Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 22 aprilie 1989


Portretul lui Vladimir Ilici Lenin, 10 ianuarie 1918. Foto O.Oțup (TASS)

Demnitarii comuniști sărbătoresc nașterea lui Lenin, dar tot pe Ceaușescu îl laudă și spun că, fără el, comunismul ar fi fost mai sărac.

Sâmbătă 22 aprilie 1989

Vremea va fi caldă dar în curs de răcire, în general instabilă. Cerul variabil cu înnorări mai mult în vestul, centrul și nordul țării. Acolo vor cădea ploi cu caracter de aversă. În restul țării vor cădea ploi izolate. Maximele termice se vor situa între 14 și 24 de grade, pe alocuri mai ridicate în sud-est. Minima nocturnă va cuprinsă între două și douăsprezece grade.

E vremea mitingurilor spontane, a „manifestărilor vibrante ale atașamentului față de partid, față de tovarășul Nicolae Ceaușescu, ale hotărârii de a acționa în strânsă unitate pentru progresul și independența patriei”, după cum titrează în cap de pagină Scânteia. Presa publică o voluminoasă culegere de telegrame, discursuri și lozinci rostite în manifestările spontane care, ne asigură ziarele, au avut loc în ultima zi a sesiunii Marii Adunări Naționale, după ce Nicolae Ceaușescu a anunțat rambursarea întregii datorii externe. La loc de cinste, discursurile rostite la Sibiu unde prim-secretar era însuși mezinul familiei prezidențiale, Nicu Ceaușescu. Se considera că beizadeaua este moștenitorul coroanei. Conducea tineretul comunist, județul Sibiu și avea o puternică influență în anturajul lui Ceaușescu. Discursul lui la spontana adunare populară din Sibiu e tipărit in extenso în paginile ziarelor. Este un discurs plin de dragoste filială. Nicu spune că momentul venirii tatălui său Nicolae la putere a fost „o piatră de hotar în multimilenara noastră istorie, în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism.” Au fost ani de realizări pentru întreaga țară „și pentru județul nostru o perioadă de ample prefaceri înnoitoare.” Din 1968 până în 1989 s-ar fi alocat acolo fonduri de investiții de peste 55 de miliarde de lei, fondurile fixe ajungând la 49 de miliarde de lei din care 55% în industrie. Spune apoi că acea marea adunare populară e o expresie vie a adeziunii depline a sibienilor la întreaga politică internă și externă a partidului și statului și că „ne îndeplinim o datorie aducând omagiul comuniștilor (...) secretarului general al partidului, marelui Erou al națiunii noastre, ale cărui gândire cutezătoare, profundă viziune prospectivă și acțiune politică perseverentă sunt determinante pentru progresul fără precedent înregistrat de patria noastră în acești ani glorioși.” Și, mai apoi promite că or să facă totul „pentru a ne îndeplini exemplar marile sarcini care ne revin în acest an și în întregul cincinal” și „relevând, totodată, hotărârea comuniștilor (...) de a acționa cu toate forțele, cu abnegație și dăruire comunistă, sub conducerea partidului, a secretarului său general pentru a întâmpina cu noi și tot mai importante succese ziua de 1 Mai” etc.etc. Și, de ca și cum nu ar fi fost suficiente toate lungile și repetitivele discursuri publicate în amănunțime de presă, politrucii din Sibiu, în frunte cu ilustrul fiu, îi trimit lui Nicolae Ceaușescu o telegramă în care descriu „atmosfera de puternică și vibrantă angajare patriotică, revoluționară, în deplină unitate de cuget și simțire” a tuturor celor care au participat la adunarea populară din Sibiu, fericiți că trăiesc „în anii de glorie ai Epocii Nicolae Ceaușescu” „plini de strălucite victorii.” Îl omagiază cu profundă dragoste pentru luminosul exemplu de patriot înflăcărat și clarviziunea cu care făurește prezentul socialist și viitorul comunist al națiunii. Însă această nețărmurită iubire față de conducător nu umbrește cu nimic „datoria de conștiință” care-i îndeamnă să exprime ”un cal și respectuos omagiu tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, eminent om politic, militant de frunte al partidului și statului și promit să îndeplinească „exemplar obiectivele chemării la întrecere a organizației județene de partid Sibiu”, pentru a realiza sarcinile care le revin „din magistrala dumneavoastră cuvântare la recenta Plenară a CC al PCR” etc.etc. Probabil că Nicu i-a citit tatălui telegrama seara la revenirea acasă pe când cinau împreună.

Cu ocazia împlinirii a 119 ani de la nașterea lui Lenin, au fost depuse coroane de flori la monumentul dedicat lui V.I. Lenin din București. Au participat membri ai Comitetului Municipal al PCR București, reprezentanți ai Consiliului Popular al Capitalei, conducerea Asociației de prietenie româno-sovietice. Au fost prezenți și ambasadorul URSS, E.M. Tiajelnikov, și alți ambasadori ai țărilor socialiste acreditați în RSR. Ambasadorul sovietic a organizat tot vineri o întâlnire prietenească la sediul ambasadei tot pentru a sărbători aniversarea nașterii lui Lenin. Au fost de față adjuncți de șefi de secție la CC al PCR, membri ai conducerii unor ministere și ai altor instituții centrale, organizații de masă și obștești, reprezentanți ARLUS, oameni de știință și cultură, generali și ofițeri, ziariști. Agerpres spune că momentul culminant al serii a fost prezentarea unui film documentar consacrat vieții și activității lui Lenin.

Traian Gânju îi dedică și el un lung panegiric în România liberă celui care „și-a adus o contribuție însemnată la dezvoltarea concepției revoluționare despre lume, viață și societate, luând în considerare cuceririle științei și cunoașterii umane, dinamica practicii sociale, condițiile politice și economice de la sfârșitul secolului trecut și începutul acestui secol.” Și cine era cel mai îndreptățit să pună în practică și să îmbogățească ideile lui Lenin decât Ceaușescu în concepția căruia „măreața operă de construcție a socialismului și comunismului a căpătat un suflu nou, creator, ideile, tezele, conceptele elaborate de secretarul general îmbogățind patrimoniul concepției și practicii revoluționare” etc.etc. Cumva reușește ca în trei sferturi din articolul dedicat lui Lenin să vorbească doar despre contribuția lui Ceaușescu a cărui operă de transpunere în practică a concepției leniniste reprezintă „o contribuție strălucită la progresul concepției revoluționare despre lume și viață, al practicii revoluționare, experiența românească impunându-se ca un izvor de învățăminte pentru ceea ce înseamnă activitatea unui partid care întotdeauna a servit și servește neabătut interesele vitale ale țării, ale poporului” etc.etc. Ideea generală e, cum ar veni, ce s-ar fi făcut Lenin fără apariția lui Ceaușescu. Articolul este reprodus aproape mot-a-mot, sau cel puțin în bombasticele sale încheieturi logice, de Scânteia, de astă dată sub semnătura lui Paul Dobrescu care, ca și politrucul Gânju de la România liberă, îl citează pe Ceaușescu insistând asupra tezei că „fiecare popor, fiecare partid trebuie să-și elaboreze de sine stătător linia sa general-politică, să aplice legile general și principiile socialismului la realitățile și condițiile din fiecare țară.” Așadar, nimeni nu-i dicta lui Ceaușescu, nici Lenin și cu atât mai puțin Gorbaciov.

Comitetul orășenesc Băilești UTC a organizat împreună cu Clubul muncitoresc al sindicatelor și Muzeul Câmpiei Băileștiului cu prilejul împlinirii a 67 de ani de când localitatea a devenit oraș și a împlinirii a 463 de ani de atestare documentară „Săptămâna culturii băileștene”, ciclu de manifestă care a cuprins mese rotunde, expoziții, expuneri, simpozioane, seri cultural-educative. În seara zilei de 22 aprilie, de pildă, sunt invitați toți cu mic cu mare la spectacolul „Băileștiul își cântă patria și conducătorul”, spectacol precedat de concursul gen „cine știe câștigă” cu tema „Băileștiul – un nume în istorie.”

La București și la Iași a sosit într-o vizită pentru schimb de experiență o delegație de activiști ai Partidului Muncitoresc Unit Polonez condusă de Jerzy Filipiak, adjunctul șefului Secției Știință și Învățământ din Comitetul Central al partidului. Ei au avut convorbiri la CC al PCR și la Comitetul județean Iași al PCR, s-au întâlnit cu conducerea Ministerului Educației și Învățământului, au vizitat instituții de învățământ superior și liceal, obiective social-culturale din Capitală și municipiul Iași.

Trei echipe de handbal ajung în finalele competițiilor internaționale. Steaua București a promovat în finala Cupei campionilor. Urmează să se confrunte cu echipa S.K.Minsk, cea care a câștigat trofeul în 1987. Finala se va desfășura în două manșe. Meciurile se vor juca pe 7 mai pe terenul echipei Steaua și returul va avea loc pe 21 mai. Finaliste în cupele europene sunt și două echipe feminine: Chimira Râmnicu Vâlcea și Știința Bacău care se vor întrece și ele cu două formații sovietice în finala Cupei F3derației Internaționale de handbal, respectiv Cupa Cupelor. Chimia (campiona de facto a anului 1988-1989) întâlnește chiar pe 22 aprilie formația Efle Vilnius (URSS) care a câștigat această cupă la ultima ediție. Știința Bacău va întâlni la Krasnodar pe 23 aprilie în meciul tur al finalei Cupei Cupelor formația Kuban, cea care a câștigat ultimele două ediții ale acestei competiții.

La televizor programul începe la ora 13 cu o scurtă emisiune de știri, Telex. La 13.05, La sfârșit de săptămână (color). Programul se închide la ora 15.00 și se reia la ora 19.00 cu Telejurnal. 1 Mai – raport muncitoresc. La 19.25, Sub tricolor, sub roșu steag (color). Versuri patriotice, revoluționare. La 19.40, Teleenciclopedia urmată la 20.10 de Anotimpurile în muzică și poezie: Primăvara (color). Spectacol literar-artistic. La ora 21.00 Film artistic (color) Ultimele zile ale verii. Producție a Casei de filme trei. Cu Cornel Coman, Maria Rotaru, Adriana Ionescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Drăgănescu etc. Regia Pavel Stiopul. La ora 22.20, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

La Filarmonica George Enescu (sala Studio) Recital vocal-instrumental. Camelia Pavlenco – canto, pian, Elisabeta Fekete – pian (Paul Constantinescu, Oradors, De Falla, Doina Rotaru, Mozart, Schubert, Schumann). Pe scena Ateneului Român Concert simfonic. Dirijor: Emil Simon. Solist: Rudolf Kerer (URSS). La Teatrul de Operetă, Silvia. Pe scena Sălii Amfiteatru a Teatrului Național se joacă Titanic Vals. În sala Atelier: Ultimul set. La Bulandra se joacă, în sala din Schitu Măgureanu, Trenurile mele, iar în sala de la Grădina Icoanei, Câinele grădinarului. La Teatrul Mic, O scrisoare pierdută. La Teatrul Foarte Mic, Goethe mi-a spus. La Teatrul de Comedie, Pachetul de acțiuni. La Nottara, sala Magheru, Floarea de cactus și Complotul miliardarilor la Sala Studio. La Giulești (sala Majestic) Să nu-ți faci prăvălie cu scară și la sala Giulești, Arta conversației. Teatrul Ion Creangă pune în scenă Turandot și Mary Poppins iar Studioul de teatru IATC, Steaua fără nume.

Ultimele zile ale verii (1976) este un film regizat de Savel Stiopul despre un director de șantier (Cornel Coman) care nu prea avea viață personală, trece printr-o criză sufletească și vrea să-și ia câmpii, după accidentul unui prieten și diverse dificultăți cu viața de șantier. Noroc cu Elvira (Maria Rotaru), iubirea vieții, care i s-a pus oportun în cale, făcându-l să renunțe la dorul de ducă și să rămână în sânul muncii. Un film pe măsura „epocii de aur”, mustind a noroaie, pământ înțelenit, transpirație și probleme cu planul cincinal.

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG