște radiouri (Cora 5 și Top) cu o singură lungime de undă și cu alimentare la baterii R6. Produc și radiotranzistori cu câte două lungimi de undă. Unul dintre ele, Song, are și antenă telescopică. S-au vândut zeci și zeci de asemenea aparate.

În ultima zi a Campionatelor internaționale de tir ale României și Marele Premiu Carpați, proba masculină de pistol 10 m cu are comprimat a fost câștigată de Sorin Babii urmat de Ilie Petru și cehoslovacul Zdenek Mysicka. La pușcă liberă 3 ori 40 focuri pe primul lor s-a clasat Constantin Stan urmat de Paul Gruia. În cadrul Marelui premiu Carpați, proba de talere aruncate din turn a fost câștigată de sovieticul Alexei Ponomariov, urmat de românul Dumitru Gazetovici.

Se fac angajări. „Stația Centrală de Salvare a Ministeruli Sănătății, încadrează urgent trei paznici de noapte.”

De vânzare: „Televizor, aragaz electric, vitrină, butelie voiaj, bibliotecă, bucătărie, casete, canapea, fotolii, oglinzi, dulap bucătărie”; „Casă singur curte cu pomi fructiferi, vie, gospodărie întemeiată, localit. Pantelimon”; „Manet excepțional, lustră florentină bronz, microscop, aparat ionizări, îmbrăcăminte, încălțăminte damă, blue jeans adolescenți, lână plapumă, grilaj fier”; „Par de mijloc, covor oltenesc, picup, oglindă, scaune, îmbrăcăminte”; „Carpete, covor, persane manuale, covoare țesute, cergă, goblenuri, fețe masă, lucruri mână, tacâmuri deosebite, toate noi, încălțăminte bărbătească”; „Haină antilopă, astrahan, rochie, jachetă, pantofi, pled pat camping, vitrină pentru bar cu ornamente, garaj metalic, aspirator, serviciu tacâmuri, farfurii.”

Se cumpără: „Casă mică, lumină, apă, singur curte cu livadă pomi fructiferi. Vând fildeș”; „Dubluradiocasetofon stare nouă, marcă consacrată”.

La televizor programul începe la ora 13.00 cu Telex, apoi emisiunea de divertisment La sfârșit de săptămână. La 14.45, Săptămâna politică. La 15.00 programul se închide și este reluat la 19.00 cu Telejurnalul de seară. La 19.20, Centenar Eminescu. Emisiune de versuri (color). La 19.35 Teleenciclopedia (color). La ora 20.05, Film artistic: Adio, arme. La 22.05 Telejurnal. La 22.15 Romanță, bine te-am găsit (color). Programul se închide la 22.30.

Filarmonica George Enescu are în program un Concert vocal simfoni. La pupitrul dirijoral: Mircea Cristescu. În Sala Studio a Ateneului, Seară de sonate. Adriana Nedriță (vioară), Dana Simona Ciocârlie (pian) : Pascal Bentoiu, Mozart, Debussy, Faure. La Opera Română, Rigoletto. La Teatrul de Operetă, Maratonul melodiilor. În Sala Mare a Teatrului Național, Bădăranii. În Sala Amfiteatru, Vassa Jeleznova iar în Sala Atelier, Între patru ochi. La Bulandra (sala din Schitu Măgureanu) Noțiunea de fericire, iar în sala din Grădina Icoanei, Cântec despre mine însumi. La Giulești, Sala Majestic, Arta conversației. În foaierul sălii, Doamnele domnului Caragiale. Teatrul evreiesc de stat are reprezentație cu Hoțul sentimental, în sala Teatrului de Comedie. Studioul de teatru IATC are în program Mobilă și durere.