Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 2 martie 1989


Liviu Babeș (19 ian. 1942-2 martie 1989), erou-martir în lupta împotriva dictaturii comuniste

2 martie 1989

Soarele răsare la ora 5.52 și apune la ora 18.04.Vreme în general instabilă. Cerul temporar noros. Se vor semnala ploi pe arii extinse. Vîntul va sufla slab până la moderat. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus trei și plus șase grade iar maximele, în general între șase și 14 grade.

Liviu Cornel Babeș (19 ian. 1942-2 martie 1989), tehnician din Brașov, își dă foc pe o pârtie de schi în Poiana Brașov. Avea o pancartă pe care scria Stop morder! Brașov=Auschwitz. Scoțianul Douglas Wallance povestește că era cu un grup de prieteni la Poiana Brașov și stătea la baza pârtiei, nefiind prea priceput în ale schiatului. Atunci a văzut ceva arzând și, câteva clipe mai târziu, și-a dat seama că era un om. Și-a scos haina de schi încercând să stingă flăcările însă nu a reușit. S-au strâns oameni în jurul lui iar bărbatul, în cele din urmă, s-a prăbușit la pământ. Cei care au crezut la început că a fost un accident și-au dat seama ce se întâmplase cu adevărat văzând pancarta lăsată lângă un copac. Fusese o sinucidere din motive politice. Liviu Babeș nu împlinise 47 de ani, era tehnician la Prefabricate Brașov. A fost declarat erou-martir în 1997. Pe 2 martie 2007 a fost dezvelită o placă comemorativă în curtea bisericii din Poiana Brașov.

Continuă mulțumirile minerilor pentru mărirea salariilor și pensiilor (decizie intrată în vigoare pe 1 martie) și se adună promisiunile că vor da țării mai mult cărbune. Ștefan Alba, șef de brigadă la Întreprinderea minieră Petrila scrie că „așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, Minerul nostru de onoare, la înaltul forum democratic din noiembrie anul trecut, fiecare colectiv de muncă trebuie să-și realizeze exemplar sarcinile de plan. (...) Așa cum am discutat cu ortacii mei, vom acționa în așa fel ca să cinstim aniversarea noastră scumpă de la 23 August și Congresul al XIV-lea al partidului cu cele mai bune realizări.” Iar Vasile Rus, de la Întreprinderea minieră Lugoj, județul Timiș, spune că „este firesc să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru acest nou gest de generozitate al partidului și statului inițiat de secretarul general al partidului etc.etc. Satisfacția este cu atât mai mare cu cât, după această etapă de majorarea a retribuțiilor și a pensiilor cea de a treia care se va încheia la 1 august, întreg personalul muncitor din economie va beneficia de retribuții sporite.” Desigur, generozitatea aceasta trebuie întâmpinată cu semne de recunoștință. „Bucuria mea este cu atât mai mare cu cât colectivul de mineri din care fac parte, deși relativ tânăr, a înțeles bine acest comandament.” Astfel că au livrat peste prevederi aproape trei mii de tone de cărbune energetic „în condițiile în care planul pe anul în curs este dublu față de cel din anul trecut.”

Brigada condusă de minerul Tămaș Coțan de la mina Ilba a câștigat Trofeul „Diamant de Maramureș” creat la inițiativa „Brigăzii de muncă și educație comunistă” a minerilor din acest județ. Ediția s-a încheiat cu un bilanț bogat, s-a extras mult minereu în plus, realizându-se un plus de mii de tone de plumb, cupru, pirită și alte metale neferoase, o producție-marfă suplimentară de 141 milioane de lei. În cadrul Centralei minereurilor Baia Mare prima unitate minieră clasată în cadrul concursului a fost mina Baia Sprie.

Pe cine miră că, după atâta recunoștință, Dim. Rachici este extaziat, în România liberă de „prezentul eroic” în care trăiește? Un prezent durând de la Congresul IX care a schimbat fața țării umplând-o de „ctitorii logodite cu veșnicia acestui popor și intrate profund în conștiința neamului.” O fi patria cadou de la străbuni, „o zestre neprețuită” însă e sarcina contemporanilor să îi ridice „spre slavă destinul, hotărâți să o transmitem, mai măreață, mai înfloritoare” urmașilor. Ideea aceasta de continuitate trebuie să ne facă responsabili, mai implicați. „Suntem fiii patriei și patria este mama noastră. Numai muncind cu dăruire, numai fiind cu fapta aproape de ea, te poți asemui unui copac falnic cu rădăcinile adânc împlântate în pământul generos al patriei, te simți de neclintit.”

Ștefan Zidăriță propune, în România liberă, o discuție despre „Etica implicării și răspunderii”, așadar o discuție despre morală și responsabilitate în Epoca de aur. Teoreticianul spune că vorbește din perspectiva „confluenței eticii cu economia.” Funcția primordială a eticii este funcțiunea de progres, spune el și progresul își are originea în sfera producției materiale. Deci etica și progresul (i.e., sfera economiei) sunt intercondiționate dacă nu cumva se generează reciproc. Ai progres, ai și simț etic. Nu ai progres, nu ai simț etic. Dar nu există motive de îngrijorare, spune el. Mustim de etică și progres. Ce dovadă mai bună decât faptul că „s-au publicat recent chemările unităților economice fruntașe la vasta competiție muncitorească din acest an, la întrecerea socialistă. Probe de vibrație patriotică, de conștiință politică de avânt revoluționar. Și de morală solidă și sănătoasă, se înțelege,” afirmă rituos și peremptoriu teoreticianul. Și este mai presus de îndoială că aceia care-și pun problema prosperității generale „sunt (...) oameni cu o înaltă ținută morală, cărora le acordăm toată prețuirea.” Dar nu ne putem limita la locul de muncă, spune eticianul, ci și la viața de acasă unde vrem să fim buni vecini, „receptivi la evenimentele din familiile cunoscuților, să fim considerați oameni cu bune maniere când ieși în lume” etc. toate la confluența eticii și vieții de zi cu zi. Un pericol există: să privim fenomenele economiei doar cu ochii specialistului, inginer, tehnolog sau organizator al producției lăsând prea puțin spațiu de manifestare educatorului, moralistului. Critica tinde astfel să se generalizeze, iar autocritica să fie de formă. „În fine, de aici o anumită amorțeală de opinii, cauza reală a încetinirii activității economice normale ori posibile...” O soluție spune Ștefan Zidăriță, este oferită de Tezele din aprilie ale lui Nicolae Ceaușescu unde se spune că „adunările generale trebuie să dezbată nu numai problemele întreprinderii, dar și activitatea proprie a oamenilor muncii etc.etc.” Așa e, subscrie teoreticianul, oameni sunt atât de diferiți și, cu toate că opțiunile le sunt asemănătoare, ba chiar identice, opțiunile capitale privind îndreptățita și fireasca aspirație de creștere permanentă a calității vieții diferă în funcție de gradul de angajare la efortul general. Adică de morală: unii sunt chiulangii, alții sunt sârguincioși. În fine, ca o concluzie după atâtea gânduri alambicate pe tema planului cincinal, Ștefan Zidăriță conchide „Nicicând economia românească n-a avut atâtea șanse, atâtea condiții de impetuoasă dezvoltare” și toate caracteristicile ei se bazează pe etică. „Un lucru este absolut cert și evident: pe scara socială responsabilitățile sunt, desigur, diferite. Dar morala este una pentru toți. Și aceasta este morala implicării. În toate sarcinile și demersurile noastre. Cu efecte dintre cele mai benefice. Pentru societate și pentru fiecare dintre noi.”

Iar Adrian Vasilescu ne explică cum devine cu disciplina și răspunderea, acestea fiind sursele din care se dezvoltă un puternic sistem al democrației muncitorești-revoluționare, iar „prin îmbinarea armonioasă, echilibrată a democrației directe și a democrației reprezentative, acest sistem asigură participarea tuturor oamenilor muncii, a întregului popor la conducerea tuturor sectoarelor de activitate, a societății în ansamblu.” Un fundament al „democrației noi revoluționare” este îndeplinirea propriilor sarcini, în special cele de plan cincinal, valorificarea cadrului democratic existent la fiecare nivel de organizare economico-socială „pentru perfecționarea calitativă a muncii, pentru ridicarea competitivității producției.” O cale sigură pentru valorificarea „energiilor creatoare ale națiunii” este buna funcționare a organismelor democratice al căror „factor dinamizator” este partidul comunist. Iar condiția fundamentală a democrației, susține Adrian Vasilescu, este proprietatea socialistă, de stat și cooperatistă„ care „constituie baza temeinică a egalității depline în drepturi și îndatoriri a tuturor cetățenilor patriei condiția fundamentală a conducerii democratice unitare a întregii societăți.”

La Târgu Mureș, ne informează Florin Antonescu de la Scânteia tineretului, a avut loc „o interesantă consfătuire” la care au participat cadre care lucrează „în domeniul universităților cultural-științifice din toată țara.” Tema dezbătută? „Contribuția universităților cultural-științifice de la orașe și sate la profesionalizarea forței de muncă, la lărgirea orizontului de cunoaștere al oamenilor muncii, îndeosebi al tineretului în lumina sarcinilor reieșite din documentele Congresului al XIII-lea al partidului.” Lung și cuprinzător. S-a dezbătut două zile pentru a se asigura, prin mijloace specifice, accesul eficient, îndrumat de specialiști, la cele mai noi cuceriri ale creației tehnico-științifice „precum și la valorile culturale autentice.” S-au organizat cursuri dezbătute în prezența invitaților la filiale ale Universității cultural-științifice Târgu Mureș de la Combinatul de îngrășăminte chimice Azomureș (tema a fost „Metode și tehnici de stimulare a creativității în unitățile economice”), la Întreprinderea Electromureș („Revoluția microelectronică în industria constructoare de mașini și electrotehnică”) sau la Universitatea cultural-științific de la Iernut (tema „Cunoașterea și aplicarea celor mai noi cuceriri ale științei agricole - condiție hotărâtoare în obținerea unor realizări din ce în ce mai mari în producția vegetală și animalieră”) Profesorul Kapus Ioan, secretarul Comisiei județene Mureș pentru răspândirea cunoștințelor științifice și tehnice, îi spunea ziaristului:„Dorința și interesul tinerilor constituie, în esență, rațiunea existenței cursurilor și a universităților noastre: echilibrul intelectual dintre cultura de specialitate și cea generală, aplicabilitatea celor studiate pentru o bună integrare socio-profesională, extinderea nivelului de cunoaștere. Lucrând de mulți ani în mijlocul tinerilor văd că azi ei sunt mai atrași ca oricând către studiu, către receptarea noutăților, a valorilor din toate domeniile.” Iar rectorul Universității cultural-științifice din Târgu Mureș, conf. dr. Gheorghe Crăciun este entuziasmat de tinerii muncitori. „Interesul lor se îndreaptă către cursuri care să le ofere cunoștințe științifice fundamentale despre lume și viață, care să contribuie la educarea lor patriotică, revoluționară, în spirit materialist-dialectic.” Ani Mari Butnaru, secretară a Comitetului Municipal Iași al UTC spune că aceste cursuri se bazează pe nevoia firească a tinerilor de a învăța mereu. Și îi ajută mult în viață. „Mulți cursanți, mai spune activista ieșeană, devin propagandiști ai cercurilor de dezbateri politico-ideologice din colectivele lor de muncă.”

Cornelia Andrei avertizează în Scânteia tineretului că racolarea creierelor („exodul inteligențelor” sau „neocolonialismul intelectual”, cum denumește fenomenul, plină de inspirație, ziarista) este o gravă formă de exploatare, un atentat la viitorul țărilor în curs de dezvoltare. „Apărut și perpetuat în condițiile imperialismului și în contextul actualelor inechități din viața economică și politică internațională, acest fenomen se înscrie în instrumentarul neocolonialismului contemporan, prin intermediul căruia țările capitaliste dezvoltate domină și exploatează resurse dintre cele mai importante și valoroase din țările în curs de dezvoltare, fără nicio compensație, menținând și adâncind decalajele care separă cele două grupuri de țări,” spune ziarista și, după ce aduce mai multe exemple de „neocolonialism intelectual”, amintește cu multe citate de propunerea României (adică a lui Ceaușescu) de elaborare a unui ansamblu de măsuri pentru instaurarea unei noi ordini economice internaționale. Acest fenomen al furtului de inteligență poate fi soluționat „potrivit conducătorului partidului și statului nostru ca o parte componentă, inseparabilă a edificării unei noi ordini economice și politice internaționale” ordine care ar urma „să stabilească noi principii și relații între state.”

În 28 februarie și 1 martie au avut loc la București lucrările comisiei speciale pentru problemele dezarmării statelor participante la Tratatul de la Varșovia, la nivel de adjuncți ai miniștrilor afacerilor externe. Au fost examinate probleme legate de pregătirea negocierilor de la Viena privind forțele armate și armamentele convenționale și cele referitoare la adoptarea de noi măsuri de întărire a încrederii și securității în Europa. A fost discutată și problema armelor nucleare tactice din Europa. Din partea României a participat la lucrările acestei reuniuni Constantin Oancea, adjunct al ministrului afacerilor externe.

Mircea Zaciu scrie în Jurnalul său: „Lenin ar fi zis, într-un rând: Dacă vreți să distrugeți biserica catolică, introduceți în ea politica! Dar azi, după experiența poloneză, cred că îndemnul s-a întors împotriva intenției.” Apoi se întreabă: „Infernul e istoria. Cine a spus asta?”

La televizor programul începe la 19 cu Telejurnalul și continuă la 19.25 cu documentarul Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare (color). La 20.05, Laureați ai Festivalului național Cântarea României (color) iar la 20.35 Tinerețe-educație-spirit revoluționar (color). Munca - examen al responsabilității revoluționare față de patrie. La 20.55, film serial (color) Zilele și anii lui N. Batîghin. Producție a studiourilor sovietice. Premieră pe țară. Episodul 2. Programul se termină cu Telejurnalul de la 21.50

La teatru se joacă Drumul singurătății (Național, sala Amfiteatru), Noțiunea de fericire (Bulandra-Shitu Măgureanu) și Uriașii munților (sala Icoanei); Pluralul englezesc (Teatrul Mic); Capcană pentru un bărbat singur (Teatrul de Comedie); Milionarul sărac (Giulești-Majestic); Micuța Dorothy (matineu), Cântă, ciocârlie (Ansamblul artistic Rapsodia Română)

La cinematograf rulează Sub semnul marilor împliniri, De ce are vulpea coadă, Expediția, Chirița în Iași, Misterele Bucureștilor, Miezul fierbinte al pâinii, Primăvara bobocilor, Cine ești, călărețule?

XS
SM
MD
LG