Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 18 mai 1989


Familia Ceaușescu (ulei pe pânză) de Dumitru Rusu. Pânza a fost oferită de C.J. de partid Suceava; 4 ianuarie 1979, Muzeul Național de Istorie, inv. S 7070, sursa: comunismulinromania.ro

Joi 18 mai 1989

Soarele răsare la ora 5.45 și apune la ora 20.39. Vremea este predominantă frumoasă. Se încălzește ușor. Cer variabil. Precipitații slabe sub formă de ploaie mai ales cu caracter de aversă. Cu totul izolat în vestul țării și la munte descărcări electrice. Vântul suflă slab până la moderat. La munte poate avea intensificări de până la 55-60 km/h. Pe alocuri, ceață. Maximele termice se încadrează între 22 și 32 de grade și cele minime nocturne de la 10 la 18 grade.

Nicolae Ceaușescu a făcut cu o zi înainte o scurtă vizită în Cehoslovacia unde s-a văzut cu Milos Jakes, secretarul general al Partidului Comunist din Cehoslovacia și cu Gustav Husak, președintele Republicii. A fost o vizită într-o doară, parcă doar pentru a se asigura că sunt bine cu toții., o vizită generică, fără o temă anume, decât pozele protocolare. Milos Jakes a dat un dejun oficial în cinstea lui Ceaușescu. Au participat Gustav Husak, președintele Republicii Socialiste Cehoslovace, precum și membri și membri supleanți ai prezidiului și secretariatului PC. Desigur, au participat și membrii delegației române.

Ceaușescu i-a conferit lui Gustav Husak Ordinul Victoria Socialismului pentru că împlinea 75 de ani, activa de multă vreme în Partidul Comunist, dar și „pentru contribuția deosebită adusă la dezvoltarea relațiilor de prietenie bilaterale” etc.etc. Cei doi au discutat despre relațiile dintre cele două partide și națiuni, susținând că nivelul atins de acestea face posibilă intensificarea cooperării în producție, pe tărâm tehnico-științific etc. Discutând despre ultimele evoluții ale vieții politice internaționale, cei doi au afirmat „hotărârea României și a Cehoslovaciei de a acționa, împreună cu celelalte țări socialiste, cu forțele progresiste, democratice, realiste de pretutindeni pentru înfăptuirea securității și cooperării în Europa, asigurării păcii și realizarea dezarmării, pentru edificarea unei lumi mai bune și mai drepte pe planeta noastră.” S-a grăbit cu Victoria socialismului: peste fix o jumătate de an începea Revoluția de catifea (17 noiembrie).

Conform agendei, Elena Ceaușescu a avut pe 18 mai o lungă întâlnire pe teme universitare. Au participat Constantin Radu și Ion Sasu. Este posibil (cel puțin aceasta este supoziția Lavinei Betea) că s-a discutat nu despre structura învățământului universitar (primul fiind mecanic de locomotivă la bază, al doilea un activist), ci despre dezvoltarea conștiinței socialiste și a spiritului revoluționar. Ion Sasu a făcut filosofia între 1962 și 1968. Director al Centrului pentru tineret, secretar cu propaganda la Comitetul județean de partid din județul Cluj, a fost adus la secția de propagandă și presă a CC al PCR. A fost o vreme și șeful de cabinet al Elenei Ceaușescu. A fost în același timp cadru didactic la Politehnica bucureșteană din 1974 până în 1993. După Revoluție (1993-2004), profesor asociat la Universitatea Spiru Haret și președintele al Partidului Socialist al Muncii. Din 2003, membru în biroul coordonator al PSD și deputat (2004-2008) din partea aceluiași partid.

La Galați a mai fost amenajată o microcantină în cadrul Laminorului de benzi la rece. Numărul microcantinelor din Combinat a ajuns astfel la 48. Ele sunt aprovizionate de cantinele de întreprindere, printre care și „fabrica de mâncare” cu o capacitate de 15 000 de porții pe zi, precum și cele două gospodării anexă. Mulți metalurgiști și-au dublat tura de stat în fața cuptoarelor cu activitatea agricolă. Au fost inventariate terenurile cultivabile de pe aria combinatului și au fost plantate cu legume, porumb și plante furajere. Tot efortul pentru a îmbunătăți calitatea meniurilor și a diversifica.

Bogdan Ficeac, de la România liberă, vrea să afle ce mai poate interveni nou în activitatea unui constructor de sobe, meserie care-i părea gazetarului a fi înghețat în atemporalitate. Asta până să primească un telefon la redacție și să fie chemat în vizită la Antrepriza de construcții montaj nr. 1, „mai precis la atelierul de sobe de pe platforma Mogoșoaia.” Motivul convocării era că maistrul Petre Negrea, „sobar teracotist specialist” pusese în practică o idee care-l chinuia de 15 ani. El voia să inventeze soba care nu scoate fum, „o sobă în care arderea cărbunilor să fie aproape totală.” Într-o țară care trăia în beznă și frig, o asemenea invenție ar fi fost mai mult decât utilă, ar fi fost vitală. Bogdan Ficeac a descoperit că prototipul era în funcțiune la baza de producție ACM 1. Miracol! „Ne-am convins că focul este aprins, am ieșit apoi afară să privim coșul. Nicio urmă de fum, doar aerul care tremura deasupra, datorită căldurii degajate.” Meșterul le spune că randamentul termic crește la 90% prin arderea tuturor gazelor provenite din procesul de distilare a cărbunilor, poluarea este ca și inexistentă, pericolul de explozie datorat acumulării de gaze nearse este înlăturat. În plus, drept combustibil este folosit cărbune mărunt.” Procedeul, garantează sobarul, se poate extinde la toate tipurile de sobe, trebuie doar adaptat interiorul, adică a fumurilor care au o construcție specială. Directorul de la Antrepriză, Anton Covaci-Putna, afirmă că locuințele care se construiesc în Sectorul agricol Ilfov ar putea fi înzestrate cu astfel de sobe care nu doar că au un randament termic mai bun dar și consumă cu 10-15 kg de combustibil solid mai puțin pe zi. Sobarul a mai inventat și peretele de teracotă care preia căldura sobei din bucătărie răspândind-o în camera alăturată. „Se reduc astfel materialele de construcție, spațiul locuibil nu se diminuează, curățenia în apartament poate fi păstrată mai ușor, într-un cuvânt cu o investiție minimă se poate obține maximum de confort.” Dar credeați că inventivitatea meșterului Negrea se oprește aici? Nu, el și colaboratorul său au construit și sobe speciale, destinate clădirilor funcționale, cum sunt barăcile pe șantier, în care încălzirea este necesară doar într-un anume interval de timp. Cahlele sobei au fost căptușite cu mărgăritar, adică pietriș de mărimea bobului de porumb, care degajează repede căldura acumulată. Pe drept cuvânt, meșterul Negrea e numit de gazetar „un visător” ale cărui idei își găsesc mai devreme sau mai târziu aplicarea practică. El pornește de la un adevăr universal în infernul de gheață al iernilor românești: ”Soba este prima mobilă din casă, este un bun de folosință îndelungată” și acesta este motivul pentru care vrea ca această „primă mobilă” să fie durabilă, estetică și eficientă. Din continua sa meditație pe marginea sobelor, s-a născut și soba premontată. Era de fapt o invenție din anii 1950. Dar ideea nu a fost dezvoltată atunci. „Abia în acești ultimi ani, când construcția de locuințe noi în mediul rural cunoaște o dezvoltare fără precedent în istoria țării, dat fiind volumul imens de muncă, problema creșterii productivității muncii s-a impus ca o extremă necesitate.” Gazetarul spune că la Antrepriza 1 erau pregătiți să treacă la producția industrială a acestui tip de sobe pentru a face cât mai multe. Deja o mare parte a blocurilor construite în comunele Bragadiru, Cornetu și Chitila au fost echipate cu sobe premontate.” Desigur, dacă nu le-ar fi demolat casele, oamenii nu ar mai fi avut nevoie de sobe premontate pentru că în casele lor bătrânești aveau deja sobe... dar odată mutați la bloc trebuia să se încălzească și apartamentele nu erau racordate pe încălzire centrală, deci nu aveau altă posibilitate de încălzire decât sobele care-și scoteau hornul strâmb prin toate aerisirile blocului. Acest peisaj pare-se că-l inspira pe sobarul Negrea care „nu se poate opri să gândească la noi tipuri de sobe, cu estetică deosebită, adevărate opere de artă pe care le-a vedea oferite și la export. Sobe asemănătoare sau chiar mai frumoase decât cele ale căror fotografii le păstrează cu grijă în albumele sale.”

D.I. Dincă este martor al unui eveniment istoric, spune el: finalizarea unui obiectiv „de o importanță deosebită pentru înfăptuirea programelor noii revoluții agrare.” Este vorba despre amenajarea Câmpia Buzăului, un proiect hidroameliorativ care furnizează apă pentru irigarea a peste 55 de mii de hectare. Undeva, la granița dintre Buzău și Prahova, la Fințești, a fost martorul momentului în care pe canalul magistral C-Vest a început să curgă apă. Toți muncitorii care executaseră ultimul tronson al proiectului se aflau la stăvilar, curioși să vadă cum decurge operațiunea. „La un semnal, stăvilarul se ridică și apele năvălesc cu putere în albia canalului ce se continuă în județul Prahova.” Gazetarului nu i se pare mare lucru însă muncitorii sunt cu toții entuziasmați. Inginerul Romică Condruz îi explică:„Bucuria este pe deplin justificată. Numai în acest an (...) am reușit să finalizăm acest ultim segment din canalul magistral. ” S-a lucrat cu brigadierii Șantierul Național al Tineretului de la Ulmeni. Șeful șantierului național, Constantin Radu, a făcut un rezumat al lucrărilor realizate de brigadieri: 13500 de hectare de irigații, modernizare a irigațiilor pe 3530 de hectare, drenaje pe 200 de hectare, desecări pe 1500 de hectare și construcții-desecări pe patru mii de hectare. Acest nou canal preia apa din lacul de acumulare Cândești prin priza de captare Vernești. Apa va fi folosită la irigații, dar și la producerea energiei electrice. Proiectele sunt însă mult mai ample, iar noul canal este doar începutul unei opere faraonice de sistematizare și regularizare a cursurilor și bazinelor de pârâuri și torenți pe sute de kilometri.

În Galați s-a inventat în 1987 grădinița de bloc. Vin aici 350 de copii distribuiți în 10 grupe. În doi ani de zile, spune directoarea grădiniței 11, Cecilia Crăescu, au fost nevoiți să se doteze cu mijloacele de învățământ necesare (planșe cu imagini din basme, marionete pentru teatrul de păpuși, jucării). Dar urgența numărul unu a fost amenajarea celor 10 încăperi în care grădinița își desfășura activitatea. Au găsit o soluție: grădinița urma să funcționeze în două ture, „distribuirea copiilor realizându-se în special în funcție de programul de muncă al părinților.” În felul acesta au putut amenaja și încăperi speciale pentru activități la alegere ( mai ales jocuri, dacă afară e urât) și un cabinet metodic. Nu este singura grădiniță de acest fel. În Galați funcționează șapte grădinițe de bloc în noile cartiere muncitorești ale orașului, în spații care necesită amenajări minime. Aici sunt școlarizați peste două mii de copii. Unele grădinițe au și avantajul că se află lângă maidane pe care se pot improviza parcuri de joacă. Uneori sunt duși la cinematograf pentru a vedea desene animate. Dacă nu au norocul maidanelor, se pot plimba pe faleza Dunării sau se pot duce să vadă de aproape combinatul siderurgic sau la tipografie să vadă cum se tipărește cartea cu basme.

Tinerii care lucrează la mina Vernești din cadrul Întreprinderii miniere Comănești s-au angajat să extragă peste plan, sub deviza „Țării cât mai mult cărbune”, o sută de tone. Tinerii din unitățile economice ale județului Ialomița au declarat „Săptămână record în recuperarea materialelor refolosibile” și încearcă să recupereze și să valorifice peste 80 de tone de fier vechi, 1500 kg aluminiu, 2000 kg de cupru.

Conferențiar universitar doctor Sterian Dumitrescu avertizează în Scânteia asupra pericolului reprezentat de „societățile transnaționale” a căror activitate principală este „spolierea țărilor în curs de dezvoltare.” Mondializarea, spune universitarul, a devenit un fapt banal. „Acest univers multidimensional (...) reprezintă... creația societăților transnaționale” ale căror apariție și dezvoltare au determinat „o restructurare a spațiilor economice clasice, generând o intrepenetrație, cu largi și profunde implicații, între activitățile la nivel micro, macro și mondo-economic.” Societățile transnaționale capătă o putere tot mai mare și acest fenomen reprezintă o extindere fără precedent „a sferei exploatării capitaliste, care depășește cadrul național, căpătând un caracter internațional.” Ele nu înseamnă doar o refacere a jocurilor economice, dar și o agravare a contradicțiilor interimperialiste. Căci pe lângă relațiile interstatale, crește importanța relațiilor dintre societățile transnaționale și statele naționale „dintre societatea mamă și filialele sale externe, între acestea din urmă, luate separat.” Din pricina relații asimetrice, societățile transnaționale „intră adesea în contradicție cu interesele țării-gazdă.” Asta pentru că marile firme capitaliste dețin pachetul de acțiuni de control al filialelor din străinătate iar centrul de decizie impune filialei dintr-o țară anume liniile de conduită. „Centrul de decizie poate dicta ... politica de folosire a brațelor de muncă sau politica de salarii, să hotărască unde și cât anume să exporte fiecare filială. Faptul că deciziile se pot lua de afară, de la mii de kilometri „lezează suveranitatea națională a statului-gazdă.” Căci deși sunt multinaționale, nucleul decizional al acestor societăți tinde să rămână național „devenind treptat un centru de hegemonie.” Ele pot interveni pe piața de capital sau pe piața muncii producând dereglări. „Este o politică deliberată de sărăcire a țărilor din lumea a treia”, spune indignat universitarul. De aceea tinerele state în curs de dezvoltare trebuie să acționeze împreună pentru a se opune intruziunii societăților transnaționale. Aceste state „sunt chemate să aibă și în continuare un rol determinant în lupta împotriva politicii imperialiste, neocolonialiste, pentru lichidarea vechilor relații de inegalitate, de exploatare și așezarea raporturilor internaționale pe principii noi, democratice”. Este motivul pentru care funcțiile statului trebuie întărite, mai ales în aceste state aflate în curs de dezvoltare. „În acest fel, va deveni posibilă și reglementarea efectivă a activității societăților transnaționale, eliminând practicile lor, ce contravin cerințelor progresului general.” Sterian Dumitrescu a fost și după 1989 cadru universitar, și-a publicat cursurile despre Economia mondială la diferite edituri și a condus doctorate. Nu se știe dacă despre societățile transnaționale.

În meciul care a avut loc pe stadionul Ghencea echipa României a obținut o victorie valoroasă (pe 17 mai) cu reprezentativa Bulgariei. Scorul a fost de 1-0. În minutul 35, Lăcătuș a executat o lovitură liberă de pe partea dreaptă, mingea a ajuns la Gh. Popescu care cu o lovitură cu capul, a înscris „imparabil.” România este în fruntea grupei, înainte de Danemarca, Grecia și Bulgaria. Miza este prezența la Turneul final al Campionatului mondial de fotbal din Italia. Meciurile de calificare vor continua în toamnă.

De vânzare: „Studio pat și birou de lemn folosite”; „Bibliotecă completă, televizoare Olt și Elcrom nou, statuetă, tăvi, vaze, obiecte decorative”; „Televizor Elcrom, televizor Telecolor, aspirator Buran, frigider Zill, storcător fructe, lustre, birou, cuier, canapea extensibilă, fotoliu pat, șifonier două uși, lampă neon soclu, cască uscat păr electrică, pernă electrică, mașină spălat Albalux, clanțe uși, covor persan, diverse obiecte”; „Convenabil pardesiu, rochii lungi (albă-beumarin) 44-46, figurină fotbaliști”

Se cumpără: „Canistră metal, huse Oltcit, capace roți, ceas sub clopot, pantofi tip Adidas 44, calorifer electric”; „Obiecte decorative Galle, Daum Nancy-Degue, porțelanuri pentru colecție”; „Frigider, tapet, fototapet, chiuvetă inox, perdea, faianță, pantofi lac, geantă”; „Autoturism Oltcit nerulat (București, Prahova), Fiat 1100, videocasete traduse. Cumpăr casă (variante)Breaza, blue-jeans fustă, pantalon (38, 46)”, „Albume și clasoare pentru timbre. Ilustrate și vederi. Injector motorină. Vând lampă ultraviolete.

Cooperativa Casa de Modă București Calea Victoriei nr. 21 anunță clienții care au făcut comenzi și al căror termen de ridicare a expirat la 31 martie 1989 să se prezinte pentru ridicarea lor până la data de 28 mai 1989. În caz de neprezentare vor fi considerate produse abandonate și valorificate conform Decret 975/65.

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, Agricultura – programe prioritare. La 19.45, Mărturii de civilizație românească (color). Documentar. La 20.05, Laureați ai Festivalului național „Cântarea României.” La 20.40 Tribuna experienței înaintate. Stil de muncă dinamic, mibilizator. La 21.00 Film serial (color) Cei care nu dispar, Producție a televiziunii bulgare. Episorul 3. La 21.50 Telejurnalul. Emisiunea se închide la 22.00.

La Opera Română este reprezentație cu Visul unei nopți de vară. La Teatrul de Operetă se cântă Liliacul. La Sala de concerte a Radioteleviziunii, Concertul Orchestrei simfonicve a Radioteleviziunii, dirijor Horia Andreescu, soliști Ionel Voineag și Constantin Sandu. În Sala Studio a Ateneului, Treptele afirmării artistice iar la Ateneul Român Centenar Eminescu. În Sala Mare a Teatrului Național, Ioneștii. În sala Amfiteatru, Autograf. În sala Atelier e pe afiș Jocul ielelor. Pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra (sala din Schitu Măgureanu) Mizantropul. La Teatrul de Comedie se joacă Scaiul. La Nottara, Necazurile unui îndrăgostit (sala de pe bul. Magheru) iar la sala Studio O noapte furtunoasă. La Teatrul Foarte Mic Noapte bună, mamă. La Teatrul Giulești, Arta conversație. Circul de stat București are ca invitate Vedetele Circului din Varșovia. La Teatrul satiric-muzical C. Tănase în sala din Bulevardul Victoria, Concert extraordinar de blues și rock cu Dill Stevens (SUA) și Alexandru Andrieș.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre siguranța ta financiară
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:45 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG